Scutul antiracheta este mai degraba o chestiune ruso-americana, iar aportul NATO este neclar in toata aceasta discutie. Tarile membre nu au alt aport decat propriul teritoriu, spune expertul rus Oksana Antonenko intr-un interviu pentru HotNews.ro. Ea a adaugat ca, daca anumite tari din Alianta se opun participarii Rusiei la proiectul integrat american si NATO, SUA nu vor face decat sa se indeparteze de Alianta Nord-Atlantica, spre cooperarea cu Rusia.

Oksana AntonenkoFoto: Institutul International pentru Studii Strategice

Interviul cu Oksana Antonenko

Descarca fisierul audio in format MP3

Informatia pe scurt:

• Daca NATO nu isi redefineste la Lisabona o noua misiune care sa aduca mai aproape, mai ambitios si mai comprehensiv cooperarea cu Rusia, atunci relevanta NATO se va diminua in anii urmatori.
• NATO are nevoie de cooperarea Rusiei la scutul antiracheta, pentru ca - spre deosebire de europeni - Rusia are tehnologie si bani sa investeasca in acest proiect.
• Daca in viitor SUA si Rusia vor gasi o modalitate de cooperare, daca nu apar pe drum obstacole politice, dar daca traiectoria actualului dialog se mentine vom putea vorbi despre o cooperare americano-rusa privind stabilitatea la nivel global, incluzand Orientul Apropiat, Asia Centrala.
• Rezervele unor state NATO privind Rusia ar putea fi indepartate prin masuri de construire a increderii, pentru ca eu cred cu tarie ca solutia asigurarii si linistirii statelor NATO nu sunt planurile de contingenta.
• Daca NATO va gasi o modalitate de a-si construi o relatie cu Rusia care sa indeparteze orice amenintare potentiala intr-o situatie viitoare, nu cred ca rezervele unor state membre privind cooperarea la scutul antiracheta vor opri aceasta cooperare, dar vor complica viitorul privind rolul NATO in aceasta chestiune.

Reporter: Multi analisti spun ca NATO a devenit irelevant, ca alianta de securitate, chiar daca incearca sa se redefineasca, iar aceasta redefinire va fi oficializata la Lisabona. Cand Rusia, Franta si Germania au discutat despre o noua arhitectura de securitate europeana, SUA s-au simtit lasate pe dinafara si NATO a parut intr-adevar irelevant. Cum vede Rusia NATO?

Oksana Antonenko: Cred ca este o chestiune foarte interesanta. De curand am scos un raport privind conceptul strategic NATO-Rusia si ca parte a acestui studiu am monitorizat opinia publica referitor la NATO in Rusia si in state membre ale NATO. In Rusia, anul trecut, numarul celor care vad NATO intr-o maniera pozitiva a crescut cu 16%, asa ca astazi aproape 40% dintre rusi au despre NATO o parere pozitiva.

Asta in timp ce in majoritatea statelor membre ale Aliantei, numarul lor a ascazut: in Germania cu aproape 12% anul trecut, in Europa de Est, printre noile state membre, sustinatorii au scazut. Cred ca sunt cifre interesante si daca incerci sa le intelegi, descoperi noi tendinte in spatele lor.

Prima dintre ele este NATO de astazi nu mai este acelasi NATO din trecut, din timpul razboiului rece. Ca, de fapt, in anii '90, NATO si-a gasit scopul prin extindere si prin oferirea de securitate si stabilitate in Europa Centrala si de Est, pentru a se asigura ca este stabila inainte de integrare. Si asta a fost o misiune foarte importanta si de succes a NATO.

Consiliul NATO-Rusia nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor din momentul in care a fost creat, in 2002. Nu a evoluat niciodata intr-un organism de decizie, nu a evoluat niciodata intr-un organism in care fiecare sa participe ca stat individual, ci au fost implicate doua parti, NATO si Rusia

Oksana Antonenko

Insa astazi nu este clar rolul strategic al NATO, iar el nu e neclar doar pentru politicieni, ci si pentru public. Asa ca provocarea summit-ului de la Lisabona este sa incerce sa clarifice si sa dea NATO o misiune, noi indatoriri si obiective care sa fie relevante pentru provocarile si amenintarile de astazi, dar si pentru lumea in care traim astazi. Pentru realitatile care includ faptul ca bugetele de aparare in toate tarile NATO, cu exceptia SUA si poate chiar si in SUA anul viitor sunt substantial reduse, ca NATO are nevoie de parteneri mai mult decat au nevoie partenerii de NATO - avem aceasta schimbare interesanta a relatiei dintre NATO si Rusia, in care astazi Rusia are nevoie de NATO la fel de mult cat are NATO nevoie de Rusia. Dar NATO are nevoie de Rusia in aceeasi masura in care are nevoie de alti parteneri precum Australia, tarile din Asia Centrala pentru a rezolva problemele din Afghanistan. Pentru a parasi Afghanistanul NATO trebuie sa lase in urma o situatie stabila si sigura, daca tarile din regiune coopereaza la gasirea unei solutii durabile.

NATO are nevoie de cooperarea Rusiei la scutul antiracheta, pentru ca - spre deosebire de europeni - Rusia are tehnologie si bani sa investeasca in acest proiect, iar geografic si ca pozitionare este mult mai importanta geopolitic. Si, in plus, NATO are nevoie de Rusia in privinta unora dintre cele mai actuale provocari: nonproliferarea armelor de distrugere in masa, in mod particular a celor nucleare, amenintarea iraniana, in care SUA si Rusia sunt jucatori-cheie.

Asa ca in toate aceste domenii cooperarea este esentiala si opinia mea este ca daca NATO nu isi redefineste la Lisabona o noua misiune care sa aduca mai aproape, mai ambitios si mai comprehensiv cooperarea cu Rusia, atunci relevanta NATO se va diminua in anii urmatori.

Reporter: Opinia publica rusa referitor la NATO este reflectata de opinia establishmentului politic de la Moscova? Vad politicienii rusi NATO in acelasi mod in care il vede populatia?

O.A.: Cred ca si politicienii gandesc la fel, pentru ca presedintele Medvedev a decis sa participe la summit chiar inainte de a fi foarte clar ce va contine noul concept strategic. Presedintele Medvedev are suficienta incredere sa se gandeasca la faptul ca acest nou concept strategic nu va ameninta Rusia, nu va fi ostil Rusiei, ci, de fapt, va fi privit pozitiv din perspectiva rusa. Altfel nu si-ar fi pus in pericol cariera politica si nu ar fi acceptat sa mearga la Lisabona.

NATO este preocupat de problemele sale interne si nu mai vedem un lidership al SUA cum vedeam in trecut, SUA nu sunt interesate atat de mult sa investeasca in NATO pentru a-l face un instrument important de imbunatatire a relatiilor cu Rusia.

Oksana Antonenko

Cred ca politicienii rusi vad cooperarea cu NATO intr-un mod pozitiv pentru ca Rusia este extrem de preocupata de situatia din Afghanistan, este mult mai apropiata de Afghanistan decat oricare dintre membrii NATO, asa ca daca este instabilitate in Afghanistan sau posibilitatea izbucnirii unui razboi civil in momentul retragerii ISAF, in urmatorii 5 ani, Rusia va trebui sa faca fata consecintelor. Rusia si statele din Asia Centrala sunt mult mai interesate astazi sa fie o situatie stabila in Afghanistan decat multe dintre statele membre ale Aliantei, ale caror politicieni si populatii insista pe o retragere a trupelor acum, pentru ca nu vad relevanta Afghanistanului pentru propriile obiective de securitate. Pentru Rusia, stabilitatea Afghanistanului este un obiectiv imediat de securitate.

Reporter: Summit-ul de la Lisabona pare un summit al relatiilor NATO-Rusia, fie ca vorbim despre Afghanistan, scutul antiracheta, lupta impotriva atacurilor cibernetice sau a pirateriei. La ce sa ne asteptam de la Consiliul NATO-Rusia care va avea loc in acest week end? Vor semna cei doi parteneri un concept strategic al cooperarii lor, asa cum l-ati numit in studiul pe care l-ati facut?

O.A.: Am propus conceptul strategic nu neaparat ca un document, ci ca pe o viziune. Nu sunt sigura, ramane de vazut ce urmeaza sa se intample la Lisabona. Nu am asteptari uriase, pe de o parte pentru ca NATO este preocupat de problemele sale interne si nu mai vedem un lidership al SUA cum vedeam in trecut, SUA nu sunt interesate atat de mult sa investeasca in NATO pentru a-l face un instrument important de imbunatatire a relatiilor cu Rusia.

Bineinteles, presedintele Obama investeste mult efort, interes personal si capital politic in imbunatarirea relatiei cu Rusia, in mod bilateral, dar nu cred ca este acelasi caz si in contextul NATO. Nu am vazut un interes la acelasi nivel din partea SUA si nu sunt atat de optimista. Cred insa ca exista o mare oportunitate, este prima data in ultimii 20 de ani, de la caderea URSS si sfarsitul razboiului rece, cand exista aceasta oportunitate ca NATO si Rusia sa transforme relatiile dintre ele, de la a deveni din vecini suspiciosi unul fata de altul prieteni cu angajamente unul fata de altul. Asa ca trebuie sa incepem sa ne miscam in aceasta directie, insa stim ca apropierea asta va avea nevoie de probabil inca o decada cel putin, nu se va intampla asta peste noapte. Sunt inca tari in NATO care vad in Rusia o amenintare si asta e o atitudine justificata si multi rusi, in armata in mod special si in serviciile de securitate, vad NATO ca pe o amenintare.

Trebuie sa depasim aceasta mostenire a razboiului rece care nu a facut decat sa ne indeparteze in acesti 20 de ani si care n-a fost abordata direct. Iar acum este momentul sa o facem, pentru ca avem amenintari comune, la fel si provocari, avem o relatie imbunatatita intre SUA si Rusia, avem o remarcabila transformare a relatiilor polono-ruse, avem o relatie imbunatatita intre Rusia si Norvegia si (...) daca eliminam temerile, neintelegerile, reducem pasi provocatori precum exercitii militare facute recent si de Rusia, dar si de NATO si extindem colaborarea, prin programe comune, schimb de informatii si alte masuri de crestere a increderii - iar armata rusa trece prin cea mai remarcabila transformare din istoria ei de 200 de ani incoace, iar modelul luat de politicienii rusi este occidental - este o oportunitate de cooperare.

Cred ca scutul antiracheta este o buna ocazie de cooperare si sper sa fie adoptata la Lisabona aceasta decizie. Daca aceasta cooperare va exista la nivelul avut in vedere, atat de SUA, cat si de Secretarul general al NATO si de Rusia, cred ca la nivelul tehnologic si al schimbului de informatii apararea ambelor parti va fi atat de integrata in timp incat nu va mai exista in viitor posibilitatea unui razboi a unei parti impotriva celeilalte. Schimbul deschis de informatii privind lansarea de rachete, monitorizarea spatiului aerian, oferirea de informatii in timp util, toate acestea vor ajuta la construirea increderii, dar si la integrarea militara.

In final, trebuie vazut cum poate fi reformat Consiliul NATO-Rusia. Din nefericire, in opinia mea, Consiliul NATO-Rusia nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor din momentul in care a fost creat, in 2002. Nu a evoluat niciodata intr-un organism de decizie, nu a evoluat niciodata intr-un organism in care fiecare sa participe ca stat individual, ci au fost implicate doua parti, NATO si Rusia. Ceea ce propunem in raportul nostru este redenumirea Consiliului pentru a fi ceva in genul Consiliul privind Securitatea Euro-atlantica, pentru a elimina aceasta dualitate si transferarea unora dintre responsabilitatile NATO Consiliului NATO-Rusia. Nu trebuie sa fie mari decizii si responsabilitati, precum articolul 5, ci altele mai putin importante precum operatiunile antipiraterie, de exemplu. NATO si Rusia coopereaza astazi zilnic in astfel de operatiuni, de ce sa n-o facem o atributie explicita a Consiliului NATO-Rusia? Operatiuni de ajutor umanitar, cautarea si salvarea in cazuri de dezastru, securitatea energetica, pentru ca e evident ca NATO nu isi va putea dezvolta rolul privind securitatea energetica daca Rusia vede acest rol ca pe o amenintare si asta nu duce decat la deteriorarea securitatii in Euroasia, decat la o imbunatatire.

In contextul agendei lui Obama

privind o lume fara arme nucleare, incapacitatea de a ratifica acest tratat va submina substantial credibilitatea politicii sale in lume.

Oksana Antonenko

Sunt o serie de oportunitati, vom vedea daca ele vor putea fi adoptate la Lisabona, asa cum s-au adoptat la Bucuresti, cand multe decizii s-au luat in ultimul moment.

Reporter: Referitor la scutul antiracheta si cooperarea NATO-Rusia, domnul Rasmussen spunea in Moscova ca el crede ca cel doua parti vor gasi o modalitate sa coopereze in aceasta privinta. Pe de alta parte, ambasadorul rus la NATO, Dmitri Rogozin spunea si el ca Rusia are nevoie de detalii privind propunerea NATO si ca presedintele Medvedev va propune un plan pentru o posibila cooperare, plan care va contine schmbul de informatii privind programele de rachete in tari terte, folosirea in comun a unor baze de date si prosibil schimbul de informatii tehnice si tehnologie.

Cat de dificil credeti ca ii va fi Alintei sa ajunga la o pozitie in acest sens in interiorul ei, avand in vedere ca sunt tari refractare unei astfel de deschideri fata de Rusia?

O.A.: Eu cred ca cea mai importanta chestiune in discutia scutului antiracheta nu este NATO. Aici vorbim despre cooperarea SUA-Rusia. In primul rand, Rusia are deja scut antiracheta care acopera Moscova, are propria tehnologie, investeste substantial si sumele vor creste in programele de achizitii pentru scutul antiracheta si cred ca SUA si Rusia sunt extrem de hotarate astazi sa gaseasca o modalitate de cooperare pe aceasta tema.

Au in acest moment loc schimburi nu numai la nivelul ministrilor de Externe, dar si la cel al ministrilor Apararii, intre cei doi ministrii ai apararii au avut loc mai multe randuri de consultari, privind schimburi tehnologice, discutii la nivelul Casei Albe, la cel al Consiliului National de Securitate, deci exista o cale a cooperarii ruso-americane pe tema scutului antiracheta. Si discutiile au avansat mult mai mult decat tot ce se intampla acum in NATO.

Pentru mine nu e clar inca ce aduce NATO in aceasta chestiune.

Oksana Antonenko este cercetator la Institutul International pentru Studii Strategice din Londra si directorul programului pentru Rusia si Eurasia. Realizeaza analize privind politica interna, externa si de securitate a Rusiei, precum si a tarilor din CSI. Este adesea consultant/consilier pentru oamenii politici din Europa si SUA pe chestiunea solutionarii conflictelor. Lucreaza in think tank-ul de la Londra din 1996, devenind in 1998 director al programului privind reforma militara a Rusiei si privind tarile CSI. A absolvit universitatea de Stat din Moscova, cu diploma in economie politica, si Kennedy School of Government din cadrul Universitatii Harvard, cu specializare in afaceri internationale si securitate.

Pentru moment, tot ce pot aduce statele NATO este propriul teritoriu. Este singura contributie a tarilor NATO. Foarte, foarte putini membri ai NATO au tehnologie, in cea mai redusa cantitate care poate fi relevanta. Franta are niste sateliti care pot fi relevanti, dar majoritatea tarilor nu au cu ce sa contribuie, cu exceptia propriului teritoriu. Asa ca daca NATO decide ca nu poate colabora cu Rusia pe aceasta tema sau ca vrea sa colaboreze la scutul antiracheta fara Rusia, cred ca SUA se vor indeparta si mai mult si vor avea discutii bilaterale cu Rusia. Nu trebuie sa uitam ca aceste consultari SUA-Rusia porivind scutul antiracheta depasesc Europa.

In opinia mea, daca in viitor SUA si Rusia vor gasi o modalitate de cooperare, daca nu apar pe drum obstacole politice, dar daca traiectoria actualului dialog se mentine vom putea vorbi despre o cooperare americano-rusa privind stabilitatea la nivel global, incluzand Orientul Apropiat, Asia Centrala.

Asa ca rezervele unor state NATO ar putea fi indepartate prin masuri de construire a increderii, pentru ca eu cred cu tarie ca solutia asigurarii si linistirii statelor NATO nu sunt planurile de contingenta si mai multe exercitii militare provocatoare. Daca NATO va gasi o modalitate de a-si construi o relatie cu Rusia care sa indeparteze orice amenintare potentiala intr-o situatie viitoare - si cred ca asta e posibil - nu cred ca rezervele unor state membre privind cooperarea la scutul antiracheta vor opri aceasta cooperare a Aliantei cu Rusia, dar vor complica viitorul privind rolul NATO in aceasta chestiune.

Reporter: Vorbiti mult despre cooperarea bilaterala accentuata dintre SUA si Rusia, insa v-as intreba daca acest efort de apropiere a celor doua tari nu este amenintat de intazierea ratificatii Tratatului START. Rusia il vrea ratificat pana la sfarsitul anului, in timp ce senatori americani au spus clar ca se vor opune ratificarii in acest an, in ciuda insistentelor presedintelui Obama. Cum ar putea aceasta intarziere afecta nu numai resetarea relatiilor ruso-americane, dar si relatia NATO-Rusia?

O.A.: Incapacitatea Senatului si a Administratiei de a se pune de acord privind ratificarea tratatului START, care este, in primul rand, in interesul SUA, nu este un tratat pentru Rusia. Ci un tratat, asa cum adesea au spus presedintele Obama, vicepresedintele Biden si chiar si unii politicieni republicani, in interesul SUA. Daca SUA nu pot sa il ratifice, este problema lor, pentru ca pune in discutie capacitatea lor de a-si juca rolul mondial si nu numai in relatia cu Rusia. Daca SUA si Rusia, doua dintre cele mai importante tari nucleare din lume nu sunt vazute de alte tari care au semnat tratatul de non-proliferare indeplinindu-si obligatiile de a-si reduce arsenalul nuclear, intregul regim de non-proliferare va fi amenintat.

Iar in contextul agendei lui Obama privind o lume fara arme nucleare, incapacitatea de a ratifica acest tratat va submina substantial credibilitatea politicii sale in lume. Ce efect va avea in Rusia? Va exista, fireste, o mare dezamagire, pentru ca presedintele Medvedev a investit un imens capital politic in imbunatatirea relatiei cu SUA. Nu toti au avut o atitudine pozitiva fata de aceasta politica. De exemplu premierul Putin a fost foarte sceptic la inceput si cred ca a avut dreptate sa fie asa daca ne uitam la modul in care au evoluat relatiile ruso-americane de la sfarsitul razboiului rece. Aceste relatii au avut mereu suisuri si coborasuri. Dupa caderea URSS Rusia si-a oferit ajutorul in Balcani, dar apoi a ajuns la o politica contrara cand NATO a inceput sa se extinda si apoi privind Kosovo. Rusia a sustinut SUA dupa 11 septembrie, Rusia a oferit un ajutor vital americanilor in indepartarea de la putere a regimului taliban, insa administratia Bush a raspuns prin parasirea tratatului ABM (antibalistic missile) si sa avanseze al doilea val al extinderii NATO fara sa consulte Rusia. Cred ca toate aceste evenimente au provocat o mare neincredere intre Rusia si SUA. Putin a spus mereu ca SUA nu isi vor indeplini obligatiile.

Dar eu sunt optimista, deoarece cred ca Medvedev si rusii care vor sa vada ca Rusia ramane un jucator important nu numai regional, dar si mondial, nu pot concepte sa ai relatii proaste cu SUA. (...) Iar agenda de modernizare a Rusiei impune bune relatii cu SUA si cu tarile occidentale europene.

Prin urmare neratificarea tratatului START va aduce dezamagire in Rusia si va intari vocea scepticilor, dar nu va aduce schimbari strategice ale politicii externe si Rusia va ramane orientata spre a gasi modalitatea de a construi relatii bune cu America. Iar actuala atmosfera este atat de diferita fata de cea din administratia Bush si a permis discutarea unor chestiuni internationale, incat nu are niciun sens, din perspectiva rusa, sa ne intoarcem la ceva ce ar semana cu relatiile din perioada Bush, care au fost contraproductive.

Reporter: V-am intrebat si de influenta asupra relatiei NATO-Rusia intrucat au existat niste afirmatii in presa privind o diminuare a sustinerii Rusiei pentru NATO in chestiunea Afghanistanului daca nu va fi solutionata problema ratificarii START sau nu vor fi semne de solutionare pana la sfarsitul anului.

O.A.: Nu cred asta. Rusia ajuta NATO in Afghanistan pentru ca este si in propriul interes sa se asigure ca Afghanistanul dupa plecarea trupelor NATO este unul stabil, care nu ar putea sa exporte instabilitate. Daca va amintiti, primul acord de tanzit al bunurilor spre Afghanistan prin Rusia a fost semnat la Bucuresti, la anteriorul summit NATO, de catre Putin, in timpul administratiei Bush. Deci nu are nimic de-a face cu Obama, cu resetarea relatiilor, cu tratatul START, ci cu necesitatile de securitate ale Rusiei si interesele Rusiei in Afghanistan, care sunt acum aceleasi cu cele ale NATO.

Reporter: La ce noutati sa ne asteptam in privinta cooperarii Rusiei cu NATO in Afghanistan, in urma summit-ului de la Lisabona?

O.A.: Este propunerea rusa de a oferi elicoptere, o chestiune care inca se discuta, dar cred ca va fi rezolvata, pentru ca NATO are nevoie de elicoptere, iar in Afghanistan sunt multe elicoptere rusesti si toti stim ca pilotii afghani se simt mai confortabil si sunt mai obisnuiti cu pilotarea elicopterelor rusesti. Rusia este foarte hotarata sa continue cooperarea cu ISAF in chestiunea combaterii traficului cu droguri, pentru ca Rusia e din ce in ce mai preocupata de cantitatea de droguri care paraseste Afghanistanul si o mare parte din ea tranziteaza Rusia, pentru ca stiti, in Asia Centrala granitele sunt foarte usor de trecut, mai ales de crima organizata.

Si Rusia mai discuta aspecte precum antrenarea armatei afghane, ceea ce se si intampla acum, ar putea antrena un numar mai mare de militari si politisti afghani, ar putea fi discutii pe strategii regionale - Rusia e membra a Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, care include printre membrii toate tarile vecine Afghanistanului. Sunt multe lucruri ce pot fi puse pe agenda, iar acum cu ideea ca NATO ar putea parasi Afghanistanul, prin nord, ceea ce are sens pentru ca e mai stabil decat sudul, insa ar fi ironic sa vezi NATO parasind Afghanistanul pe acelasi pod pe care s-au retras si trupele sovietice acum 20 de ani, atunci Rusia va oferi rutele de tranzit.

Un singur lucru este de neacceptat pentru Rusia, si anume prezenta trupelor sale in Afghanistan, o idee total inacceptabila in Rusia, pentru ca istoria sa in Afghanistan este destul de proaspata in mintea opiniei publice.

Reporter: Rusia spunea ca principala preocupare este extinderea NATO, insa am vazut ca discutiile pe aceasta tema nu sunt la fel de intense cum erau inainte de summit-ul de la Bucuresti. E adevarat, Alianta isi reafirma pozitia ca usile sale raman deschise pentru statele care indeplinesc criteriile. Dar Ucraina a renuntat la acest obiectiv, in timp ce Georgia nu e pregatita nici sa primeasca MAP. Este un compromis intre Rusia si NATO trecerea in plan secund a acestei teme?

O.A.: Ucraina si-a schimbat pozitia, din cauza opiniei publice, care in marea ei majoritate este impotriva aderarii la NATO, iar in cazul Georgiei, nu vad in viitorul apropiat posibilitatea sa adere la NATO, atata vreme cat conflictele de pe teritoriul sau sa nu fie rezolvate. Insa chiar daca spun asta, nu pot sa spun ca in 10 ani de-acum incolo Rusia, Georgia sau Ucraina nu vor putea sta la aceeasi masa. Ba chiar cred asta si in raportul nostru am scris ca Rusia se afla pe un drum de integrare cu NATO, care ar putea in viitor sa ia forma apartenentii la Alianta. Nu astazi, nu maine, dar poate poimaine si cred ca daca asta se va intampla va fi singura cale prin care alti membri din fosta zona sovietica vor putea deveni membri ai NATO, poate chiar si state din Asia Centrala.

Bineinteles ca ar putea fi atunci vorba despre un NATO diferit, insa vom vedea daca NATO va putea, dupa summit-ul de la Lisabona, sa se salveze in forma actuala si va reusi astfel sa fie relevant, cu resurse si capabil sa aiba o imagine buna la nivelul opiniei publice.

Insa pentru acum, nu va ajunge la o pozitie comuna in favoarea aderarii celor doua tari in interiorul Aliantei, atata vreme cat ele au chestiuni nerezolvate cu Rusia. Pur si simplu asta nu se poate.

Reporter: Ambasadorul Rogozin spunea ca, dupa summit-ul de la Lisabona, Rusia ar putea semna un acord privind comertul cu arme cu agentia de achizitii a NATO, ca semn al apropierii celor doua parti. Credeti ca un astfel de acord se va materializa si ce are de castigat fiecare parte de pe urma unui astfel de document?

O.A.: Cred ca este foarte important, pentru ca are un mare rol in interoperabilitatea dintre NATO si Rusia si capacitatea lor de a opera in comun in viitor. Chiar si astazi, daca ne uitam la statistici, 30% dintre componentele diferitelor sisteme armate ale Rusiei sunt de provenienta straina. Asa ca astazi industria de aparare este internationala, pentru ca nicio tara, nici macar SUA nu mai poate avea o industrie de armament autosuficienta.

Rusia este mai deschisa sa coopereze in domeniul tehnico-militar cu tarile NATO si cred ca este o situatie din care toata lumea are de castigat. Pentru ca va ajuta la sustinerea industriei de armament in Occident, intrucat Rusia a anuntat un buget foarte mare pentru achizitia de armament in urmatorii 10 ani, aproape o mie de miliarde de dolari si o mare parte va fi cumparat din strainatate. Rusia singura nu poate produce atata armament de cat are nevoie. Oricum, la nivelul componentelor, deja multe state NATO producatoare de armament sunt furnizori ai Rusiei.

In termeni politici nici macar nu e o chestiune de discutat, iar o decizie favorabila in acest sens e de asteptat, intrucat castiga ambele parti.