Guvernatorul bancii centrale a Irlandei Patrick Honohan a anuntat acum cateva ore ca se asteapta ca guvernul tarii sa ceara oficial ajutor financiar de zeci de milarde de euro de la Uniunea Europeana si Fondul Monetar International. Dl Honohan a anuntat pana si o dobanda in jur de 5% pentru aceste imprumuturi de urgenta ceea ce reprezinta un nivel mai mic cu aproape 3% decat pretul pe care l-ar cere piata. Singurele detalii ramase necunoscute sunt suma exacta precum si manualul de instructiuni. Capitularea relativ rapida a Irlandei nu a surprins pe nimeni si a stabilizat atat marja de risc a tarii cat si rata de schimb a euro fata de principalele monede ale lumii.

Mihnea VasilacheFoto: Contributors.ro

Cum s-a ajuns aici?

Falimentul de facto al Irlandei, al doilea din UE dupa cel al Greciei, a fost cauzat de doua motive principale: decizia fatidica a guvernului din Mai 2009 de a salva toate bancile irlandeze prin garantarea in masa a pasivelor precum si asteptarile de pierderi similare in urmatorii ani in sistemul de imprumuturi ipotecare. Pierderile bancare care au urmat garantiei au fost semnificativ mai mari decat estimarile initiale, posibil si din cauza ascunderii de informatii importante de catre banci la vremea respectiva, si guvernul a luat decizia politica de a le acoperi in intregime. Criticii acestei decizii au argumentat ca o solutie mai buna ar fi fost restructurarea acestor datorii prin convertirea partiala sau totala in actiuni. In cazul deja notoriu al Anglo Irish Bank, care este responsabila pentru o gaura de 35 miliarde de euro adica jumate din pierderile intregului sistem, aceiasi critici argumenteaza ca o lichidare rapida ar fi fost mai avantajoasa. Poate ca Irlanda ar fi reusit in extremis sa absoarba aceste pierderi (echivalente cu aproape 50% din PNB!) dar criza ipotecara, tinuta inca artificial sub control prin politici de pasuire si dobanzi mici, va cauza pierderi de dimensiuni similare in anii ce vin. In prezent, se estimeaza ca aproximativ o optime din ipotecile irlandeze sunt mai mari decat valoarea proprietarii aferente (negative equity) si aceasta proportie va creste daca preturile imobiliare vor continua sa scada. Merita observat ca, spre deosebire de Grecia, problema Irlandei nu a fost deficitul bugetar care de altfel a fost ajustat rapid prin taieri masive de cheltuieli ci pierderile enorme bancare si ipotecare.

Implicatii politice

Nu trebuie sa existe iluzii: transferul suveranitatii nationale financiare a Greciei si Irlandei catre Banca Centrala Europeana (FMI este doar un participant menit sa evite aceasta aparenta) este o decizie politica extraordinar de importanta luata de Germania cu aprobarea tacita a Frantei. Aceasta decizie nu este cauzata de o generozitate subita germano-franceza ci de nevoia mentinerii stabilitatii proiectului de integrare europeana si a monedei unice. Interesant este si faptul ca ieri George Osborne, ministrul de finante al Marii Britanii (care nu este in zona euro!), a oferit ca si alternativa un pachet de ajutoare bilateral Irlandei. Dimensiunea pierderilor insa si presiunea politica intensa a Germaniei si Frantei a inclinat balanta catre solutia propusa de BCE.

Ce inseamna asta, de exemplu, pentru Portugalia si Spania (cealalta jumatate a celebrului acronim PIGS)? Portugalia are dimensiuni similare cu Irlanda si un PNB aproape identic. Pe de o parte deficitul ei bugetar este mai mare dar, pe cealalta, pierderile bancare si imobiliare sunt mai mici. Si pentru ca BCE a invatat deja ca e mai bine sa actionezi preventiv decat reactiv, vom vedea in urmatoarele luni si un acord de ajutor financiar cu Portugalia. Spania (si, in soapta, Italia) sunt probleme la o scara mult mai mare. PNB-ul Spaniei este de aproape trei ori mai mare decat cel total al PIG iar PNB-ul Italiei este cu aproape o treime mai mare decat al Spaniei. Daca criza financiara se adanceste la nivelul la care Spania si Italia nu se mai pot finanta independent - improbabil dar nu imposibil - nu mai exista decat trei solutii, toate foarte radicale: falimentul, iesirea din euro (urmata instantaneu de o devaluare masiva) sau inflatia. Greu de spus care din aceste trei cai va fi urmata (daca e cazul), personal inclin spre inflatie. Ce inseamna asta pentru economia mondiala, in special cand e clar ca Statele Unite au optat de asemenea pentru inflatie, este intrebarea de milioane.

Romania

Ca de obicei, incerc sa analizez impactul acestor evenimente si asupra Romaniei. Dupa cum stim cu totii Romania a inghitit pilula amara a ajutorului FMI si BCE inca de la inceputul anului trecut si a fost, in general, un pacient model. Daca economia va continua sa se deterioreze - improbabil dar nu imposibil - si guvernul nu va fi capabil sa tina deficitul sub control anul viitor, vom ajunge in fata acelorasi decizii: faliment, devaluare sau inflatie. BNR-ul a incercat sa mai reduca din presiune prin devaluarea controlata a RON de anul trecut si probabil va putea face acelasi lucru si in viitor dar in anumite limite. Romania, daca va fi nevoie, va urma probabil exemplul UE si SUA si va recurge la inflatie.