Niste ciudati sau avangarda viitorului?

Duminică, 29 august 2010, 16:52 Actualitate | Esenţial

In fata lui am injurat prima oara de fata cu tata. Belodedici tocmai ratase ultimul penalty din meciul cu Suedia. Tot in fata lui am sarutat prima data o fata: abia incepuse sa se prinda MTV-ul in Romania. Ani de zile mi-a fost tovaras de nadejde, dar acum a venit ceasul despartirii. Pe usa din dos, am scos televizorul din viata mea.

A fost o vara proasta pentru televiziunile din Romania, care au intrat in epoca necrofagiei. Isi hranesc audienta cu bilete suicidare, cu imagini apocaliptice infinit reluate ca in litania unui fanatic nebun si cu vorbe lipicioase in dezbateri fara rost si creier. Dar, desi romanii continua sa se uite foarte mult la televizorul-pubela (conform ultimelor sondaje, 59% petrec cel putin trei ore zilnic in fata televizorului), apare incet un nou curent, ca o reactie imunitara a unei societati imbolnavite.

Caci televizorul, asa cum a ajuns el astazi sa fie, imbolnaveste. Desigur ca sutele de studii care vorbesc despre asta nu vor fi niciodata foarte mediatizate pe micul ecran. Producatorii nu si-ar pune singuri funia de gat. In Revista Americana de Psihiatrie Infantila, un articol trecea in revista studiile din ultimul deceniu cu tema “impactul televiziunii asupra copiilor si adolescentilor”. Concluzia era unanima: “Efectele expunerii copiilor si adolescentilor la programele televizate sunt cresterea comportamentelor agresive si violente precum si debutul accelerat al activitatilor sexuale”. Desi studiile stiintifice sunt sanctificate pe micul ecran, arareori sunt difuzate cele care privesc insasi efectul televiziunii-pubela asupra populatiei. Revista Americana de Medicina Preventiva scria, chiar in august 2010, ca folosirea in exces a televizorului este strans corelata cu un nivel scazut de satisfactie in viata.

De ce se intampla asta? Probabil ca nimeni nu a explicat-o mai bine decat sociologul francez Pierre Bourdieu: “Unul dintre principiile de baza al scamatorilor consta in a atrage atentia asupra a altceva decat ceea ce fac. Buna parte din actiunea exercitata de televiziune, la nivelul informatiilor de pilda, consta in a atrage atentia asupra unor fapte de natura a interesa pe toata lumea. Faptul divers este acel soi de hrana rudimentara a informatiei, importanta pentru ca intereseaza pe toti fara a avea vreun fel de consecinta si pentru ca consuma timp. Or, pentru televiziune, timpul reprezinta un bun extrem de pretios. Si daca se consuma minute atat de pretioase pentru comunicarea unor lucruri atat de futile este pentru ca aceste lucruri futile sunt importante tocmai in masura in care ascund lucruri pretioase. Se cunoaste ca mare parte din oameni nu citesc niciun cotidian si se dedau trup si suflet televiziunii ca unica sursa de informare. Televiziunea detine un monopol de facto asupra modelarii creierelor unei parti foarte importante din populatie. Ea poate, paradoxal, sa ascunda aratand, aratand altceva decat ceea ce ar trebui sa arate daca ar fi cu adevarat preocupata de ceea ce pretinde ca face: adica sa informeze. Astfel, televiziunea care se pretinde un instrument de inregistrare si redare a realitatii, se transforma intr-un instrument de creare a ei. Evoluam tot mai mult spre un univers in care lumea sociala este descrisa-prescrisa de televiziune.”

Ce trist ca aceasta profetie a lui Bourdieu s-a implinit astazi, la 15 ani de la scrierea ei. Traim intr-un univers prescris si determinat de televiziune. Deja am auzit de prea multe ori cuvintele lui Mircea Badea reproduse involuntar in conversatiile din metrou sau tonurile rastite ale unei moderatoare stil-toapa imitate de buzele unei fatuci de 12 ani. Ne plangem de educatia lipsa si badarania care a infestat Romania. Dar suntem, cu totii, cel mai influentati de cei carora le oferim cea mai mare halca din timpul nostru liber. Si unde petrec romanii cel mai mult timp liber? In fata televizorului. Nu exista tablou mai fidel al acestei lumi decat scena apartamentelor din “Playtime” (vezi mai jos), regizat in 1967 de J. Tati. O alta trista profetie implinita.

Dar cum spuneam, apare incet un nou curent. Primii care i-au remarcat prezenta sunt specialistii in publicitate si comunicare. Tema principala a uneia dintre zilele conferintei de publicitate AdRev din 2010 a fost “Cum ajungi la consumatorul care nu se mai uita la TV?” Inca din 2007 se prognoza o scadere a consumului general de televiziune cu o reorientare a publicului spre posturile de nisa, gen Discovery Channel. Scaderea de rating total este un fenomen deja vechi in Romania, confirmat si in 2009 cand acesta a scazut cu 3% (www.mediafactbook.ro). Un fenomen mascat de faptul ca, din cauza crizei, romanii se uita si mai mult la televizor, neavand bani pentru iesiri in oras sau in vacante. Dar in timp ce unii se uita mai mult si mai mult, altii aleg sa-si scoata televizorul din casa.

De altfel, un fenomen imposibil in absenta alternativei oferita de Internet. Iata un univers al comunicarii mult mai liber si mai democratic decat va fi vreodata televiziunea. Desigur ca are si el defectele lui, viciile si toxinele sale, dar spre deosebire de televiziune, care modeleaza creierele populatiei, Internetul este cel modelat de creierele utilizatorilor sai. Nimic nu este mai ingradit decat un talk-show televizat in care au acces fie politicienii care platesc mai bine, fie vocile aflate in acord cu opiniile producatorului sau ale patronului. Si nimic nu este mai liber decat lumea uriasa, greu de controlat si adeseori haotica a Internetului. La fel de diversa si variata precum universul real pe care nu-l prescrie, ci il reproduce in oglinda.

Credeam ca voi fi un ciudat in despartirea mea de aparatul in fata caruia am trait atatea. Dar am fost surprins sa descopar destui oameni care au trecut deja prin acest “divort”. Cuvintele lor sunt presarate de-a lungul acestui text, asa cum vechii amici scriu necrologul despre tovarasul pierdut. Ei sunt inca o minoritate, dar una aflata in expansiune. Deocamdata par a fi un soi de stranie secta, insa peste 10 ani vom constata poate, ca ei vor fi format avangarda viitorului. Un viitor eliberat de sub tirania unui ecran prea mic pentru o lume prea mare.

​
Cantecul lui Mike Teevee, din Charlie and The Chocolate Factory

"Oompa loompa doopadah dee/If you are wise you'll listen to me/What do you get from a glut of TV?/A pain in the neck and an IQ of 3/Why don't you try simply reading a book?/Or could you just not bear to look?"