Stiti panica aia atunci cand esti prins printre blocuri de o haita furioasa de latrai? Ratiunea se stinge in fata caninilor albi picurand bale. Ti-e frica. Te apleci defensiv spre o piatra. Isi intetesc latratul si mai tare, buza superioara li se cutremura violent deasupra gingiilor. Te retragi cu ochii spre ei, pasind orbeste in spate fara sa stii daca acolo te asteapta cascata o gura de canal sau muscatura usturatoare a celei mai periculoase potai: cea tacuta.
Prea putine vorbe si explicatii inteligibile ale crizei s-au facut auzite in ultimele saptamani. Se manipuleaza zilele astea mai abitir decat a facut-o cineva vreodata in Romania ultimului deceniu. Se minte cu gandul, cuvantul, cu fapta si omisiunea dar nimeni nu spune “din vina mea, din prea mare vina mea”.
Ogarii
Liberalii se ofera fecioare spre sacrificiul guvernarii. Argumentul lor cel mai frecvent este cresterea economica consistenta a Romaniei din perioada guvernului Tariceanu. “Romanii nu vor uita cat de bine le-a fost in timpul liberalilor”, spun ogarii partidului condus oficial de Crin Antonescu. Dar dincolo de realitatea ca liberalii nu au stiut sa capitalizeze acea prosperitate temporara, nimeni nu sufla un cuvintel despre faptul ca, in perioada 2006-2008, numeroase tari au raportat cresteri economice de neimaginat pana atunci.
124 de tari au avut cresteri economice de cel putin 4%, printre ele numarandu-se nu doar Romania, ci si 30 de state africane. Privita in acest tablou complet, cresterea economica din acea perioada nu mai este rodul unei guvernari iscusite, ci a unei prosperitati economice globale exceptionale.
Cateii
“Genocid social” latra cateii infometati de o prea lunga blocare in opozitie a PSD-ului. Dar ce omit social-democratii lui Victor Ponta sa spuna este ca, incepand cu anul 2000, puterea de cumparare a profesorilor romani este intr-un continuu declin. Un deceniu de saracire patronata 5 ani de PSD si alti 5 ani de PNL si PD-L. Se varsa lacrimi pentru familiile tinere si mamele distruse de noua austeritate, dar despre exemplul bogatei Germanii nu se vorbeste pentru ca nu se potriveste tabloului convenabil. Tinerii casatoriti nu primesc niciun ajutor social din partea statului german, iar indemnizatiile pentru parinti se rezuma la 67% din salariu pentru un singur an de concediu postnatal (spre deosebire de cei 85% pentru doi ani acordati in “mult mai bogata” Romanie).
Si programul alternativ oferit de PSD este foarte subtire, bazandu-se pe cateva principii enuntate de socialistii europeni si defiland cu aceleasi sloganuri camuflate in masuri de criza: reducerea evaziunii fiscale, imbunatatirea colectarii la buget sau infiintarea de locuri de munca. Cum vor fi aplicate toate aceste masuri? Prin copierea unor solutii bulgaresti si prin iertaciunea de la plata taxelor a intregii linii de IMM-uri de partid. Genial hau-hau, nu-i asa?
Buldogii
Am ajuns si la buldogii umflati ai democrat-liberalilor. Toate bombardamentele mediatice lansate in capul lor sunt galagie inutila. Ar fi suficient sa se spuna ca, la 6 ani de la faimosul “Sa traiti bine!”, un profesor de liceu din Romania anului 2010 isi poate cumpara la fel de multe paini precum un profesor de liceu din Romania anului 1893 (un profesor avea in 1893 un salariu de 350 lei, avand puterea de cumparare a 2200 de lei noi).
Traian Basescu face astazi cariera cu noul: “Nu avem alternativa!”, inspirat probabil din identica formula a lui Margaret Thatcher, britanica “doamna de fier” care si-a inceput evolutia politica desfiintand laptele gratuit acordat elevilor britanici, scopul fiind aceeasi reducere a cheltuielilor bugetare. Dar spre deosebire de intransigenta “doamna de fier” pentru care compromisul nu exista, pentru Traian Basescu compromisul ramane un joc valabil.
Doua anchete publicate de Hotnews.ro (aici si aici) ridica intrebari asupra aluatului din care este croit liderul politic Traian Basescu: de fier in fata poporului, flexibil in interiorul PD-L? Traian Basescu vrea sa salveze Romania avand alaturi politicieni compromisi. Dar asta nu se poate. Daca acesti buldogi satui nu vor disparea atat din Guvern, cat si din afacerile cu statul, Traian Basescu va ramane in istorie nu ca presedintele Romaniei, ci ca masculul alfa al unei haite de latrai.
Mi-e frica, da. Dar nu de latraturile lor furioase, ci de intunericul ce se asterne in fata mersului nostru de-a indaratelea. De lipsa lor de smerenie si de faptul ca nu se gaseste unul printre ei care sa spuna: “Fratilor, vina in parte e si a mea”. Mi-e frica pentru ca istoria dovedeste ca in astfel de perioade, de declin economic si degradare a elitelor conducatoare, in vidul de incredere creat se pot ivi lideri profetici, vecini atat cu nebunia cat si cu apetitul pentru revolta al oamenilor. Mi-e frica de cea mai periculoasa potaie, care acum tace.
3
41
