Ion Iliescu pentru presa rusa: “Nu stim cine a tras la Revolutie, este o enigma. Probabil au fost oameni extrem de devotati lui Ceausescu"

Marţi, 22 decembrie 2009, 11:05 Actualitate | Esenţial

Fostul presedinte Ion Iliescu a acordat un interviu cotidianului Vremia novostei in care spune ca nu se stie cine a tras la Revolutie. "Este inca o enigma. Cred ca a fost vorba de o structura pregatita de Ceausescu pentru vremuri tulburi, pentru lupta de gherila in conditii urbane in cazul in care tara ar fi fost ocupata. Adica de un grup de oameni extrem de devotati lui Ceausescu". Iliescu mai spune ca relatiile cu Rusia s-ar fi imbunatatit daca Mircea Geoana ar fi iesit presedinte la alegerile din 6 decembrie, deoarece "are deschidere si alta pregatire intelectuala decat Basescu, a carui gandire politica este primitiva".

Vremia novostei: Nici pana acum in Romania nu au incetat discutiile: a fost revolutie, lovitura de stat sau pur si simplu „evenimentele din decembrie 1989”.
Ion Iliescu: Revolutia romana a fost parte a unui amplu proces de prabusire a intregului sistem al socialismului de stat. El s-a pravalit nu din cauza unor factori externi si din cauza atacurilor fortelor imperialiste. A fost o erodare interna, care a inceput inca de la congresul al XX-lea al PCUS, in 1956, odata cu condamnarea stalinismului, care a compromis ideea socialismului.

V.N.: Ce rol a avut URSS in schimbarile care au zguduit Europa de est in 1989?
I.I.: Liderul de atunci al URSS, Mihail Gorbaciov, a inteles ca sistemul cade, ca nu mai este competitiv in conditiile evolutiilor dinamice din lume si a noilor realitati. Presedintele SUA, Ronald Reagan, a lansat programul „razboiul stelelor” si URSS nu mai putea face fata cursei inarmarii. In acest context, Gorbaciov si echipa lui au demarat dezbateri vizand adaptarea sistemului la noile provocari.

Perestroica in economie si glasnosti ca sisteme de democratizare au fost procese complexe. Au intrat in miscare si alte tari socialiste. Numai Romania ramasese basition al conservatorismului. Toate tentativele de a aborda critic socialismul erau imediat anihilate. Desi in anii 1960, spre sfarsitul mandatului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si in primii ani ai conducerii lui Nicolae Ceausescu, Romania devenise cea mai deschisa dintre tarile lagarului socialist. Fusesera eliberati detinutii politici, in cultura si arta domnea o astmosfera de libertate, fusese anulata cenzura. La acea data, multi intelectuali au intrat in Partidul comunist.

Condamnarea de catre Romania a interventiei sovietice in Cehoslovacia, in 1968, a ridicat considerabil popularitatea lui Ceausescu. El a refuzat sa rupa relatiile diplomatice cu Israel. Romania a fost prima dintre tarile socialiste care a stabilit relatii cu RFG, care a continuat sa intretina relatii de prietenie cu China. La Bucuresti soseau liderii occidentali: Willi Brandt, Charles de Gaulle, Richard Nixon. In tara a inceput sa vina capital strain: Renault a inceput sa fabrice Dacia, la Pitesti, Citroen facea Oltcit, la Craiova. Americanii au venit cu sisteme de calcul, italienii au venit cu tractoare....

Apoi Ceausescu a indragit modelele chinezesc si corean, a inceput sa intretina cultul personalitatii. De la inceputul anilor '80, cand a decis sa achite toate datoriile straine, situatia din tara s-a inrautatit brusc. Au fost sistate importurile si au fost sporite exporturile – de energie electrica, de produse alimentare. In case, oamenii tremurau de frig, iar cozile la alimentele de prima necesitate, inclusiv la paine, au intrat in peisajul cotidian al Romaniei.

Pe acest fundal, Ceausescu a hotarat sa adopte o pozitie de forta. In noiembrie 1989 el a convocat congresul al XIV-a al Partidului comunist. Zidul Berlinului cazuse deja, in Cehoslovacia avusese lor „revolutia de catifea”, iar in Polonia „masa rotunda”.


"Revolutia din Romania a fost sangeroasa, pentru ca n-am avut alta sansa"

V.N.: De ce in Romania, spre deosebire de alte tari socialiste, revolutia nu a fost de „catifea”, ci sangeroasa?
I.I.: Pentru ca nu am avut alta sansa. Se spune ca ar fi avut loc un complot. Ar fi fost bine sa fie asa. Dar toti eventualii complotisti, inclusiv eu, ne aflam sub supravegherea stricta a Securitatii. Generalii Nicolae Militaru si Ioan Ionita au incercat sa intre in contact cu statul major general al armatei, dar au fost denuntati a doua zi. Generalul Ionita a murit subit in iunie 1987.

Au existat niste scrisori, proteste impotriva incalcarii drepturilor omului, dar toate au fost inabusite din fasa. In 1987, la Brasov a avut loc o manifestatie politica a muncitorilor, dar a fost inabusita cu brutalitate. Pentru 14 decembrie fusese pregatita o actiune de protest la Iasi, in 1989, dar organizatorii au fost arestati.

Prin urmare, a fost necesara o singura scanteie pentru ca explozia urii populare sa se produca. Iar aceasta scanteie s-a aprins la Timisoara, unde totul a inceput cu proteste impotriva exilarii pastorului reformat Laszlo Tokes. Solidaritatea cu Tokes s-a transformat in protest popular impotriva regimului. Nicolae Ceausescu a ordonat stoparea acestor manifestatii cu folosirea fortei militare: la 17 decembrie s-a tras in oameni. Iar la 20 decembrie, masele de muncitori au iesit in strada, armata a fost obligata sa se retraga in cazarmi, iar timisorenii au proclamat orasul primul oras liber.

La 21-22 decembrie, totul s-a repetat la Bucuresti. Nemultumirea oamenilor a fost atat de puternica, incat a determinat o explozie spontana a manifestatiilor de protest.

A fost cu adevarat o revolta populara, cand coloane organizate de muncitori din intreprinderi s-au revarsat spre centrul orasului, cand au inceput ciocnirile cu armata. In aceeasi zi, la sase si jumatate seara, cand noi, un grup de revolutionari, intocmeam in fosta cladire a Comitetului Central un program de actiuni pentru intervalul imediat de timp, au rasunat primele impuscaturi si tiruri de mitraliera. S-a tras inclusiv asupra biroului unde ne aflam. Numai catre miezul noptii, in sediul televiziunii, aflat si el sub un intens foc, am terminat si am dat citirii mesajul catre tara al consiliului Frontului de Salvare Nationala.

V.N.: Cine a tras?
I.I.: Este inca o enigma. Cred ca a fost vorba de o structura pregatita de Ceausescu pentru vremuri tulburi, pentru lupta de gherila in conditii urbane in cazul in care tara ar fi fost ocupata. Adica de un grup de oameni extrem de devotati lui Ceausescu. Posibil, ei nu au facut parte din Securitate. In speranta ca varsarea de sange va inceta, am recurs la un proces revolutionar si extraordinar impotriva cuplului Ceausescu. Intr-adevar, dupa executarea lor, la 25 decembrie, tirurile au incetat imediat. Fireste, ideal ar fi fost un proces normal impotriva dictatorului. Dar atunci acest lucru a fost imposibil.

V.N.: Mai tarziu au aparut o serie intreaga de speculatii privind implicarea URSS in evenimentele din Romania...
I.I.: Intr-adevar, unii dintre membri consiliului FSN au fost catalogati agenti ai Moscovei, care ar fi cerut URSS sa intervina cu trupe pentru a pune capat varsarii de sange. Dar asta e o prostie.

Ulterior am aflat din cartea „La cel mai inalt nivel”, semnata inclusiv de Stroub Talbott, ca la 24 decembrie, secretarul de stat de atunci al SUA, James Baker, a luat oficial legatura cu MAE rus, prin intermediul ambasadorului Washingtonului la Moscova, pentru a informa ca SUA nu ar avea nimic impotriva unui amestec militar al URSS in Romania cu scopul restabilirii ordinii. Reactia ministrului sovietic de externe, Eduard Sevardnadze, a fost foarte dura. El a spus ca din partea americanilor acesta este un gest de „rautate”, ca ei vor sa atraga URSS intr-o aventura militara si a facut o paralela intre interventia de atunci a SUA in Panama.

Potrivit spuselor sale, politica de principiu a URSS este de a nu se mai amesteca in treburile tarilor socialiste.


"Relatiile cu Rusia ar fi fost mai bune daca iesea presedinte Geoana"

V.N.: Cum au evoluat in ultimii 20 de ani, relatiile dintre Romania si Rusia? Puteau fi mai stranse?
I.I.: Fireste ca da. Au avut loc contacte folositoare, dar asupra acestor relatii si-au lasat amprenta prejudecatile, in special din partea anumitor forte politice. Este vorba de aversiunea romanilor fata de rusi pentru ca, la un moment dat, Rusia a rupt Basarabia, apoi nordul Bucovinei. Un rol l-a jucat si problema inca nerezolvata a Tezaurului romanesc, incrednitat spre pastrare Rusiei in anii 1916-1917.

Ambele tari trebuie sa se debaraseze de complexele istorice si sa dea dovada de realism. Cu totii ne indreptam spre o Europa unita, unde granitele isi vor modifica importanta. Polonia si Ungaria au avut, la randul lor, probleme cu Rusia, dar in tot acest timp au dezvoltat, pragmatic, intense relatii economice si culturale cu Moscova.

Noua ne-a lipsit intelepciunea, si asta este urmare a presiunii fortelor conservatoare in viata politica a Romaniei. In politica nu te poti lasa ghidat de sentimentul de ura. Dar si Rusia putea sa dea dovada de mai multa intelegere.

Iar acum situatia este si mai complicata. Sudul Basarabiei si regiunea Cernauti apartin Ucrainei, unde sentimentul de nedreptate generat de istorie este si mai puternic. Dialogul se dovedeste mai dificil. De exemplu, in chestiunea delimitarii platoului continental din Marea Neagra, am fost obligati sa recurgem la Curtea de justitie de la Haga.

V.N.: Daca in recentele alegeri prezidentiale nu ar fi castigat Traian Basescu, ci liderul partidului dumneavoastra social-democrat, Mircea Geoana, relatiile cu Rusia s-ar fi imbunatatit?
I.I.: Cred ca da. El are experienta diplomatica. Pentru el caracteristica este deschiderea, are alta pregatire intelectuala decat Basescu, a carui gandire politica este primitiva. E adevarat, viata este plina de surprize – ea l-ar putea invata cate ceva pe actualul presedinte.

Dar pe mine ma ingrijoreaza anturajul lui Basescu. Acesti intelectuali, in loc sa-i dezvolte orizontul de gandire, il invata numai ce nu trebuie. Acum, dupa 20 de ani, el a descoperit pentru sine anticomunismul! Ce curaj poate fi acesta sa condamni, in termenii unui document special, comunismul in conditiile in care el nu mai exista si nu mai reprezinta vreun pericol. Un astfel de document nu valoreaza nimic ! Adevarata condamnare a sistemului comunist a venit din partea revolutiei romane, care a condus la prabusirea lui.