Cu o seara inainte, in Bucuresti se inregistrasera primele victime ale Revolutiei. Pe 21 decembrie, dupa ora 18:00, armata a inceput reprimarea revoltei, incepand sa traga, mai intai pentru intimidare, apoi in multime.
Protestatarii - neinarmati si neorganizati - au fost intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, ofiteri ai USLA (Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista) si ofiteri de Securitate imbracati in haine civile. Se tragea asupra multimii de pe cladiri, strazi laterale si din tancuri. S-au inregistrat multe victime prin impuscare, injunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat in multime in apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau multimea cu jeturi de apa puternice, iar militienii bateau si arestau oamenii. Protestatarii au reusit sa construiasca o baricada de aparare in fata Restaurantului Dunarea, care a rezistat pana la miezul noptii, dar a fost in cele din urma doborata de fortele de ordine.
In Bucuresti, zgomotul impuscaturilor s-a oprit abia spre 3:00 dimineata, ora la care supravietuitorii revoltei au parasit strazile. In orele care au urmat, muncitorii de la salubritate au fost trimisi sa spele de sange caldaramul din centrul orasului. Despre cadavrele victimelor, se spune ca acestea ar fi fost transportate la IML, iar Procuratura Generala si Directia Sanitara au interzis autopsierea. In schimb, ca si la Timisoara, s-a dat ordin ca acestea sa fie incinerate.
In timp ce regimul planuia organizarea de adunari ale muncitorilor la locurile de munca, la care sa fie condamnate „actele huliganice” si de destabilizare, multi dintre supravietuitorii macelului din zona centrala a orasului au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele intamplate.
Bucuresti, dimineata zilei de 22 decembrie:
La 7:00 dimineata, Elena Ceausescu era informata ca un mare numar de muncitori, de la mai multe platforme industriale, inaintau spre centrul Bucurestiului. Baricadele militiei care trebuiau sa blocheze accesul spre Piata Universitatii si Piata Palatului s-au dovedit ineficiente. La 9:30, Piata Universitatii era plina de oameni. La presiunea masei imense de demonstranti, fortele armate (unitati ale armatei, militiei si securitatii) au inceput sa fraternizeze cu demonstrantii.
22 decembrie 1989:
La ora 10:00, in centrul Bucurestiului erau deja adunati 100 de mii de manifestanti. Nicolae Ceausescu a luat o portavoce, incercand sa se adreseze multumii de la balconul cladirii Comitetului Central al Partidului Comunist, insa a fost intampinat cu ostilitate si huiduieli.
In aceeasi dimineata, ministrul Apararii, Vasile Milea, este gasit mort (o ancheta realizata dupa exhumarea cadavrului, in 2005, avea sa demonstreze ca el s-a sinucis). Ceausescu anunta, printr-un comunicat, ca Milea a fost gasit vinovat de tradare, si ca s-a sinucis dupa dezvaluirea tradarii sale. El il numeste ministru al Apararii pe Victor Atanasie Stanculescu, insa documente oficiale in acest sens nu s-au gasit. Odata numit, Stanculescu incepe sa joace un rol dublu: se arata loial cuplului dictatorial, dar pe de alta parte nu pune in aplicare ordinele represive si comanda trupelor sa se retraga in cazarmi.
"M-am aflat intre doua plutoane de executie: cel al lui Ceausescu si cel al revolutionarilor!”, avea el sa marturiseasca mai tarziu.
In jurul pranzului, Nicolae Ceausescu este convins sa fuga cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comanda militara secrete din tara (cel din zona Pitesti).
Fuga lui Nicolae Ceausescu:
Dupa fuga cuplului dictatorial, in Bucuresti se instaleaza haosul, precedat de o stare de euforie generala. Multimile descatusate invadeaza Comitetul Central iar birourile oficialilor comunisti sunt vandalizate, tintele preferate fiind portretele dictatorului si lucrarile acestuia si ale sotiei lui.
In jurul orei 12:15, Televiziunea Romana si-a reluat emisia. La TVR, Mircea Dinescu si Ion Caramitru apar in fruntea unui grup de revolutionari, anuntand fuga dictatorului si strigand "Am invins!"
"Am invins!":
Prima emisie libera la TVR:
Dupa vestea fugii dictatorului, in tara se instaleaza haosul. In majoritatea localitatilor din Romania au avut loc manifestatii spontane de protest fata de regimul ceausist si de solidarizare cu revolutia. Populatia a atacat sedii de partid si de stat si posturi de militie.
Ion Iliescu, in balconul CC:
In Bucuresti, Petre Roman citeste, de la balconul Comitetului Central al PCR, Declaratia in trei puncte a „Frontului Unitatii Poporului”, citita ulterior si la Televiziune. Grupul politic al lui Ion Iliescu ajunge la televiziune, iar seara, in jurul orei 23:00, la TVR este anuntata constituirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca noul organ al puterii.
Ion Iliescu a citit la posturile de radio si televiziune "Comunicatul catre tara al Consiliului FSN", care avea ca principale obiective instaurarea unui sistem democratic si pluralist de guvernamant, organizarea de alegeri libere in luna aprilie si separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat.
Seara de 22 decembrie nu a adus, insa, si finalul luptelor de strada. In acea seara si in urmatoarele 2-3 zile, indivizi necunoscuti nici pana astazi, etichetati atunci ca "teroristi", au continuat sa traga pe strazi, iar numarul victimelor Revolutiei a continuat sa creasca si dupa iesirea din scena a lui Nicolae Ceausescu.
Intre timp, cei mai importanti lideri politici din lume trimit mesaje de sprijin Revolutiei romane: George Bush, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, François Mitterrand sau Margaret Thatcher. Zilele urmatoare, Romania avea sa primeasca ca ajutor extern si alimente, medicamente, imbracaminte si echipament medical.
In acele zile, presa din intreaga lume a dedicat pagini intregi Revolutiei Romane.
Surse: Wikipedia, YouTube.
Alegeri SUA
se putea si fara martiri!
a fost o mare manipulare s-a imprastiat dezinformare si munitie de razboi! de ce aceasta manipulare? Ca SA NU PIARDA iLIESCU&CO puterea ..
cei care ar fi dorit sa ajunga la putere erau etichetati teroristi ..
A zis Iliescu ca daca e arestat s-ar isca puterice actiuni de strada .. a mituit pe multi ("revolutionari" cu carnet)
avem nevoie de o minima doza de demnitate sa privim cu luciditate in trecut si sa ne scuturam de acest cancer!
Sunt prea tanar ca si fi suferit in timpul comunismului, parintii mei sunt cei care au avut de suferit.
Si m-a cuprins o tristete teribila cand am vazut in aceste inregistrari entuziasmul acelor romani care au crezut ca din acel moment vor incepe sa conteze.
Ei bine, dupa 20 de ani ceva tot nu s-a schimbat. Pentru cei care ar trebui sa il apere si sa il ingrijeasca, Poporul roman, la fel ca atunci, nu conteaza.
Iliescu stie foarte bine cine a tras, chiar nu ma intereseaza sa faca puscarie, adevarul e mai important. Se auzeau impuscaturi si in transmisiile din studioul 4, chiar n-au prins niciun individ, chiar nici unul?! cine erau?
din pacate marea masa a oamenilor tot nu o duce mai bine; desi azi PIB-ul pe cap de locuitor e de 3 ori mai mare fata de 1989, salariul mediu al angajatilor obisnuiti este doar cu 120% mai mare. preturile sunt cu aproximativ 100% mai mari deci in 20 de ani nivelul de trai la talpa tarii a crescut cu 20%. in ritmul asta nu ne facem oameni
in continuare conduc fostii nomenclaturisti, direct sau indirect. ei sunt ministri, secretari de stat, afaceristi, capuse pe langa bugetul de stat. indiferent cine vine la putere aceste capuse sunt prezente pentru ca fiecare partid are 'sponsori'
si e nevoie si de sponsori, o campanie electorala costa enorm. doar ca sunt putini sponsori, cu sume mari, care primesc inapoi inzecit.
in europa de vest exista mii sau zeci de mii de sponsori care contribuie cu sume destul de mici si care au grija ca bugetul de stat sa fie impartit mult mai echitabil. pentru asta l-am votat pe basescu in 2004, promisese ca va aduce acest sistem de sponsorizare al partidelor si la noi. ar fi fost un pas inainte spre o impartire mai decenta a resurselor unei natii. in ianuarie 2005 a anuntat ca pentru el nu mai e o prioritate. cu votul de anul asta inseamna ca reforma se amana, candva mult dupa anul 2014.
a avut dreptate bolsevicul de brucan cand a spus prima data ca ne vor trebui 50 de ani de tranzitie.
Stateam deci de la ora 13 cand veneam de la scoala pana seara, cand venea si mama sau sora-mea si mai stateam prin rotatie. Invatasem sa ne jucam stand la coada, cu alti copii. “Flori, fete sau baieti” era un joc potrivit acelor ore. Sau daca aveam ghiozdanul la mine, scoteam o foie de matematica si jucam “avioane” sau “fotbal”. Imi aduc aminte ca in 1986 cand a marcat Piturca primul gol impotriva lui Anderlecht eram tot la coada la blocul turn si noroc cu mama care a venit sa ma inlocuiasca sa pot sa vad acea semifinala memorabila.
Era eliberator, mi se umplea inima de usurare cand un alt copil sau chiar sora-mea venea in fuga din spatele magazinului si striga “a venit masina!”. Ne-a marcat ani buni statul la cozi, tin minte agresivitatea, tin minte foamea tuturor de a apuca sa cumpere ceva. Ieseai din magazin cu prada in mina, victorios si cu privirea ingamfata catre cei care stateau la coada si nu stiau daca la ei va ajunge.
Cand a venit 22 decembrie 1989 strigatul “am invins” l-a acoperit pe celalalt strigat “a venit masina!”. Dar n-am uitat…
scharke.wordpress.com