Ceausescu a fost impuscat la 3 zile dupa aceea. Meritat. Stiu, a fost o farsa de proces. Un proces care a durat 1 ora, dar care ar fi putut dura doar 7 minute si cu o decizie corecta de genocid daca procurorii puteau sa prezinte ca dovada cel putin inregistrarea teleconferintei din 17 decembrie 1989.
Romanii au avut curajul sa isi apere drepturile. Au iesit in strada. Si, din pacate, mai mult de 1000 de oameni au murit. Au murit pentru ca nu le-a fost teama.
Nu ne-a fost teama atunci, nu ne-a fost teama nici in urmatorii 20 de ani. Am avut lupte interne, de exemplu intre bucuresteni si mineri. Insa, in cele din urma, am avut si schimbare democratica de regim. In 1996. Apoi inca una in 2000, urmata de o alta in 2004. Iar intre 2004 si 2009 am vazut o democratie functionala: alegeri europene, suspendari de presedinte, alegeri prezidentiale exceptional de disputate, referendumuri pe teme politice.
Economic si social ne-am luat destinul in maini. Am trecut de la o economie si societate unde totul era planificat (este adevarat, destul de prost) de la nastere si pana la pensie la o societate unde educatia si priceperea fiecaruia dintre noi sunt mai importante. Am trecut catre o societate unde avem pensii private, unde munca are flexibilitate, atat geografic cat si in ceea ce priveste meseria pe care o alegem. Avem libertati pe care nici nu le-am fi visat in urma cu 20 de ani.
Nu trebuie sa ne uitam trecutul. Caci altfel nu am aprecia ce avem de facut azi: adica sa ne pretuim libertatile castigate: libertatea economica, libertatea de miscare, libertatea de expresie, etc. Aceste libertati sunt atat de pretioase incat multi le considera un dat. Nu este un dat, ci sunt libertati castigate prin sacrificiul nu numai a celor peste 1,000 de revolutionari morti in decembrie 1989, dar si prin sacrificiul direct sau tacut a milioane de oameni in perioada 1945 – 1989.
Sunt niste libertati atat de scumpe incat nu poti sa nu te revolti cand anumiti indivizi, la 20 de ani de la recastigarea acestora, incep sa le conditioneze. Nu poti sa nu te revolti cand vezi ca anumiti indivizi cer limitarea dreptului la vot, de exemplu. Si nici macar nu isi cer scuze.
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul Jeopardy
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Si eu aveam 14 ani la Revolutie, si pt mine a fost o revelatie senzatia de libertate ce plutea in aer, era ceva aproape fizic.... greu de descris in cuvinte. Si acum consider ca pt asa ceva merita orice sacrificiu, iar pe magarii astia care ne insulta zi de zi i-as spinzura de limba.
Perioada de dinainte de 89 a fost foarte grea, inca mi-=o aduc aminte destul de limpede, si pot sa ii contrazic orcind cu fapte pe aia care tot ii dau cu "nu murea nimeni de foame". Se murea incet de foame, de frig; vecinele mele nasteau copii cu rahitism, altele mureau prematur din cauza avorturilor; erau aproape lunar cazuri de mame denaturate, disperate de vicisitudini, care isi omorau copiii....iar procesul se tinea public in scop demonstrativ la cinematograful din cartier...
Ar mai fi multe de zis despre acea perioada si ma mir de amnezia rauvoitoare a mimozelor din TV; aproape ca le-as dori sa retraiasca acea perioada acum....
E greu astazi? Sa fim seriosi.....e superb de bine prin comparatie. Am realizat pe cont propriu fara nici un ajutor tot ce aveam nevoie: casa, firma si masina. Toate modeste, dar ale mele si imi e bine asa. N-am nevoie de nimic de la nimeni, imi trebuie doar libertatea si un stat de drept. Iar aceste lucruri le-am inceput la Revolutie si continuam sa le consolidam si azi.
E ca şi cum ai susţine o echipă de fotbal, uitându-te la meci la televizor, aşezat comod în fotoliu, e ca şi cum ai băga pe gât cuiva, forţat, o doctorie amară, fără măcar să fii nevoit măcar să o guşti.
Dacă vor să voteze, să vină acasă,aşa cum fac şi alţi cetăţeni aialtor ţări.
Probabil ca fara acei traitori bine merci din afara romania intra de mult in incapacitate de plata. Doar 30% din romanii care lucreaza in romania produc ceva. Ceialti sunt angajati la stat sau in sisteme conexe(notari, avocati) si produc doar birocratie.
In primul rand poate ar trebui sa stii ca daca lucrezi la stat ar trebui sa fi recunoscator romanilor care stau bine merci in afara si trimit bni in tara. Altfel ai fi fost nevoit sa-ti cauti de lucru.
Daca lucrezi in sectoru privat gandeste-te ca fara acei bani tu ar fi trebuit sa platesti taxe mai mari.
In plus romanii din afara produc per capita mult mai mult decat cei din ro. Si mare parte din bani ajung in tara. Poate asta ar trebui sa fie un motiv ca ei sa VOTEZE.
Asta ar fi un argument practic si de bun simt.
Celalat argument ar fi unul logic. Si anume, dc sa interzici romanilor din afara sa voteze? Dc sa nu iterzici celor de la tara? sau minerilor? sau prostilor? sau pensionarilor? sau ardelenilor sau moldovenilor? ei sunt in stare sa decida mai bine decat romanii din afara?
Cred ca raspunsu e f simplu. Democratia inseamna ca si cei care au alta opinie decat ai tu au dreptu sa voteze.
In opinia ta unui om caruia ii e lene sa meaga 5 minute sa voteze ar trebui sa-i dai acest drept, dar unuia care ar fi in stare sa mearga cateva zeci sau sute de km si sa stea la o coada de cateva ore ar trebui sa i se ia acest drept pentru ca viata i-a aruncat mai departe.
Din experienta mea cei care voteaza in afara sunt oameni care nu au uitat romania si care intr-o buna zi se vor intoarce in tara. Si sunt oameni care au gustat din doctoria aia amara si s-au saturat sa tot guste.
Cetatenii altor tari pot sa voteze prin corespondenta. E vorba de tari cu o veche democratie(SUA si Elvetia). Poate ar trebui si ei informati de acest punct de vedere.
In realitate pe ei ii afecteaza ce se intampla aici, chiar si numai ca famililile lor traiesc aici.
Oamenii aia care traiesc in alta parte nu sunt straini, sunt tot romani. Poate ca daca Romania ar fii un loc mai decent de trait s-ar intoarce.
Dupa logica ta, nici personalul din ambasade nu ar trebui sa voteze, cu ce ii afecteaza pe ei alegerile din tara, ei stau binemersi in strainatate pt cel putin 4 ani.
Apoi, pe de alta parte, cel cu contract de lucru pt un an sau doi, el se va intoarce in tara, dupa doi ani, deci il afecteaza alegerea...iar daca acum e in strainatate si nu poate veni in tara, din lipsa de bani de avion sa zicem, e vina lui?
Stateam deci de la ora 13 cand veneam de la scoala pana seara, cand venea si mama sau sora-mea si mai stateam prin rotatie. Invatasem sa ne jucam stand la coada, cu alti copii. "Flori, fete sau baieti" era un joc potrivit acelor ore. Sau daca aveam ghiozdanul la mine, scoteam o foie de matematica si jucam "avioane" sau "fotbal". Imi aduc aminte ca in 1986 cand a marcat Piturca primul gol impotriva lui Anderlecht eram tot la coada la blocul turn si noroc cu mama care a venit sa ma inlocuiasca sa pot sa vad acea semifinala memorabila.
Era eliberator, mi se umplea inima de usurare cand un alt copil sau chiar sora-mea venea in fuga din spatele magazinului si striga "a venit masina!". Ne-a marcat ani buni statul la cozi, tin minte agresivitatea, tin minte foamea tuturor de a apuca sa cumpere ceva. Ieseai din magazin cu prada in mina, victorios si cu privirea ingamfata catre cei care stateau la coada si nu stiau daca la ei va ajunge.
Cand a venit 22 decembrie 1989 strigatul "am invins" l-a acoperit pe celalalt strigat "a venit masina!". Dar n-am uitat...
scharke.wordpress.com
Ai facut comentariu foarte emotionant.
Sa nu uitam acest lucru si sa muncim, sa ne ridicam deasupra acelor vremuri si acestor vremuri prin fortele proprii, prin valoarea proprie.
Sarbatori Fericite !
Atunci am simtit ca se va schimba ceva, in zilele alea am fost romani cu adevarat, frate cu cel de langa mine. Imi aduc aminte ce sentiment a fost sa vin la liceu cu alte haine decat costumul de elev, ce lume pestrita era pe strada, ce veseli si libertini devenisem, asa cum trebuie sa fie orice tanar la 15 ani.
Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine, sa ne aducem aminte ca tara asta inseamna mai mult decat vedem zi de zi in jurul nostru.
Dar daca fac o comparatie intre ceea ce am obtinut bun si rau in astia 20 de ani, pot doar atat sa spun: per ansamblu, e bine! Pur si simplu, eu cred ca e bine!
Iar daca ma intorc la nemultumirile mele, n-am cum sa nu recunosc ca cel putin 75% din ele tin de mine si nu societatea e cea care trebuie sa mi le rezolve.
Societatea in care traim acum, ne ofera libertatea sa ne facem o viata extrem de frumoasa si plina de realizari, sau sa esuam lamentabil! Tine in cea mai mare parte de noi.
LIBERTATEA... nu este doar un cuvant. Alaturi de sanatate si de timp, este unul din cele mai importante lucruri ce le avem in viata. Nu banii! Banii sunt o resursa extrem de regenerabila.
Iar cei care se indoiesc, le recomand un singur lucru: sa viziteze Muzeul Memorial din Sighetul Marmatiei, judetul Maramures. Acolo unde a foat celebra inchisoare comunista. Stati linistiti, e curat acolo, e incalzita, aveti tot confortul sa o vizitati. Iar pretul e modic.
Dupa ce veti iesi afara, in strada, veti simti, aproape fizic, libertatea ce va inconjoara! Nu pot sa va demonstrez asta acum, dar credeti-ma pe cuvant si vizitati acel Muzeu. Chiar si numai pentru acea senzatie care nu poate fi descrisa in cuvinte! Merita!
Si amintiti-va ca in '89 oamenii chiar au fost dispusi sa moare pentru LIBERTATE! Inseamna ca are o valoare grozav de mare!
Iar Romania acum.... suntem in UE, in NATO, economia per ansamblu merge... chiar e bine, per ansamblu, cu toata criza cu tot! Criza care va trece!
Acum 20 de ani, revolutia din Bucuresti venea din Timisoara si in Bucuresti.
Dupa 20 de ani, revolutia din Bucuresti s-a mutat de pe TVR1 pe TVR3.
Si a a durat 3-4 minute.
21 12.
Un eveniment organizat de Paul Cozighian, student la regie-film în ’89.
Aseară, de la ora 21, premiera unui montaj de 30 de minute.
Imagini surprinse de el in 21 decembrie ‘89, au rulat în fata hotelului Intercontinental din Bucuresti.
49 de oameni au fost ucisi atunci.
S-au rostit numele acestora:
“Sunt sora... sunt fiul... sunt mama... sunt tatal ..."
Emotinante cantecele unui grup de copii si poezia lui Mircea Dinescu recitata de Maia Morgenstern...
Si s-a incheiat cu DJ Vasile ...
Participanti foarte putini.
Probabil festivismul si numarul participantilor tin acum doar de evenimente electorale.
Tot politica e de vina se pare. Ca si in ‘89 !
Cam atat am vazut aseara,
ger si singuratate ...
Durerea si lacrimile ...
Mamelor...
Surorilor...
Fiilor...
Tatilor...
Dumnezeu sa-i odihneasca !
http://frazec.blogspot.com/2009/12/dupa-20-de-ani.html
Se pare ca anomaliile persista in aceasta tara, indiferent de timpul in care traim.
Dar nu e meritat. Nu o meritau nici sinistrul cuplu si n-o meritam nici noi. Ceea ce meritam era un proces ADEVARAT al comunismului care sa inceapa cu Ceausescu. Din pacate acest pret al Libertatii e patat de aceasta oribila crima. Mai ales ca stim acum ca "teroristii" lui Ceashca erau, de fapt, ai "emanatiei" revolutionare: Iliescu, Roman, Brucan, Militaru, etc. Proportia spune totul: 162 vs. 960 morti dupa 22 Dec.
Si cei mai trist este ca nu se spune nimic de sutele de mii de romani ucisi de comunism, adevarati martiri ai neamului.
p.s. ma voi uita cu cinism de azi inainte la toti cei care inca mai viseaza si nu incep sa gandeasca!
sarbatori fericite!
In mod sigur insa nu ti-a murit nici un apropiat atunci. Saiu poate nu ai apropiati!
Oare te vad si cei care au murit atunci (si care "nu faceau lovituri de stat" ) ?
Hai sa nu le amestecam!
romania e plina de ... opusul.
asa ca au murit niste oameni ca sa schimbatz un stapin cu altu'. sau sa ne caram afara. unde se pot face bani din munca cinstita (nu ne impiedica stapinu' sa facem bani, ca-n romania). ergo devenim liberi.
Libertatea de a pleca afara atunci cand vrei tu, sa te plimbi, sa muncesti sau sa ramai acolo definitiv.
Libertatea de a vorbi liber, de a spune ce te nemultumeste cu voce tare si in public.
Ti se pare putin lucru?
Oricum, vad ca iti place sa te plangi rau de tot. Sau bine de tot, ma rog.
Ma infioara gandul ca acum 20 de ani au murit oameni, eroi, pentru ca eu azi sa pot calatori liber.
Sa pot zbura...
Aveam 5 ani la revolutie si imi aduc aminte 'pana' de apa, fratele de 3 ani pierdut la coada la unt si porcul carat cu sania de la casa din ferentari.
Azi, vad magazine pline si cel mai important libertatea de a alege, a calatori a trai si a avea o parere...
Sarbatori imbelsugate!