Jurnalistul Victor Iulian Tuca s-a stins din viata, miercuri, la Bruxelles dupa o suferinta de sase ani. Avea 36 de ani. Ziarist activ pana in ultima clipa, Victor Iulian Tuca a fost corespondentul permanent la Bruxelles al postului de radio Deutsche Welle, colaborator la reviste culturale (Revista 22, Dilema, Idei in Dialog, Obsrevator Cultural), a publicat carti si analize pe teme politice europene (Apusul Occidentului nu a venit inca)
Robert Schwartz, seful redactiei DW, limba romana: "Victor Iulian Tuca a plecat din Romania spre a-si gasi cea de-a doua sansa in Europa. Prin relatarile si analizele sale, prin interviurile realizate cu zeci de personalitati, difuzate la Deutsche Welle, el s-a intors mereu spre Romania natala, pe care a apropiat-o cu multa sensibilitate de Europa, aducand Europa in Romania. ... Europa lui Iulian este Europa noastra, nefardata si tocmai de aceea verosimila si frumoasa. Daca acest tinut s-a aratat atat de generos cu noi, atunci sa-i acordam si noi o sansa - iata mesajul excelentului jurnalist roman si european 'bine temperat' Victor Iulian Tuca."
Membri redactiei Deutsche Welle in limba romana deplang disparitia tragica si prematura a jurnalistului de exceptie si bunului nostru prieten Victor Iulian Tuca. Suntem alaturi de familia indoliata. Dumnezeu sa-l odihneasca!
O institutie redutabila
Cum functioneaza mecanismele de decizie la nivel comunitar? Sint birocratii de la Bruxelles (Comisia si Parlamentul) cei care decid sau doar cei care raspund cind lucrurile nu merg bine? Cine tine cu adevarat friiele Uniunii Europene? In fapt, unul singur!
Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai Consiliului de Ministri se intilneste 5 zile pe saptamina, in diverse structuri (Coreper 1, Coreper 2 si Comitetul Politic si de Securitate). Mai mult de 90% din legislatia la nivel european trece prin mina Comitetului Reprezentantilor Permanenti, care nu reprezinta altceva decit statele membre. Desi este inclus intre institutiile Uniunii Europene, de facto reprezinta tot statele membre. Cu sute de comitete si grupuri de lucru, sedintele Comitetului lucreaza in secret. Jens Peter Bonde, un parlamentar danez iesit de curind la pensie, declara ca 70% din legislatie se decide, in secret, de 300 de comitete de lucru.
Desi atit seful statului ceh, Vaclav Klaus, a carui tara detine presedintia semestriala a UE, cit si presedintele Partidului irlandez Libertas, Declan Ganley, se declara adversari deschisi ai Tratatului de la Lisabona, ambii sint interesati de politica interna si mai deloc de problemele Uniunii Europene. Declan Ganley va participa la alegerile europarlamentare din 2009 cu un singur scop: sa cistige din nou referendumul din Irlanda, desi, fata de Vaclav Klaus, se declara un „european convins“.
Care ar fi argumentele lui: „Nu vrem sa avem un presedinte al Europei, nedemocratic ales si care nu este raspunzator politic, nu vrem sa avem un ministru de externe nedemocratic ales, pe care il creeaza Tratatul de la Lisabona, nu vrea oameni care sa ne reprezinte la nivel global, fortindu-ne sa ne reprezinte in calitate de cetateni europeni, fara sa fie mandatati in acest sens. Cum poate presedintele european sa mearga in China, sa semneze tratate, cind nimeni nu a votat pentru el? Sint un european convins. Dar in Europa traiesc 500 de milioane de oameni ce nu apartin unei mici minoritati elitiste din Bruxelles, care nu poate fi raspunzatoare pentru ea“.
Insa cu actuala stare de fapt, prezentul si viitorul politicii UE sint aproape moarte, cind aproape toate deciziile se iau la nivelul Comitetului Reprezentantilor Permanenti (de facto adevaratul legislativ, si nu PE), un forum ce reprezinta interesele statelor membre de la agricultura si pina la justitie sau relatii externe. Asa se face ca sefii de stat si de guvern ai tarilor membre, intruniti de cel putin doua ori pe an, discuta in privat si iau decizii fara nici o responsabilitate in fata oamenilor din tarile europene. Sa luam un exemplu concret. O delegatie nationala la un summit european nu sta in aceeasi camera cu oficialii statelor membre.
Din acest motiv, ei trebuie sa se bazeze pe o regula cunoscuta ca „Antici“ (jurnalistul Bruno Waterfield vorbeste de un „italian obscur“ din anii ’60 de la Bruxelles). Conform lui Bruno Waterfield, la fiecare 20 de minute, un lider se intilneste cu un „Antici“ (in total, 27 de Antici, unul pentru fiecare delegatie) pentru a-i raporta ce s-a mai discutat intre timp. Daca lucrurile nu merg bine, un „Antici“ poate raporta prin telefon delegatiei nationale starea de fapt, dar nu poate face mai mult. Deciziile care se iau normal in parlamentele nationale, printr-o inversare a jocului, se hotarasc la nivel de Coreper, sefi de stat si Comisia Europeana, in absenta oricarei practici democratice.
Pe de alta parte, Comisia Europeana este mult mai slaba decit se pretinde in realitate, deciziile sale fiind limitate la arii restrinse. Cine conduce este tot Comitetul Reprezentantilor Permanenti si sefii de stat si de guvern. Birocratii de la Bruxelles sint cei mai criticati pentru tot ce nu merge bine in Uniune, dar politicienii statelor membre sint, in fapt, cei care decid in continuare la nivelul UE. Bref!
Nota: Textul a aparut in ultimul numar al revistei Dilema.
0
0
