Ocazia de a pune intrebari directorului unui serviciu de spionaj este destul de rara. Si mai rar se intampla ca un astfel de director sa raspunda. Dar Mihai Razvan Ungureanu a raspuns. Fostul ministru de externe al Romaniei este astazi director al SIE si, printr-un gest de o normalitate fara precedent in Romania, vorbeste pe larg despre atuurile si dificultatile serviciului pe care il conduce. Dialogul dintre Vlad Mixich si Mihai Razvan Ungureanu are o dubla calitate, pentru ca invitatul principal este un om special care conduce un serviciu special.

Informatia pe scurt:

• Avem tot interesul ca mecanismul de control parlamentar sa fie eficace, pentru ca numai pe baza unui control onest Serviciul poate sa demonstreze ca isi desfasoara activitatea prin respectarea legilor.
• SIE nu mai este nicicum ceea ce s-ar fi putut intelege prin SIE inainte de 1990, ca structura specializata a Securitatii. Institutia este complet reformata.
• Este nevoie ca legile securitatii nationale sa consacre o realitate: participarea SIE la securitatea euro-atlantica. Parteneriatele sunt constituite pe decizii ale CSAT-ului, legea trebuie sa fie insa cea care vorbeste despre ele.
• Serviciul are o competenta clara in a obtine informatia din exterior. Modul in care este ea procesata si felul in care se transforma intr-o decizie de orice tip este dincolo de aria de competenta a Serviciul de Informatii Externe.
• Prefer sa vorbim despre institutii cu caracter special si mai putin despre servicii secrete, pentru ca atributiile nu sunt deloc secrete.

“Rezultatele activitatii SIE trebuie sa se recunoasca in strategiile politice”

Vlad Mixich: Sunteti de mai bine de un an la conducerea unui serviciu secret. In trecut ati fost coordonator adjunct la SECI, unde v-ati ocupat de combaterea crimei organizate si a traficului ilegal. In acea calitate ati avut intersectari cu serviciile secrete din regiune?

Mihai Razvan Ungureanu: Cel mai de succes proiect al Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeana il reprezinta bine-cunoscutul centru de combatere a criminalitatii transfrontaliere din sud-estul Europei, organizat la Bucuresti, care grupeaza organismele cu competente pe acest subiect din toate statele sud-est europene. Ceea ce a trebuit sa faca perioada sa de configurare tinea, paradoxal, mai putin de o activitate specifica cat de o pedagogie a cooperarii intre ministerele de interne din aceste state.

Dar cooperarea intre 10-12 parteneri nu se realizeaza prin reflex. Cand s-a inteles foarte bine ca unirea face puterea si ca traficul transfrontalier nu poate fi izolat pe o secventa nationala, ci pretinde o cooperare pe orizontala intre toate organismele de gen din statele de tranzit, in momentul acela lucrurile au inceput sa devina limpezi pentru toti. Va pot spune ca, prin intermediul reprezentantilor statelor participante la acest proiect institutional reusit, aveam acces la informatie confidentiala.

V.M.: Ati avut o experienta in acest domeniu inca inainte de a ajunge sa conduceti Ministerul de Externe?

M.R.Ungureanu: E mult spus. Eram mai curand un beneficiar, nu eram angrenat la nivel operativ. Nivelul operativ apartine, evident, institutiilor care aveau in mod direct competente.

V.M.: Asadar, Mihai Razvan Ungureanu nu este un spion?

M.R.Ungureanu: Nu. Este un manager. In momentul acesta este manager al SIE si cadru didactic universitar.

V.M.: Explicati-ne cum poate fi condus un serviciu secret de catre un om din afara cercului de incredere care caracterizeaza acest serviciu?

M.R.Ungureanu: Doua precizari: una semantica si una ca raspuns. Cea semantica: prefer sa ne referim la institutiile de natura celei pe care am onoarea sa o reprezint, ca fiind institutii cu caracter special, nu secret. Ele opereaza intr-adevar cu o marfa foarte volatila, care este informatia secreta, dar modul in care aceasta institutie se insereaza intre toate celelalte componente ale sistemului national de securitate este public. Cum tot publice sunt si mecanismele de control. Insa activitatea in sine, datorita nivelului ridicat de confidentialitate pe care il pretind informatiile obtinute, este aparte.

Este speciala, are metode speciale. Metode care nu tin nici de instrumentarul istoricului, nici de cunoasterea politica. Tin de o cu totul alta tehnologie a obtinerii raspunsurilor la intrebari. Drept pentru care prefer sa vorbim despre institutii cu caracter special, servicii speciale, si mai putin despre servicii secrete, pentru ca atributiile nu sunt deloc secrete. Si, cel putin teoretic, rezultatele activitatii ar trebui sa se recunoasca in actul de decizie, in strategiile politice pe care le construieste si le instrumenteaza apoi executivul.

V.M.: Aceasta este clarificarea semantica, dar raspunsul?

M.R.Ungureanu: Dupa cum stim, increderea este o valoare friabila, care se construieste greu si se corodeaza foarte repede, fie din cauze subiective, fie din cauze contextuale. Acelasi lucru se intampla si intre oameni, intre caractere si intre institutii. Am ocupat portofoliul externelor avand un antecedent de functiune ca secretar de stat si o activitate politico-diplomatica aflata, macar in anumite episoade, in tangenta cu activitatea serviciilor speciale.

Tinand cont de aceasta, dar si de rostul meu managerial in fruntea acestei institutii, nu s-a pus si nu s-a ridicat o problema de incredere. Seful unei institutii este capul care guverneaza, cu succes sau asumandu-si esecul, parcursul de activitate al Serviciului. Ceea ce se pretinde unui manager nu este neaparat cunoasterea in detaliu a operatiunii, ci cresterea performantei profesionale, utilizarea optima a resurselor umane, logistice, financiare, de credibilitate, de imagine, si, nu in ultimul rand, o buna comunicare a informatiei catre factorii de decizie abilitati prin lege sa o primeasca si sa o valorifice. Acesta este rostul unui sef de serviciu.

S-a nascut in 1968 la Iasi, unde a absolvit Facultatea de Istorie. A obtinut titlul de master la St. Cross College, Oxford si doctoratul in istorie moderna la Universitatea “A.I.Cuza” din Iasi. A fost bursier al Universitatii din Freiburg si profesor asociat la Scoala de Studii Slavone si Est-Europene a Universitatii din Londra. Este profesor universitar in cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti.

- A debutat in diplomatie in 1998, ca secretar de stat in Ministerul de Externe. A fost coordonator adjunct al SECI si emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. In decembrie 2004 devine ministru al Afacerilor Externe, functie detinuta pana in martie 2007.

- Din decembrie 2007 este director al Serviciului Roman de Informatii Externe. Este autorul a peste 80 de articole stiintifice si a patru volume de istorie. In perioada 1996 – 2004 a obtinut numeroase premii academice, printre care si premiul “M.Kogalniceanu” acordat de Academia Romana.

- Este Comandor al Ordinului Regal “Dannebrog”(Danemarca), Mare Ofiter al Ordinului National “Pentru Merit” si Mare Ofiter al Ordinului “Meritul Diplomatic” (Romania).

Carte de vizita M.R. Ungureanu

Sigur ca el are acces la cunoastere. Insa cunoasterea presupune cel putin o ratiune subiectiva, de care un sef de serviciu trebuie sa tina cont nemijlocit: respectul absolut al statului de drept, al regimului democratic si al legilor in vigoare. Or, aceasta creeaza cel putin o tensiune intre ceea ce poate un Serviciu care spioneaza indiferent de legile aplicabile altor entitati politice in afara Romaniei si modul moral in care informatia urmeaza sa fie valorificata in beneficiul interesului national.

“Informatia se obtine oricum, oricand, oriunde. Cu exceptia teritoriului romanesc”!

V.M.: Exista o separatie intre modul in care informatia este obtinuta si felul in care informatia este folosita?

M.R.Ungureanu: Sigur ca da.

V.M.: Adica informatia este obtinuta...

M.R.Ungureanu: ...Oricum, oricand, oriunde. Cu exceptia teritoriului romanesc, natural. Modul in care este folosita se supune insa rigorilor statului de drept, rigorilor care traduc interesul national in decizii executive.

V.M.: O deviza potrivita ar fi “scopul scuza mijloacele”?

M.R.Ungureanu: Fara discutie. Pentru ca este una dintre formulele cele mai vii ale modului in care poti fi patriot. Sa iti ajuti tara indiferent de context si indiferent de riscuri.

Mihai Razvan Ungureanu vorbeste despre gradul de secretizare al activitatii serviciilor speciale, aici.

“SIE este o institutie complet reformata”!

V.M.: Haideti sa infruntam suspiciunile celor mai multi romani cand vine vorba despre serviciile secrete. Cati dintre membrii actuali ai SIE au lucrat in Securitate inainte de 1990?

M.R.Ungureanu: Sunt foarte putini. De fapt, SIE nu mai este nicicum ceea ce s-ar fi putut intelege prin SIE inainte de 1990, ca structura specializata a Securitatii. El a devenit autonom si complementar SRI la inceputul anilor ‘90 si, cu pasi marunti, uneori cu ezitari, alteori cu salturi spectaculoase, in functie si de oameni, in functie si de disponibilitate, in functie si de modul in care i se acorda incredere de catre decidentul politic in ansamblu, s-a transformat, adaptandu-se continuu pana la un punct cand adaptarea succesiva la context s-a vadit insuficienta.

Destructurarea si reconstruirea SIE s-au facut pe o matrice combinata occidentala

M.R. Ungureanu

Si acest moment este anul 2002, cand succesul candidaturii romanesti la NATO era aproape garantat. Prezenta ca stat membru in NATO a schimbat in termeni absoluti paradigma de securitate a Romaniei, cu tot ceea ce inseamna ea: de la structura Ministerului Apararii Nationale pana la structurile serviciilor speciale. Aceasta schimbare de paradigma a determinat o modificare radicala, de structura, a SIE in ansamblul sau. Nu ma refer doar la personal, ci si la structura si la obiectul de activitate si la strategiile de dezvoltare, la absolut tot ceea ce inseamna o institutie.

V.M.: Care erau obiectivele acestei reforme?

M.R.Ungureanu: Primul viza compatibilizarea Serviciului cu serviciile care deveneau automat servicii partenere in interiorul NATO. Asta insemna garantarea unui dialog profesional continuu, coerent, real, credibil si orientat spre rezultat. Toate celelalte structuri de gen nu te recunosteau ca partener in conditiile in care pastrai piese din structurile vechi, in conditiile in care aveai reflexe insuficient modernizate, in conditiile in care nu exista o reforma de mentalitate.

Compatibilizarea a insemnat destructurarea si reconstruirea serviciului; acest lucru s-a facut pe o matrice combinata occidentala, care a repus casa in functiune altfel, pe acelasi teritoriu romanesc, dar in cu totul si cu totul alt sistem, cu foarte multe alte caramizi si cu o alta calitate a personalului. Trebuie sa intelegeti ca acest proces de transformare radicala a serviciului nu s-a petrecut peste noapte. A beneficiat si de un context bun: consilierea externa. A beneficiat de ajutorul nediscriminat al partenerilor, care aveau la randu-le interes ca Romania sa aiba o structura de spionaj eficace, puternica, orientata spre cooperare. A mai beneficiat de contextul schimbarii de generatii, din ce in ce mai vizibil din 2002-2003 incoace, si de tipurile specifice de profesionalizare.

Ceea ce a facut ca, dupa patru-cinci ani, sa nu mai putem vorbi despre un proces de reforma pentru ca Institutia este complet reformata. Si nu e o pledoarie pro domo, ci este purul adevar. Dintr-o Dacie, SIE s-a transformat intr-un Rolls-Royce, care a abandonat toate istoriile vechi, biografiile pacatoase, dar care a internalizat ceea ce reprezinta zestrea de experienta a oricarui serviciu, si acesta este know-how-ul.

V.M.: Modelul a fost preluat de la partenerii nord-atlantici?

Securitatea statului tau primeaza, dar conteaza si securitatea partenerilor tai

M.R. Ungureanu

M.R.Ungureanu: Da. Era nevoie nu doar sa vorbim aceeasi limba cu partenerii nostri, ci sa si avem acelasi aparat fonetic. Or, chestiunea aceasta nu se putea face decat destructurand si reconstruind. Mai este o chestiune care tine de reforma de mentalitate. Repet, ajutata de context. Dintr-o data, de la un regim autarhic, cum era in felul ei Securitatea, se ajunge la un regim de lucru in care partenerii reprezinta ingredientul esential al succesului. Nu mai esti singur, esti parte dintr-o familie. O familie care te sprijina si pe ai carei membri ii sprijini.

Securitatea statului tau primeaza, dar conteaza si securitatea partenerilor tai. Securitatea statelor din care partenerii provin se distribuie si asupra activitatii tale. Altfel spus, nu suntem singuri, ci parte dintr-o retea in care fiecare piesa componenta are un specific de actiune, are competente geografice evidente, are utilizari de resurse in functie de strategiile nationale si de strategiile aliantelor. Prezenta intr-o asemenea familie nu doar ca amplifica rezultatele, nu doar ca mareste aria de cuprindere a ceea ce poate obtine un serviciu special, ci confera marele sentiment de confort pe care il ai cand stii ca nu esti singur impotriva pericolelor.

“SIE ofera expertiza in exterior altor parteneri din cadrul NATO”

V.M.: SIE este asadar alcatuit din membrii unei noi generatii. Dar cine au fost maestrii, profesorii acestei noi generatii?

M.R.Ungureanu: Argumentul de varsta nu este determinant pentru eficacitatea cuiva. Un spion se formeaza in ani. Nu exista genii in spionaj care sa apara de pe bancile facultatii. Si cand va spun aceasta trebuie sa va imaginati un lucru: restructurarea unui serviciu presupune intre altele modificarea politicilor de recrutare. Recrutarea este un proces delicat, pentru ca nu poti sa devii peste noapte parte din intregul numit institutie speciala.

Nu exista genii in spionaj care sa apara de pe bancile facultatii

M.R. Ungureanu

Persuasiunea nu este chimica, nu este instantanee si, ceea ce e foarte important, evoca mai curand riscurile decat beneficiile. Beneficiile de multe ori s-ar putea sa fie marunte, foarte lumesti. Riscurile nu sunt insa deloc lumesti, sunt tangibile, sunt reale. Inclusiv riscul vital. Politica de recrutare inseamna astazi, de exemplu, a alege din o mie de candidati opt oameni. Si din opt oameni, dupa ce se trece prin rigorile unei educatii de specialitate, sa ramana doar cinci.

V.M.: Cine sunt profesorii?

M.R.Ungureanu: Profesorii sunt profesionistii care au experienta convertibila in pedagogie specifica.

V.M.: Va intreb cu gandul la perioada in care s-au format acesti profesori. De exemplu, chiar adjunctii dumneavoastra sunt formati la scoala anterioara lui 1990.

M.R.Ungureanu: Asta are mai putina importanta. In primul rand, procesul de acumulare profesionala este lung, se consuma in ani si nu garanteaza eficacitatea. Iti trebuie mult mai mult pentru a ajunge unde trebuie. In al doilea rand, nu criteriul de varsta este in acest caz determinant, ci modalitatea in care poti aprecia rezultatul activitatii. Acest rezultat nu este alocat unei generatii, ci depinde strict de capacitatea profesionala individuala si doar in functie de acest criteriu valorifici oamenii si Institutia. Un lucru este clar: Serviciul a avut componenta de elita informationala dintotdeauna.

V.M.: Indiferent de regimul sub care...

M.R.Ungureanu: Nu, nu indiferent de regim. In momentul in care activitatea unui serviciu de informatii este ordonata ideologic, pot exista si profesionisti cum poate la fel de bine sa existe si politie politica. Ceea ce ne intereseaza pe noi este ca, intr-un regim democratic, un asemenea serviciu sa posede elita celor care pot obtine informatie din exterior si, in al doilea rand, capacitatea de a transforma informatia cantitativa in concluzie de calitate. Aceasta capacitate tine intim de caracterul intelectual aparte al activitatii. Sunt foarte multi oameni tineri in aparat...

Am ajuns sa oferim expertiza de recrutare si de operare altor parteneri din cadrul NATO

M.R. Ungureanu

V.M.: Ceea ce poate fi o slabiciune...

M.R.Ungureanu: Ceea ce poate fi la fel de bine o slabiciune. Dar sunt foarte multi oameni tineri care au deja experienta serioasa, apreciabila, de exterior. Noi am ajuns, dupa acesti ani de transformare, sa oferim expertiza de recrutare si de operare in exterior altor parteneri din cadrul aliantei NATO. Iar daca Institutia nu s-ar fi transformat radical, chiar vorbind foarte putin despre ceea ce reprezinta ea, astazi nu ne-am fi putut referi la un Serviciu de Informatii Externe puternic si recunoscut ca atare de catre serviciile care sunt, la modul popular, foarte puternice.

V.M.: Este SIE un serviciu de informatii puternic?

M.R.Ungureanu: Este.

“SIE nu este Parchet. Este un serviciu care obtine informatie.”

V.M.: Pe site-ul Politiei Romane exista o lista a celor mai cautati infractori din Romania. Care sunt rezultatele activitatii SIE in aceste cazuri? Puteti sa ne spuneti cand vor fi ei prinsi?

M.R.Ungureanu: Aceasta nu este o intrebare pe care trebuie sa mi-o puneti mie.

V.M.: Aveti informatii despre ei? Stiti unde sunt?

M.R.Ungureanu: Aceasta este o intrebare pentru care va trebui sa aveti certificat ORNISS. A obtine informatia si a o utiliza apoi, in functie de interesul national, sunt aspecte complet diferite care nu amesteca intotdeauna Serviciul de Informatii Externe. Serviciul are o competenta clara in a obtine informatia. Modul in care este ea procesata si felul in care se transforma intr-o decizie de orice tip este dincolo de aria de competenta a Serviciul de Informatii Externe. Si este foarte bine ca este asa.

Pentru ca intr-un stat democratic, puterea trebuie nu doar compartimentata, ci convocata in asa fel incat sa dea rezultat printr-o activitate de colaborare si nu prin activitatea unei singure institutii. Prin urmare, nu trebuie sa privim Serviciul de Informatii Externe ca avand o suma de competente pe care alte institutii din tara le au. El nu este nici Parchet, nici putere judecatoreasca. Este un serviciu care obtine informatie.

V.M.: Cati parlamentari din subcomisia de control al SIE poseda certificatul ORNISS?

M.R.Ungureanu: Aceasta este o intrebare pe care trebuie sa o adresati tanarului presedinte al subcomisiei respective.

V.M.: Pentru a putea avea acces la informatii confidentiale, parlamentarii au nevoie de acest certificat ORNISS. Exista voci din societatea civila care sustin ca, in acest fel, se pune la dispozitia serviciilor o parghie de control asupra parlamentarilor din subcomisiile speciale...

Parlamentul este suma alesilor poporului, indiferent care este opinia noastra despre el

M.R. Ungureanu

M.R.Ungureanu: Nu stiu cum s-ar simti un parlamentar daca i-ati pune problema astfel. Pentru ca a insinua ca Parlamentul, prin comisiile de specialitate destinate controlului, trebuie pus sub semnul intrebarii in ceea ce priveste nu competenta sa, cat buna sa credinta fata de actul de control, este in opinia mea nu doar un gest riscant din punct de vedere etic, este un gest antidemocratic. Parlamentul este suma alesilor poporului, indiferent care este opinia noastra despre el si despre compozitia sa umana, indiferent de perceptiile noastre subiective.

Legislativul reprezinta axa unei democratii si trebuie inteles ca atare. Ceea ce garanteaza certificatul ORNISS, in intalnirile pe care le avem cu membrii comisiei, este accesul la tipul de informatie confidentiala, acces pe care legea il permite in conditiile obtinerii acestui certificat. Iar legea informatiilor clasificate este foarte clara. Ce este secret nu poate fi facut public, iar in categoria secretelor exista diverse niveluri de acces. Toate statele NATO au un organism asemanator ORNISS.

Dar trebuie sa intelegeti care este si perspectiva Serviciului. Avem tot interesul ca mecanismul de control sa fie eficace pentru ca numai pe baza unui control onest, in functie de competente si in functie de capacitatea de cuprindere, Serviciul poate sa demonstreze ca isi duce activitatea prin respectarea legilor si ca aceasta este in deplina concordanta cu obiectivele de securitate nationala care au fost enuntate in diferite foruri: de la CSAT la decizii guvernamentale sau hotarari ale Parlamentului.

In acest fel se poate proba modul credibil si onest in care se desfasoara activitatea Serviciului. In concluzie, raportul dintre mecanismul de control si obiectul controlat este in avantajul obiectului controlat in egala masura in care este in avantajul contribuabilului, care are posibilitatea sa afle, in functie de ceea ce legea ii permite sa afle, cat de corecta este activitatea serviciilor speciale.

“Nu-mi permit decat o judecata institutionala”!

V.M.: Ati avut o colaborare foarte buna cu precedenta comisie de control a SIE si cu presedintele ei, domnul Cezar Preda. Din declaratiile dumneavoastra si ale lui Cezar Preda se pare ca a fost vorba de o dragoste la prima vedere. Ati avut doar rezultate bune...

M.R.Ungureanu: Aici nu este vorba de mariaj si nici de declaratii de circumstanta. A fost o comisie corecta, bine condusa, care si-a desfasurat activitatea fara nici o piedica, fara nici o cenzura. Este meritul managementului de comisie. Comisia a fost prompta in asa fel incat crizele de imagine prin care trece la un moment dat un serviciu special sa aiba intotdeauna un raspuns institutional articulat. Asta ce inseamna? Raspunsuri clare la intrebari clare, niciodata interpretabile politic, comisia a actionat unitar indiferent din cine era compusa, pentru ca tot spectrul de reprezentare parlamentara exista in comisie. Nu pot decat sa am o memorie foarte buna a acestei colaborari si pot gandi la fel de optimist pentru colaborarea pe care o vom avea cu noua subcomisie de control a SIE.

V.M.: Desi presedintele acestei noi comisii este destul de controversat. Au aparut foarte multe informatii in presa referitoare la anturajul domnului Petru Gabriel Vlase, din care fac parte Iacubov, Sechelariu, s-a vorbit si de o anterioara apropiere a dansului de SRI. Aceste date ofera niste premise bune pentru viitoarea colaborare?

M.R.Ungureanu: Iarasi pornim de la o prezumtie care nu face parte defel din filozofia mea institutionala. Pentru mine este un membru al Parlamentului, votat in aceasta pozitie.

V.M.: Din moment ce este votat este recomandabil unei colaborari...

M.R.Ungureanu: Este un membru al Parlamentului.

V.M.: ...indiferent de antecedentele lui personale?

M.R.Ungureanu: Dumneavoastra contrapuneti o prezumtie de ordin moral unei judecati de ordin institutional. Judecata mea este pur institutionala. Ca manager al unei asemenea structuri nu-mi pot permite decat judecata institutionala.

V.M.: Spuneti-ne va rog, care ar trebui sa fie calitatile principale ale unui candidat de succes pentru SIE?

A munci intr-un asemenea loc presupune o diminuare apreciabila a libertatilor proprii: de la libertatea de calatorie la libertatea optiunilor emotionale, de la libertatea de dialog la liberul arbitru

M.R. Ungureanu

M.R.Ungureanu: Raspunsul e lung si el este mai bine detaliat in pagina de web a Institutiei decat as putea-o face aici. E vorba de multe calitati care se desfasoara mai curand la varsta adulta decat in tineretea dinamica. Sigur, intereseaza cei foarte inteligenti, dar care nu sunt fixati doar in biblioteca sau intr-un proiect autist de cercetare, ci oameni care pot avea, in acelasi timp, inteligenta tactica apta sa-i faca adaptabili la orice context in care ajung. Ceea ce presupune o alta constitutie psihica, de o conformatie aparte si cu o tarie aparte, pentru a putea functiona in exterior sub mai multe identitati.

Asta nu este atat de simplu. In al doilea rand, exista o conditie de natura etica pe care un candidat trebuie sa o invoce des pentru ca ea reprezinta raspunsul imediat la orice limitare constienta a propriilor libertati. Caci a munci intr-un asemenea loc presupune o diminuare apreciabila a libertatilor proprii: de la libertatea de calatorie la libertatea optiunilor emotionale, de la libertatea de dialog la liberul arbitru. Este o rigoare cvasi-militara, in care regulile nu sunt negociabile. Conditia de care pomeneam este patriotismul.

V.M.: Care este deasupra oricaror argumente morale?

M.R.Ungureanu: Da. Obligatia de a servi interesul national, care are forme foarte concrete indiferent de risc, indiferent unde, indiferent cand, indiferent cum, este unul dintre intelesurile cele mai profunde, dar si cele mai angajante etic. Aceasta presupune un alt mod de comportament fata de sine, alte reflexe subiective, o anume autovalorizare in functie de tinta pe care o fixeaza interesul national coborat in detalii tehnice precise. Presupune in acelasi timp, cumva automotivant, o coerenta in cariera care sa se vadeasca in ani. Nu poti intra intr-o institutie de acest gen, crezand ca faci o bucla in viata inainte de a reveni in mediul in care libertatea se subintelege. Este o meserie...

V.M.: ... de care nu mai scapi niciodata?

M.R.Ungureanu: Care selecteaza foarte bine valorile, tocmai pentru ca indicatorul de profesionalism, calitatea informatiei, e cuantificabil. Nu masori informatii, ci masori calitatea informatiei si efectul ei real, de la capacitatea de previziune pana la inteligibilitatea ei. Iar dupa asemenea criterii precise, selectia intre cei foarte buni, cei de nivel mediu si cei care au de recuperat e aproape chirurgicala. Numai ca intotdeauna cei care au ceva de recuperat au o sansa. Pentru ca nu poti sa stii niciodata peste ce dai.

Mihai Razvan Ungureanu vorbeste despre onoare si serviciile speciale, aici.

“Cadrul legal nu mai este astazi confortabil pentru activitatea SIE”

V.M.: Serviciile secrete din Romania functioneaza sub semnul unui pachet de legi ale sigurantei care provin de la inceputul anilor ’90. Va simtiti confortabil cu aceasta legislatie invechita?

M.R.Ungureanu: Fata de sistemul legislativ actual, legea de functionare a SIE din 1998 este cea mai noua. Legea Sigurantei Nationale provine din 1991 si legea de functionare a SRI din 1992. Dar astazi, cadrul legal nu mai este confortabil pentru activitate cu atat mai mult cu cat statutul Romaniei este complet schimbat, iar legile nu au flexibilitatea necesara pentru a tine cont de modificarea de context politic prin care a trecut Romania, odata ajunsa membra a NATO si a UE.

V.M.: In Parlament asteapta la rand, deja de doi ani, un nou pachet de legi ale securitatii nationale. Aveti un set anume de asteptari de la aceste legi?

M.R.Ungureanu: In primul rand asteptam un bun echilibru intre indeplinirea obligatiilor si mijloacele si resursele care sunt puse la dispozitie. Sigur, pe baza unei gandiri calitative optimizante: rezultate maxime obtinute din resursele posibile. Asta inseamna, de fapt, calitate versus cantitate. Dar legea trebuie sa preia acest principiu si sa-l internalizeze.

Pentru ca, deocamdata, tine de competenta manageriala in loc sa tina de suportul legal. In al doilea rand, asteptam intarirea mecanismului de control parlamentar. Este optiunea noastra din ratiunile pe care vi le-am spus inainte. Avem nevoie de un mecanism de control la randul sau credibil public pentru ca, altminteri, activitatea insasi controlata nu este credibila.

V.M.: Care sunt mijloacele prin care se poate produce o asemenea intarire a mecanismului de control?

M.R.Ungureanu: Sunt nenumarate chestiuni de ordin strict tehnic. De la regularizare la teme, de la subiectele care pot fi facute transparente la subiectele care sunt clasificate. Repet: eficacitatea si credibilitatea mecanismului de control parlamentar constituie o garantie a credibilitatii si a eficacitatii activitatii in sine. Si mai este ceva... Controlul parlamentar este vectorul de imagine de care o institutie cum este un serviciu special poate sa tina cont. Un cadru legislativ coerent garanteaza comunicarea pe orizontala ca si comunicarea intre diferitele piese ale legislativului si ale executivului.

Eficientizeaza in mod natural activitatea de informatii. Nu o transforma intr-un obiect insular. Ii da forta unei cooperari. Legea trebuie sa internalizeze acest principiu. Legile de la care s-a pornit in 1991 erau legi de definire si abia dupa aceea erau legi de functionare. Or, ceea ce ne trebuie acum nu mai sunt legi de definire, pentru ca exista competente foarte clar specificate. Legea va face trimitere la ele in primele articole. Avem nevoie de articole de lege care sa oblige la un anumit tip de cooperare. La o rutina de dialog, la o rutina de sinteza, la o rutina de actiune comuna daca este necesara...

V.M.: Dar cooperarea intre institutiile statului lasa de dorit in acest moment?

M.R.Ungureanu: Nu, nu. Legile vechi nu reproduc ceea ce se intampla in mod real. In mod real cooperarea exista si are rezultate cat se poate de vizibile, are rutina. Dar este foarte bine sa fie sprijinita pe lege. Or, pe legi din 1992, cand aceasta chestiune reprezenta un deziderat nu o realitate, nu ai cum... Ceea ce iarasi legea nu evoca este participarea SIE la securitatea unui spatiu mai mare decat teritoriul national. Este vorba de securitatea euro-atlantica.

Aceasta presupune o alta rutina de cooperare cu serviciile partenere. Legile nu fac referinta la asa ceva. Parteneriatele sunt constituite pe decizii ale CSAT-ului, legea trebuie sa fie insa cea care vorbeste despre ele. Participarea la securitatea spatiului euro-atlantic inseamna, in virtutea articolului 5 al Tratatului de la Washington, participarea si la securitatea nationala a altor parteneri. Si asta trebuie sa spuna legea.

V.M.: Dar de ce acest pachet de legi a fost atat de intarziat?

M.R.Ungureanu: Raspunsul la intrebarea dumneavoastra nu este la mine. La legile sigurantei s-au facut observatii la peste 100 de articole din cele 6 legi. Cand au trecut prin guvern aproximativ o treime au fost acceptate si inaintate Camerei Deputatilor, ca amendamente posibile.

“Nu vreau sa mai fac parte dintr-o generatie de sacrificiu”

V.M.: Spuneti-ne: mai sunteti membru PNL?

M.R.Ungureanu: Nu. Sunt suspendat din activitatea politica de doi ani. Nici calitatea de la SECI nu era compatibila cu activismul politic, iar in fruntea serviciilor cu atat mai putin. Chiar daca legea nu ar vorbi explicit despre asta, este natural ca numirea in fruntea serviciului sa presupuna o garantie absoluta de obiectivitate. Iar faptul ca, la votul din Parlament am obtinut o mare majoritate, este efectul direct al reprezentarii acestei garantii de neutralitate.

V.M.: La implinirea a 40 de ani dorinta dumneavoastra suna asa: “vreau sa vad minunile pe care le astept de atata vreme”. Care sunt acele minuni pe care le asteptati?

M.R.Ungureanu: Nu sunt multe. E o lista foarte scurta. Nu vreau sa mai fac parte dintr-o generatie de sacrificiu. M-am saturat. Am auzit parintii mei facand parte dintr-o generatie de sacrificiu, bunicii mei facand parte dintr-o generatie de sacrificiu... Am obosit.

V.M.: In prezent aveti un acces privilegiat la informatie. Pe viitor, acest acces va va oferi o deschidere speciala ca istoric?

M.R.Ungureanu: Este o veritabila provocare intelectuala. Pentru ca adevarata concluzie academica a unui parcurs de acest gen, prin Ministerul de Externe si printr-un serviciu special de informatii, este marirea exponentiala a potentialului de intelegere. Iar acesta este un privilegiu rar: sa poti intelege si sa poti avea explicatii.