Faptul ca banchiza polara a Oceanului Artic se reduce nu mai este demult un secret pentru nimeni. Un mare semn de intrebare privea insa modul in care variaza volumul total al ghetii in aceasta zona. Si asta pentru ca cele mai multe dintre tehnicile utilizate pana de curand analizau doar extinderea ghetii si modul in care varia aceasta. Aproape nimic nu era cunoscut in legatura cu variatia grosimii ghetii. In jurul argumentului au aparut in ultimii ani mai multe controverse.

Iata insa ca recent un studiu efectuat de cercetatorii de la University Colege London, publicat in Geophysical Research Letters si prezentat de catre BBC, a incercat sa raspunda acestei dileme. Acestia au observat cu ajutorul studiilor din satelit cum a variat grosimea stratului de gheata din zona Arctica in ultimii cinci ani. Rezultatul?

In general, grosimea a ramas constanta si, in unele locuri, gheata s-a subtiat cu pana la jumatate de metru. Inseamna ca, atunci cand suprafata se reduce si grosimea ramane in general la fel sau chiar scade, fenomenul predominant este cel de topire.

Am stat de vorba despre acest subiect cu Roxana Bojariu, seful Grupului de Cercetari Climatice din cadrul Administratiei Nationale de Meteorologie. Doamna Bojariu este si participant ca autor principal la al IV-lea Raport al IPCC (Grupul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice), organism rasplatit, alaturi de Albert A. Gore, cu Premiul Nobel pentru Pace, in anul 2007.

"Gheata arctica s-a subtiat mult in 2008"

Roxana Bojariu Foto: Hotnews

RB: Gheata ocupa cam 7% din suprafata oceanului planetar. Rolul ei in sistemul climatic este legat, pe de-o parte, de faptul ca reflecta cea mai mare parte a radiatiei solare incidente pe suprafata sa. Pe de alta parte, stratul de gheata izoleaza oceanul de atmosfera, impiedicand schimbul de caldura si umiditate dintre cele doua medii.

Analiza recenta a datelor satelitare, realizata de cercetatorii britanici de la University College din Londra, a aratat ca fata de iernile din perioada 2002-2007, cand grosimea a ramas constanta, in iarna anului 2008 gheata oceanica din Arctica s-a subtiat foarte mult.

Aceasta diminuare dramatica a grosimii vine dupa recordul inregistrat in septembrie 2007, cand suprafata ghetii arctice a atins un minimum absolut pentru intreaga perioada de observatii satelitare, incepand din anul 1978.

Rep: Studiul analizeaza situatia anului 2007. Este acest an un termen de referinta obisnuit sau este vorba despre un interval de timp cu totul deosebit – cel putin pana in prezent?

RB: Anul 2007 a fost, climatic vorbind, unul exceptional, la nivel global, dar si in Romania. Dupa una dintre cele mai calde ierni ale ultimelor secole, inregistrate in Emisfera Nordica, secete intense si persistente au fost prezente in regiuni din Europa, America de Nord, Asia si Australia.

In plus, in padurile din sudul si estul Europei s-au declansat focuri puternice, favorizate de aceste secete si de valurile de caldura. Tot in 2007, inundatii rapide au afectat regiuni din Europa, Africa si Asia.

Rep: Va rog sa ne spuneti cum au fost facute aceste masuratori mentionate in articol?

RB: Masuratorile au fost realizate cu un altimetru de tip radar, plasat la bordul satelitului Envisat al Agentiei Spatiale Europene.

Semnalul electromagnetic emis de aparat este reflectat inapoi de suprafata ghetii arctice si receptionat de dispozitivul special instalat pe satelit. In functie de timpul necesar semnalului emis si apoi reflectat sa se intoarca la satelit, se poate calcula grosimea ghetii fata de nivelul marii. Cum se stie ca aproximativ o zecime din volumul de gheata se afla deasupra nivelului marii, se pot mai departe calcula grosimea si volumul total de gheata dintr-un anumit loc.

Rep: De ce e folosit acest tip de masuratori ? Care sunt avantajele? Pot fi masuratorile satelitare suficiente in lipsa altor studii – direct in teren?

RB: Principalul avantaj al datelor satelitare este acoperirea spatiala foarte buna. Observatiile cuprind, practic, intreaga regiune arctica, cu exceptia unei zone limitate aflate in vecinatatea Polului Nord geografic.

Avem astfel o imagine clara asupra unei suprafete enorme, foarte greu de supravegheat in alt fel. Totusi, trebuie mentionat ca datele satelitare se calibreaza folosind si masuratori efectuate la suprafata, in anumite regiuni arctice: asa-numitele inregistrari “in situ”, adica direct in masa de gheata.

Rep: Nu este totusi prima oara cand masuratorile satelitare sunt utilizate pentru studierea ghetii din Oceanul Arctic. Ce aduce nou acest studiu?

RB: Cercetatorii britanici de la University College din Londra subliniaza ca, pentru prima oara, un studiu cuprinzator evalueaza variatia grosimii stratului de gheata oceanica din zona arctica.

Acest lucru creaza astfel o mult mai clara imagine tridimensionala care completeaza ce se stia pana acum despre diminuarea totala a suprafetei acesteia. Este, astfel, primul studiu care probeaza foarte clar faptul ca volumul total al ghetii arctice se reduce.

Rep: Sa intelegem ca stim acum cu siguranta ca volumul ghetii din partea de Nord a Pamantului se reduce. Ce relevanta are aceasta descoperire in contextul celor cunoscute pana in prezent despre modificarea climei?

RB: In anotimpul cald, suprafata fara gheata a oceanului absoarbe o cantitate sporita de energie. Acest fenomen duce la o crestere suplimentara a temperaturii locale in aer si in ocean.

Aceasta crestere, la randul ei, face ca grosimea ghetii nou formate in anotimpul rece sa fie din ce in ce mai mica. Acest lucru, la randul sau, favorizeaza topirea ghetii in regiuni din ce in ce mai extinse ale oceanului arctic, in urmatorul sezon cald. Este vorba, prin urmare, de o accelerare accentuata a fenomenului de topire a ghetii arctice.

Care este relevanta? Pana nu demult estimarile sugerau ca Oceanul Inghetat ar putea deveni, vara, Oceanul Albastru (adica fara gheata), in jurul anului 2080. Rezultatele cercetatorilor britanici corecteaza aceasta estimare. Rezultatele intaresc ideea posibilei disparitii estivale a ghetii oceanice din zona arctica in intervalul 2030 – 2040.

Gheata oceanica din zona Polului Nord este o componenta a sistemului climatic a carei reducere poate amplifica, in cascada, semnalul incalzirii globale. Intrebarea cheie, pe care si aceste rezultate ale cercetatorilor britanici ne-o impun, este daca deja am atins acel punct critic, dincolo de care bucla amplificatoare a schimbarilor climatice poate provoca efecte care sa depaseasca capacitatea noastra de adaptare.

• Roxana Bojariu este seful Grupului de Cercetari Climatice din cadrul Administratiei Nationale de Meteorologie. Absolventa a Facultatii de Fizica – Universitatea din Bucuresti si doctor în fizica, cu specializarea in fizica globului. A participat la proiecte stiintifice europene si internationale si a fost invitata, in calitate de cercetator la institutii de prestigiu precum Centrul Comun de Cercetare din Ispra, Laboratorul de Meteorologie Dinamica din cadrul Universitatii Pierre si Marie Curie din Paris, Laboratorul de Studii in Geodezie si Oceanografie Spatiala din cadrul Observatorului Midi-Pyrenees din Toulouse, Facultatea de Stiinte a Universitaii din Vigo, Universitatea Complutense din Madrid si Centrul International de Fizica Teoretica “Abdus Salam” din Trieste.
• Printre domeniile sale de expertiza se numara predictia climatica si interactiunile dintre ocean, atmosfera si criosfera. A participat ca autor principal si editor referent la elaborarea Raportului al IV-lea al Grupului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC), organism rasplatit, alaturi de Albert A. Gore, cu Premiul Nobel pentru Pace, in anul 2007.
  

Stirea originala: http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/7692963.stm

Imagini si animatii despre gheata arctica si criosfera (invelisul de gheata al Pamantului):

http://www.photolib.noaa.gov/htmls/corp1100.htm

http://www.photolib.noaa.gov/htmls/corp2117.htm

http://www.photolib.noaa.gov/htmls/corp2118.htm

http://www.photolib.noaa.gov/htmls/corp1098.htm

http://www.photolib.noaa.gov/htmls/arct0013.htm

http://www.photolib.noaa.gov/htmls/arct0014.htm

http://www.nasa.gov/vision/earth/environment/cryosphere.html