In drum spre casa lui Roberto Miranda Hernandez din Havana Vieja, centrul vechi al orasului, ne impiedicam de cozi la alimente, ca in Romania anilor '80: oameni insirati cu cartele in maini, asteptand ratia de pui, zahar sau orez. Cu o leafa de 18 pesos convertibles pe luna, adica tot atatia dolari, cubanezii n-ar putea trai fara cartele. In magazinele cu alimente din import, preturile in pesos convertibles se apropie de cele din Europa. Dar lefurile de mizerie ale cubanezilor se platesc in pesos national, inutilizabili in supermarketuri. Marfurile de import sunt pentru turismul de apartheid, pentru nomenclatura si descurcareti. Ca in shop-urile ceausiste, pentru cine isi aminteste.
 |
Roberto ne anunta sec: “Daca ati fi venit ieri, cand securitatea ne-a supravegheat casa toata ziua, azi ati fi fost expulzati”. Avem pur si simplu noroc, caci despre ziua blestemata aflasem abia in casa bibliotecarului. Regula stiuta de toata lumea, mai putin de noi: pe 13 iulie nu se viziteaza dizidenti. Biblioteca sa independenta se cheama Ellen Martinez, dupa numele unei fetite de sase luni ucisa in Hudimiento. Au cerut guvernului sa-i lase duminica sa arunce flori in mare. Nu s-a putut.
Catastrofa din 13 iulie
) |
| Roberto Miranda Hernandez Foto: Hotnews |
|
Autoritatile au scufundat nava, omorand 74 de cubanezi, din care 14 copii. De atunci, pe 13 iulie se comemoreaza Hundimiento (scufundarea). Dupa Hundimiento, zeci de mii de cubanezi s-au aruncat in valuri intr-un fel de exercitiu de sinucidere in masa. Au murit cu miile, lasand mostenire Cubei un cosmar: familii intregi, cu copiii lor, plutind cu fata in jos, leganati de valurile unui vis neimplinit.
Pe cubanezi ii despart 140 de km de Florida, de libertate si visul american. Fug pe mare cu orice, fug de cozi, de saracia cumplita, de socialism si de revolutia continua, fug pe plute sau ambarcatiuni rudimentare, riscand sa piara in ocean. Fasia de apa dintre Florida si Cuba inghite zilnic familii intregi, masa de seara pentru rechini.
Cum sa legi o fractie de Revolutie
Roberto Miranda Hernandez pare un fel de mecca al dizidentilor, un dispecer al fondurilor trimise de cubanezii din exil sau de diverse organizatii internationale. Tine contabilitati stricte cu cate lame de ras, calculatoare, medicamente si alte ajutoare primeste, face inventare fotografice si se plange mereu ca fostele tari comuniste au uitat ce inseamna suferinta.
Fost profesor de matematica, l-au dat afara din invatamant in urma cu 13 ani. “Trebuia sa promovez toata clasa pentru ca altfel creez probleme revolutiei. Imi cereau sa fac legatura intre o fractie si revolutie. Imposibil. Cum sa legi o ecuatie de gradul doi cu Revolutia?”, povesteste Roberto Miranda Hernandez (62). Face parte din lotul celor 75, arestati in martie 2005. Arestarile in forta de acum trei ani au ramas in istorie ca Primavara Neagra. L-au condamnat la 20 de ani, dar crede ca l-au eliberat dupa un an de teama ca va muri in inchisoare. Facuse deja un infarct.
Librariile interzise
) |
| Biblioteca privata Foto: Hotnews |
|
Librariile de stat, roase de cancer intelectual. Traduceri putine, mai nimic din literatura sud-americana sau spaniola. Descoperim intr-una din librarii cateva povestiri de Garcia-Marquez si cam atat. In rest, carti de propaganda slinoasa despre Revolutie, Che si Fidel. America si Bush, inamicii numarul unu: ei au saracit Cuba, iar drepturile omului sunt, fireste, praf in ochi, instrumentul de lupta al imperialismului yankeu. In librariile din Havana, jumatate din carti vorbesc numai despre Revolutie sau glorifica marea victorie din Golful Porcilor (1961).
Printre alti profesori dati afara din invatamant, in casa lui Miranda Hernandez l-am intalnit pe Yuri (25), exmatriculat din Universitate in urma cu doi ani. Ceruse, in numele organizatiei sale, autonomie universitara si alte libertati civile. Fara mari perspective si fara un loc de munca, Yuri viseaza cu ochii deschisi: “Oamenii au curaj, dar nu au informatii. Vrem sa pregatim un leadership nou care sa traga Cuba spre democratie”.
- Zi de liniste si pace. Azi nu servim dizidenti, doar mici povesti cubaneze. Fostul bordel american de dinainte de Revolutie, cum era cunoscuta Cuba pe vremea dictaturii lui Fugencio Batista, a ramas tot bordel. Malecon, faleza iubirii contra cost. In ghiduri ii zice digul indragostitilor. La tot pasul, mulatre focoase ofera companie pentru cateva zeci de pesos convertibles sau te invita la petreceri private, un alt mod de a vinde sex. Turismul sexual e ca socialismul lui Castro: pentru toata lumea si intr-o revolutie continua.
Doua produse de mare succes in industria turismului de apartheid: sexul ieftin si havanele Cohiba sau Monte Cristo. Sfat util: cumparati havane furate din fabricile statului, cele foarte ieftine sunt contrafacute (banana leaf). Luate din magazin, havanele de calitate costa enorm, asa ca ne scoatem cu tutun furat, de zece ori mai ieftin: 40$ cutia cu 25 de Cohiba Esplendidos, in loc de 440 $!
Havane la 448 dolari cutia
Foto: Hotnews- Casele coloniale din Havana Vieja - Plaza de la Catedral, Castillo de la Real Fuerza, resedintele superbe din Vedado sau Miranmar - arata ca Havana si-a ratat destinul. Niste aventurieri au decis altfel acum o jumatate de secol.
- Acest cuplu propagandistic morbid, Che si Fidel, si tipetele lor revolutionare mazgalite pe toate gardurile sunt de un cinism desavarsit. In jurul lor, totul se prabuseste printre indemnuri la lupta socialista, unitate, patriotism si revolutie continua.
- Servicii de stat supradimensionate in turismul de apartheid. Prea multi angajati in fiecare restaurant sau muzeu. Un paznic la doua tablouri, un chelner la doua mese, usieri care atata fac, iti deschid usa, si totul se misca incredibil de greu.
- Timpul trece fara convulsii. Oamenii joaca sah sau domino in fiecare seara in centrul Havanei, pe trotuar, sau baltesc ore in sir la telenovele, cu usile deschise. In bezna revolutiei continue, timpul acestor oameni fara orizont curge spre nicaieri. Doar umanitatea nesfarsitelor discutii dintre cubanezii adunati seara, pe treptele din fata caselor, lasa un gust de fericire amara.
Autostopul, sport national. Transportul public e la pamant, autobuze daramate. Ca orice regim totalitar, nici Cuba n-are de ce sa incurajeze mobilitatea in interiorul insulei. Circulatia inseamna informatie si lipsa de control. E bun orice are roti. Va amintiti carucioarele cu rulmenti uzati?
)
) |
| Capra-taxi in centrul Havanei Foto: Hotnews |
|
Traiul bun din autocarul chinezesc cu aer conditionat ia sfarsit in Matanzas. Coboram in infern, pe marginea soselei, cu ochii bulbucati dupa masini particulare. Nu exista nici o regula, cine alearga mai iute prinde loc in masina, cine nu, mai fierbe o tura in zapuseala. Luam cu asalt un Chevrolet imens si ne inghesuim opt in masina: cinci pe bancheta din spate, trei in fata.
Bani si dizidenta
Strabatem o zona de ses, campuri nesfarsite cu trestie de zahar si ajungem dupa amiaza in satucul El Roque, la prima familie cu dizident aflat inca la inchisoare. De data asta avem putin ghinion. Ne intersectam cu sotia lui Diosaldo Gonzales Marrero (45), condamnat la 20 de ani, tocmai cand pleaca la o intalnire cu ce a mai ramas din organizatia sotului sau. Avem s-o revedem insa patru zile mai tarziu, la biserica Santa Rita de Casia din Havana, unde Damas de Blanco se strang in fiecare duminica, se roaga pentru sotii lor din inchisoare si marsaluiesc tacute pe strazi.
) |
| Fiul lui Diosaldo Gonzales Marrero Foto: Hotnews |
|
Cu totii au fost arestati in Primavara Neagra. Au lasat in urma sotii date afara de la serviciu, copii exmatriculati din scoli. Familiile supravietuiesc cu ajutoarele cubanezilor din exil sau cu banii primiti de la diverse organizatii internationale. Desigur, acelasi guvern care i-ar lasa muritori de foame ii declara vanduti imperialismului, spioni, tradatori si mercenari.
Insa nu toate familiile lasa impresia ca sunt patrunse de convingerile sotilor condamnati. Unele cauta parca sa-si vanda cat mai bine situatia, fara indoiala, deplorabila. Iar pentru multi, dizidenta pare sa fi fost de la bun inceput - neplacuta senzatie - o mica afacere continuata de familiile lor, pentru care cuvintele cheie ca drepturile omului, libertate si afara cu Fidel par sa fie parola de acces catre dolarii de afara. Nimic mai mult.
Hotelul Groazei
Seara la Collon, ne cazam la Hotelul Groazei. Ii spune, in bataie de joc probabil, Grand Hotel. Arata ca un grajd cu receptie si etaj, platim incredibila suma de 20 CUC (20 $) pentru fiecare incubator de virusi. In baie nu curge apa calda, prosoape rupte, asternuturi personalizate cu diverse harti trasate de fluidele diversilor clienti.
) |
| Carnaval in Manicaragua. Pofta buna Foto: Hotnews |
|
In Collon se circula cu birja trasa de cai. In Cuba rurala ne mai intoarcem in timp cam un secol, dar adevarul e ca si aici, la mama naibii in Manicaragua, un satuc tinut din scurt de regim din cauza unor revolte anti-Fidel, revolutia parca si-a dat duhul. Patria o Muerte!, scrie pe zidurile din Manicaragua. Dar localnicii au ales pur si simplu viata. E carnaval in Manicaragua, se danseaza salsa, se bea rom si se mananca porci fripti.
(Havana, Collon. Luni, marti, miercuri, joi 14 - 17 iulie)
Nota: HotNews.ro publica o serie de articole despre Cuba. Documentarea a fost realizata prin intermediul proiectului „Intarirea solidaritatii europene dintre Europa Centrala si de Est si Cuba”, derulat de catre Asociatia Pro Democratia
1
7
){kind=link}
){kind=link}