Tocmim un taxi pentru 25 de euro desi cursa pana in oras face jumatate, cel putin asa scrie in ghiduri. Taximetristul, un metis mustacios, castiga fara lupta. Ne lasam jefuiti, sfarsiti de oboseala si cadem in timp, spre Havana. Intram intr-un cimitir viu: masini americane din anii 50, motociclete, atelaje bizare. Propaganda cat cuprinde, Che Guevara divinizat si slogane patriotice. Latita pe fatada unui bloc, figura lui Che. Sub el, un panou scris cu rosu: Ante la amenaza y la agresion, Cuba responde: mas revolucion! Dar Havana pare prabusita intr-un somn adanc si distrusa de atata revolutie.
Ajungem la cativa pasi de hotelul Habana Libre, pe strada Basarrate, prost luminata, paralela cu digul plimbarilor eterne, Malecon. Ne intampina jovial Jeusello, gazda noastra. Mai are doar o camera libera din cele doua disponibile. Ma muta la un vecin, tot casa particulara, adica autorizata sa primeasca turisti straini. Peste drum, un bloc afumat cu trei etaje. Camera e la parter, in interiorul unui apartament jegos, baricadat, pe langa usa de la intrare, cu grilaje de fier.
) |
| Strada din centrul Havanei Foto: Hotnews |
 |
In casa trazneste a gunoi dospit. Doua ventilatoare, unul in tavan si altul deasupra patului, invart duhoarea raspandita de tomberonul de peste drum. Fereastrele nu au geamuri, doar obloane de lemn. Baie fara apa calda, asternuturi murdare si, deasupra patului, o carpeta cu un toreador ucigand un taur. Jose, locatarul, dispare la etaj. Pot sa-l strig daca vreau ceva. Ma mut a doua zi.
Viata la Casa privada
Casa privada, un fel a spune. Cubanezii detin rar proprietati, cele mai multe apartin statului. Celor care se incapataneaza totusi sa vanda, statul le impune preturi de nimic asa ca proprietarii nu vand iar cei care nu sunt proprietari nici nu viseaza sa fie vreodata. Un Ion Iliescu ar iubi Cuba intens: aici, proprietatea chiar e un moft.
Iata-ne, deci, chiriasi la chiriasi! Noua camera din casa cu vagi amintiri coloniale pare ceva mai locuibila, nefiresc de inalta, foarte ingusta si miroase a mobila veche. Mai bine lemn putred decat tomberon dospit.
Cuentapropistas, cum li se spune micilor intreprinzatori, au aparut in Cuba acum vreo zece ani, ca solutie de avarie intr-o tara cu economia la pamant. Nici azi nu sunt foarte iubiti de regim, care ii descurajeaza impovarandu-i cu taxe. Ca sa poata tine o casa privada, platesc 150 de pesos convertibles lunar (aprox 150 $), indiferent daca au sau nu clienti, plus taxe din venit. Au dreptul sa inchirieze maxim doua camere. Intre timp, spune Jeusello, statul a sistat acordarea de licente. Luna trecuta n-a prea avut clienti asa ca a scos bani din buzunar.
Cultul personalitatii cu Che si Fidel
Cultul lui Che Guevarra il depaseste in imaginatie pe Ceausescu, de pilda. Che e carte postala, panou pe autostrada, e afis atarnat in fiecare magazin si restaurant, in case particulare. Che este graffiti pe ziduri, medalion, tricou, suvenir, sapca si martirul Revolutiei: tu ejemplo, vive!
Fiind cat se poate de mort si, in plus, victima, Che, fostul tovaras de revolutie al comandantului in retragere Fidel, a ramas cel mai bun agent de propaganda pentru regim. In drum spre Santa Maria, vedem pictata pe o scoala silueta lui Fidel, in straie de simplu soldat cu ranita pe umar. O fi simplu soldat, dar cu mesaj de general: Comandante en jefe ordere! (Comandantul sef ordona). Asta ca sa fie clar cine e seful in Cuba.
Un dizident de elita: Rene Gomez
) |
| Dizidentul cubanez Renne Gomez Foto: Hotnews |
|
“Aici totul functioneaza prost. Mai putin propaganda si represiunea”. Rene Gomez, un avocat charismatic trecut de 60 de ani, inca verde, a trecut pe la inchisoare in doua randuri: intre 1997-2000 si 2005-2007. Arestat fara mandat, n-a fost judecat niciodata. L-au expulzat din barou de 13 ani, n-are voie sa profeseze, in schimb conduce de cativa ani o asociatie de avocati independenti care lupta pentru libertati civile.
Calm si sigur pe el, ne vorbeste despre Raul Castro si schimbarile aparente din Cuba: “In jurul lui sunt tot liderii de acum 50 de ani, mai putin Fidel”. Vede un semn ca elita comunista planuieste unele schimbari in ultimul discurs tinut de Raul, fratele lui El Comandante retras in 2007. Raul le-a promis taranilor ca vor primi pamant, asta e discutia zilei, dar inca nu e limpede in ce forma. Nici vorba de improprietariri, cel mult un fel de arenda pe durata limitata la maxim zece ani. (n.r. Intre timp guvernul cubanez a adoptat un decret)
Pana acum un an, cubanezii nu aveau voie sa inchirieze o camera la hotel, masina, sa aiba telefon mobil sau calculator. “Acum un an, elita comunista ne explica de ce nu e bine sa avem toate astea”, spune Rene Gomez, acuzand turismul de apertheid practicat in Cuba.
Securitatea cubaneza - cateva metode de represiune
- Metoda cea mai des utilizata de regim pentru a reprima dizidentii, explica avocatul cu aer de cuceritor, este arestarea lor sub o acuzatie care deschide larg poarta abuzurilor: in pericol de a comite o infractiune. Oficial, te trimit la reeducare, dar de fapt intri la puscarie alaturi de hoti si violatori. Poti sta cativa ani dar la sfarsit iesi curat ca lacrima, n-ai cazier, nici dosar penal.
- Represiunea poate imbraca insa si forme domestice. Clasicele atacuri la viata privata. De Marina s-a vazut silit sa se desparta de curand pentru ca fiul ei risca sa fie dat afara de la Universitate. Securitatea a lucrat discret dar eficient. Ca din senin, prietenii si rudele incepusera intr-o buna zi sa moara de grija ei si sa o sfatuiasca insistent sa renunte la Renne. Intr-un final, au lasat-o balta.
- Sau: de 4 iulie l-au invitat la consulatul american. Dimineata la prima ora, Securitatea l-a retinut aproape toata ziua in arest fara prea multe explicatii.
Renne Gomes trece drept unul dintre cei mai respectati dizidenti cubanezi si, dupa cum aveam sa aflam mai tarziu, e unul din varfuri. Critica sistemul in mod aplicat, analizand fiecare lege adoptata de Adunarea Nationala si publica, impreuna cu alti 12 avocati independenti, un buletin legislativ.
Duminica sufocanta in Vedado. Cartierul din nord-estul Havanei, un amestec ciudat de saracie lucie si opulenta, pare un fel de Primaverii decrepit: vile cu etaj distrus si parter stralucitor, cu rufe atarnate printre colonade baroce, cu gradini napadite de cactusi infloriti si flamboyan, cu epave de masini ruginite la portile de fier forjat.
In centrul Havanei, vechile case coloniale arata ca pe Lipscani: cu acoperisuri gaurite, camere cu tencuiala cazuta, cu balcoane prabusite si ziduri afumate.
) |
| Casa coloniala din cartierul Vedado, Havana Foto: Hotnews |
|
UE a ridicat recent embargoul economic, mentinut in schimb de Statele Unite de jumatate de secol. Europa fictiunilor istorice greseste grav legitimand un regim ilegitim si criminal, identic cu cel din Romania ceausista.
Mandria cubanezilor sunt insa masinile americane vechi de jumatate de secol, cumparate intainte de revolutia lui Castro, care le-a proclamat cu umor despotic patrimoniu national. Pe strazile Cubei se tarasc fumegand umbrele unei prosperitati apuse: Mercury, Pontiac, Chevrolet, Plymouth sau Buick-uri din anii 50. Un Plymouth maroniu superb din 58 face vreo 5000 de dolari insa proprietarul spune ca n-are de ce sa-l vanda pentru ca oricum n-are ce cumpara in loc. Cel mai multe sunt harburi prost intretinute, de care cubanezii trag pana la ultimul surub.
Alternativa ar fi o masina Lada, infinit mai proasta si nesigura. Masinile europene de tip nou, Peugeot sau Fiat, sunt putine iar statul le vinde preferential, ca recompensa sau privilegiu. Cubanezilor de rand le sunt interzise. Jeusello si-a vandut Chevrolet-ul din 50 cu cateva mii de dolari ca sa-si amenajeze a doua camera pentru turisti.
Pe la pranz, pornim catre plaja Santa Maria del Mar, la vreo 30 de km de Havana. Luam din strada un Buick negru din 50, vopsit grosolan cu pensula. Luis isi castiga banii cu rabla mostenita de la parinti. Cand se mai strica, isi confectioneaza singur piesele, fratele meu, spune, e fierar. Nu mai functioneaza nimic la bord, ceasurile au intepenit, radioul e dezafectat iar capitonajul de pe portiere a disparut complet.
) |
| Luis si Buick-ul din 58 Foto: Hotnews |
|
Mergem cu maxim 40 pe ora si, cand iesim din Havana prin tunelul sapat sub mare, pierdem viteza. “Merge perfect, lin, ai vazut cum am zburat peste deal”. Nu stiu daca Luis glumeste sau vorbeste serios. Franeaza la fiecare gropita pentru ca Buick-ul cat un tractor n-are suspensii si s-ar rupe in doua. Cand Luis ambaleaza, harbul scoate un zgomot infernal. In parcarea din Santa Maria deschide capota sa-i admiram motorul ruginit in opt cilindri: original, original!
La un drum pana la plaja, Buick-ul consuma toata apa din radiator asa ca tine in portbagaj cateva bidoane cu apa si benzina. Pentru 30 CUC dus intors (aprox 30$), Luis ne asteapta toata dupa-amiaza in zapuseala, pierzand vremea cu turistii care beau rom si misca din solduri in ritmuri de salsa.
Telefoanele mobile, ieftine: chiquitas le fura de la straini dar nici ele nu prea au cui sa vanda. Cubanezii sunt prea saraci sa vorbeasca la mobil. Tot raul spre bine: Cuba ne scuteste de tortura soneriilor polifonice. Foarte multa liniste, ca in orice dictatura care se respecta.
Cina la Mercedes, un paladar (restaurant privat) din Vedado gasit in Routard. Paladares au dreptul la maxim 12 tacamuri, asa ca restaurantul are, ca toate celelate, doar patru mese. Mancam rezonabil si platim 17 pesos convertibles (CUC) de caciula, adica salariul mediu al unui cubanez pe o luna. Turism de apartheid, cum i-ar zice Rene.
Alimentarele muritorilor de rand iti indestuleaza privirea postere cu femei pe rafturi goale. Painea, un fel de burete uscat. Romania comunista o ducea parca mai bine cu creveti vietnamezi si sampanie.
(Havana, Vineri, Sambata Duminica 11 - 13 iulie)
Nota: HotNews.ro publica o serie de articole despre Cuba. Documentarea a fost realizata prin intermediul proiectului „Intarirea solidaritatii europene dintre Europa Centrala si de Est si Cuba”, derulat de catre Asociatia Pro Democratia
Data viitoare cand mai faceti astfel de documentari in tari sub dictatura comunista, invitati si cativa nostalgici care inca mor de dorul lui Ceausescu. Poate se vindeca...
am fost si eu socat de saracia din cuba, dar este o tara frumoasa si are locuitori frumosi si veseli, spre deosebire de romania.
din pacate cei de acolo traiesc mai prost decat traiam noi pe vremea lui ceausescu, libertatile sunt mult mai ingradite decat erau la noi.
dar, atitudinea face totul.
oamenii sunt draguti, zambitori se imbraca cu gust.
faptul ca se mentine inca perioada socialista, e ghinion. desi, sa fim seriosi, in cazul in care i-ar ocupa americanii, ar trai mai prost. rep. dominicana, jamaica, haiti, puerto rico... e mai jale decat in cuba in ceea ce priveste asigurarile de sanatate (inexistente in statele enumerate mai sus).
un resort de vacanta de 5 stele din varadero insa... concureaza cu orice alt resort de 5 stele din "lumea buna"
Iar daca preferi tai-o in Coreea de Nord. Acolo e si mai bine.
Ce in SUA e sitem de asigurari de sanatate? Iar daca in Romania este ciu foloseste? Ca medicamente compensate numai 2-3 zile pe luna, iar spaga tot o scoti la Doctori.
Nicaieri nu e perfect, dar comunismul este cel mai mare rau (pina acum) adus omenirii. Si trebuie denuntat tot timpul. Si spus si povestit, altfel riscam sa se repete.
Asa ca ai tras o concluzi simpla: crestinismul este cel mai mare rau adus omenirii de la existenta sa de peste 100 milioane de ani.
romanii is un neam de plangaciosi. asa erau si pe vremea lui ceausescu, asa au ramas si acum.
da, in sua e sistem de asigurari de sanatate. numai ca nu si-l permit toti. stii ca americani fac facultatea de medicina gratis in cuba?
de ce oare?
nu trebuie sa-mi doresti coreea de nord. pur si simplu imi place liber. dar, in acelasi timp, am avut noroc ca m-am nascut in romania intr-o tara care mi-a acordat gratuitatea invatamantului si datorita careia acum sunt cineva. daca ma nasteam in state in vreun "trailler park" sau jamaica, ma consideram norocos sa ajung undeva la "banda" sau sa omor nevinovati in iraq pentru a avea o educatie.
uitati-va-n spate si multumiti-va cu ceea ce aveti. aveti destul. depinde numai de voi sa mergeti mai departe.
iar pozele alea, daca tot le-ati facut voi cu aparatele voastre la fata locului, nu e pacat sa le puneti asa minuscule (cand dai click pe ele ati pus variante minuscule)?
ar fi frumos daca ati alcatui o galerie. mi emi ar placea!
vezi perioada anterioara revelutiei ... si uite asa au reusit sa-si pastreze independenta ... este si va ramine un erou
pacat de embargoul impus - dar incet incet multi oameni deschisi la minte incep sa anuleze embargoul
iar tu mai citeste istorie ...
1leu/zi, asta e plata medie in Cuba comunista..
Cea mai buna metoda de a dezgusta oamenii definitiv de comunism e sa ii lasi sa fie "guvernati" de comisarii dementi ai lui Marx si Lenin, dupa aia nu se mai voteaza cu acesti psihopati nici la a 5-a generatie:)
Cuba e lux pe langa Coreea de nord, unde oamenii efectiv mananca iarba si scoarta de copac pe la tara, masinile personale sunt interzise si ajungi in lagar daca nu ai radioul conectat permanent (radoiurile in Coreea de nord sunt zidite deasupra usilor de la camera principala, conectate la curent si nu au butoane de volum sau frecventa, se difuzeaza de la 05.00 la 23.00 in continuu, numai propaganda, cantece patriotice si poezii despre "marele carmaci", Kim :))
Noroc de analfabetii lui Chavez din Venezuela ca au niste petrol, altfel umblau si aia in fundu gol cu pancarte "antiimperialiste" :)
Tot ce vedeti in imagini drept cladiri mai interesante sunt mosteniri de la "colonialistii" europeni veniti din Spania, dupa ce au plecat aia n-a mai fost nimeni in stare de asa ceva.
astept cu nerabdare urmatorul episod
alio.ro
In rest drum bun si stabileste-te acolo sa vezi ce bun e raiul comunist.
Daca ai uitat anii comunismului in Romania, pune mina pe niste carti de memorii, pune-ti parintii sa-ti povesteasca.
Ai fost in Cuba"in zona turistica". Ce e aia? O zona unde esti practic izolat, cu politia politica dupa tine, fara sa te poti misca liber.
CIti cubanezi obisnuiti faceau plaja linga tine?
Evident, nici unul. Citi din cei ce te serveau aveau legatura cu politia politica? Toti.
Treziti-va o data din somn si priviti in jur. Comunismul a fost o plaga mai mare decit razboiul mondial.
Cum puteti sa-l ridicati in slavi? Nu inteleg.
uita-te la ce a scris omu si la ce ii raspunzi tu !
esti un frustrat, care isi varsa laturile... numai fraza de inceput spune tot ! ce e grav ? Grav e ca exista indivizi ca tine cu tendinte extremiste, fie numai si in comentarii ! Daca esti pus pe cearta, du-te si da-i un cap in gura sefului care probabil ca te tine pe lista cu maririle de salariu mereu ultimul ! Stie el de ce !
chiquitas se mai numesc, de aia sint multi turisti.
Iar pt occidentalele urite si proaste se gasesc mulatri vinjosi care accepta citiva dolari cu care isi platesc studiile sau isi intretin familiile.
hasta la victoria siempre
Asa, in treacat, existau si inainte de revolutie "shop"-uri unde gaseai marfa occidentala pe valuta. Dar, paradoxal, asta nu insemna ca lumea traieste bine.
Si tot in treacat, bunastarea "muritorilor de rand" determina bunastarea unei tari, nu cateva magazine pentru o mana de privilegiati.
Iar celor care se indoiesc inca de Statele Unite: sincer inca n-am auzit de nimenea sa plece din Florida pe un butoi pe ocean spre Cuba, dar invers cu sutele de mii! Cred ca acesta-i argumentul cel mai graitor contra simpatizantilor comunismului.
Sa ne rugam la Domnul sa vina ziua libertatii si ptr. ei! Si mai ales, ca atunci cand acea zi va veni, sa le dea Domnul niste conducatori care sa-i ajute sa dezvolte acea libertate spre bine...
Domnia si Prostia se platesc.
Ce-mi place mie sunt romanii care si-au format o parere despre Cuba, stand in zonele turistice, si vizitand asezarile de fatada aratate lumii de Fidel & Co. Ca doar nu era sa le arate cum supravietuieste marea majoritate cu mai putin de un euro pe zi, sau cum sunt reeducati detinutii politici.
Sunt la fel de penibili ca americanii aia care se distrau bine merci pe o plaja bine pazita in Haiti in timp ce la nici 20 de km de ei tara era in razboi civil.
Prietenii mei de'acolo chiar mi-au recomandat Cuba pentru: ieftin, de calitate f. buna, all inclusive adevarat...
Poate nenea care a scris articolu' o fi fost in alta tzara...sau asa ii trendy sa scrie... ///
Ceausescu n-a inteles asta. Io imi mentin afirmatia ca oamenii de acolo sunt fericiti cu cea ce au. Normal ca o parte vor sa plece sau sunt impotriva insa majoritatea covarsitoare il sustine pe Castro. D-asta a domnit omu atat!
Si inca ceva: am stat in casele oamenilor( casa particulares nu privados) asemanatoare cu vilele de prin occident doar cu mai mult bun gust. Deci au cu ce...
Sau cu niste alte state,capitaliste de data asta,de prin Asia sau Africa sau chiar America Latina unde mizeria e la fel de mare ca si in Cuba pentru marea majoritate a populatiei.
Daca ar avea putin spirit de observatie,cei care fac spume pe aici,ar putea observa ca,pe langa sistemul politic,o serie de multe alte cauze concura la bunastarea unei tari,inclusiv "inteligenta colectiva" ca sa nu mai vorbesc de cea individuala a locuitorilor acelor tari.
JEESSUS . Daca eram pe vremea lui ceasca ai fi fost un politruc de nota 10 - repeti cuvinte la perfectie.
O tzara se scoate din dictatura prin conectivitate economica , nu prin deconectare .
Daca americanii deschideau usa CUBEI asa cum au facut cu CHINA , lucrurile ar fi fost mult mai bune pentru cubanezi , asa cum sunt si pentru chinezi .
Am kommenden Samstag, dem 26. Juli, wird Raúl Castro in Santiago de Cuba sprechen. Er wird sich live über das Fernsehen an ein Volk wenden, das sich noch erinnert an seine Ansprache von vor einem Jahr, in der er „strukturelle Veränderungen“, „ein Glas Milch für alle“ und den „Kampf gegen den Marabú-Strauch*“ anführte. Mehr als die Bekanntgabe neuer Maßnahmen zu hören, sind wir Kubaner dazu bereit zu bestätigen, wie wenig davon in diesen zwölf Monaten umgesetzt wurde.
Definitiv ist die Zeit der Versprechungen und magischen Lösungen, die uns aus der Unterentwicklung heraushelfen sollen, passé. Der politische Diskurs hat, ohne Zweifel, mit dem Landeanflug begonnen. Was jedoch nicht bedeutet, dass er eines Tages den Boden berühren wird. Ein Mann mit absoluten Vollmachten hat weiterhin das Kommando an Bord, aber niemand erklärt uns per Lautsprecherdurchsage, ob wir sicher weiterfliegen oder uns im Sturzflug befinden, ob der Wind günstig ist oder die Motoren kurz vor der Explosion stehen. Eine Stille, unterbrochen von eingeschobenen Appellen an Disziplin und Aufopferung, kommt aus den Bordlautsprechern dieser angeschlagenen IL-14.
Wir erwarten weder Pirouetten in der Luft noch Bonbons zum unter die Zunge legen, die uns helfen, die Turbulenzen der Reise zu überstehen. Wir wollen, dass der Pilot Flagge zeigt, dass man uns den Reiseplan mitteilt und wir die Route bestimmen. Dass diese Rede am Samstag sich nicht als eine weitere Lobpreisung herausstellt, nur dazu gedacht, uns noch in der Schwebe zu halten, sondern als ein genauer Bericht darüber, wie und wann wir in ein anderes Flugzeug steigen werden.