Uniunea Nationala a Studentilor din Romania, organizatoare a scolii de vara cu tema "Invatamantul incotro" l-a avut, vineri, ca invitat pe Ion Iliescu. Fostul presedinte a povestit tinerilor UNSR-isti de vremurile minunate ale UASR-ului, sindicat constituit in 1956 si care cuprindea toate asociatiile studentesti din tara. UASR-ul, dirijat multa vreme de fostul presedinte Iliescu, a ramas in cartile de istorie drept un organism care sanctiona "studentii dusmani ai poporului".

In cantina R3 din Regie, in jur de 200 de studenti il ascultau cuminti pe Ion Iliescu. Fostul presedinte vorbea calm, cladinand bratele incontinuu in fata unui panou albastru care indica tema discutiei: "Calitate in Invatamant". Isi amintea in fata tinerilor de vremuri cu mult inainte de Revolutie, cand a fondat, in 1956 , Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania (UASR).

Iliescu a povestit despre succesele UASR -ului "care a incurajat atat invatamantul, cat si activitatile sportive ale studentilor". "Pe vremea aceea s-a nascut echipa de fotbal Sportul Studentesc, unde jucau numai studenti, si mai erau astfel de echipe la Cluj, Timisoara", si-a amintit Ion Iliescu. El a mai vorbit si nostalgic si despre "solidaritatea sindicala a studentilor de la acea vreme" si despre miscarile sindicale europene ale studentilor din ani '50 -'60".

Iliescu a presarat discutia cu treceri in revista ale succesului pe care l-a avut UASR-ul. La un moment dat a tinut sa precizeze ca studentii "purtau insigne frumoase ale organizatiilor sindicale din care proveneau si care nu aveau culoare politica. A fost un concurs de insigne, castigat de studentii de la arhitectura".

De ce Ion Iliescu?

Dupa ce fostul presedinte si-a incheiat discursul si moderatorul discutiei a invitat publicul la intrebari, am vrut sa aflam de ce a fost ales ca invitat fostul presedinte Ion Iliescu. Studentii din sala au scos un murmur de dezacord, iar chipul presedintelui UNSR, Gabriel Petrea, a capatat cateva grimase de incrancenare.

Aici a intrat in discutie Ion Iliescu: "Care e problema dumneavoastra?", a spus fostul presedinte de cateva ori, dupa care a inceput sa argumenteze contra unei idei pe care nu o pusese nimeni in discutie: "Cum adica sunt batran...?".

Dupa ce s-a calmat, Iliescu a continuat sa argumenteze: "Fireste ca e alta generatie si generatiile nu mai seamana intre ele. Fiecare generatie are specificul ei..."

Pe vremea studentului - sindicalist Ion Iliescu

Din "Anuarul Institutului Roman de Istorie Recenta, vol. I 2002; Ioana Boca - Studentii in anii ,50" , Evenimentul Zilei, cita intr-un articol:

"11 martie 1959. Sedinta mare in Caminul 303 al Politehnicii - actualul sediu al Academiei Nationale de Educatie Fizica si Sport. Studenta de atunci Constanta Corbea isi aminteste si azi atmosfera lugubra, sala intunecata si ticsita de lume: studenti, profesori, securisti. Nu a putut uita spaima, incordarea, lipsa de incredere a unora in ceilalti.

La prezidiu se aflau vestitul zbir comunist Florian Danalache, ajuns mai tarziu ministru al transporturilor, secretarul CC al UTM Ion Iliescu, ministrul invatamantului Athanasie Joja, rectorul Universitatii, Jean Livescu si altii. Printre "martorii acuzarii", Otto Schechter, profesor la Universitate, fost comandant de penitenciare la Iasi, spaima studentilor.

"Cand mi-a venit randul la marea judecata politica, pentru a fi exmatriculata din facultate si stigmatizata cu atributul inspaimantator de "dusman al poporului", am fost intrebata, cu glas rastit si plin de ura, ce sunt parintii mei", isi aminteste Constanta Corbea. "Voiau, adica, sa stie de unde ma trag si ce educatie mi s-a dat - fireste, neconforma cu inaltele idealuri ale partidului comunist.

Orice spuneam in apararea mea nu era ascultat, toti interveneau cu "element dusmanos", "gandire periculoasa". Iliescu puncta, Danalache zbiera. In sala era intuneric si lumina mare era pe mine. Imi venea sa intru in pamant de rusine cand oameni cunoscuti ma caracterizau cu ura. Da, am simtit ura, foarte multa revarsare de ura. Asta era piesa care se juca." , a povestit Sanda Staicu - studenta exclusa din invatamant in 1959, fiica unui fost avocat, membru PNL.

Cu toate acestea, Iliescu a afirmat in nenumarate randuri ca nu a participat niciodata la acte de represiune asupra studentilor.

UNASR sanctiona dusmanii poporului

UNASR a ramas in amintirea multora drept un organism care sanctiona "dusmanii poporului": tineri veniti din familii bogate sau care erau contra politicii comunist-staliniste de la acea vreme. In cuvantul de inchidere a Plenarei din 1958, Ion Iliescu, presedintele UNASR-ului vorbea de necesitatea combativitatii politice a asociatiilor studentesti, combatea "influenta ideologiilor straine" si infiera "actiunile dusmanoase".