Thea Vid, prima alpinista din Romania care incearca sa urce Everestul, a postat pe blogul sau ultimele noutati din expeditie: "Suntem deja in Pakistan, dar abia acum am reusit sa pun povestea de la poalele Everestului pe site. Cred ca baiatul care se ocupa de site va pune pozele diseara, asa ca de maine le puteti vedea. Noi nu o sa mai avem net urmatoarele doua luni, dar vor aparea din cand in cand stiri din tabara de baza".

La poalele Everestului

Trekking in Khumbu Muson. Definitie: Vant periodic stabil, caracteristic pentru partile sudice ale Asiei, care bate 6 luni dinspre continent spre ocean (iarna) si 6 luni dinspre oceam spre continent (vara). Pe dracu! Te ploua toata ziua si in fiecare zi! Dupa 14 zile de inotat, pardon, mers, am reusit sa vedem Himalaya adevarata, care pana acuma ni s-a prezentat doar sub forma de dealuri, care ajung pana la 5000 m. Abia peste 5000 m sunt “munti”.

Distantele si timpul nu sunt ceea ce par. 180 km poate sa insemne: 2 zile de mers cu autobuzul local de la Kathmandu la Jiri sau 20 de zile de trekking prin Parcul National Sagarmatha. Ne-am trezit dis de dimineata cu aplomb si… ce sa vezi? Muson! Musonul este un fenomen meteorologic care te face sa pierzi autobuzul. Urmatorul bus isi anulase “cursa” din lipsa de benzina (ne-a trecut de dor de cozile de la benzina din Romania ceausista…). Asa ca luam busu catre cel mai indepartat oras pe directia noastra. Charikot.

Ni se propun tot felul de variante de bus spre Jiri (astazi seara cu siguranta la 16, 17, 18). Si toate cu fermitate. Evident: lipsa de benzina… Dar maine dimineata la 8 suta la suta! 7 trezirea! Binenteles ca abia pe la 12 apare un bus care ne induce in sfarsit la Jiri, cel mai fain loc de bolit 3 zile cu 40 grade C pentru Manivela. Pentru refacere bagam Jiri – Shivalaia 3h.

Intalnim pe viitorul mare cantaret la sithar (o chitara indiana cu multe, multe corzi) care este de origine franco-turca si traieste de un an in India pentru a-si aprofunda arta. Dunja.

Urmatoarea zi ne continuam urcarea pana la 3300 m, care ne face cunostinta cu un nou personaj, Gilbert (calatoreste de 8 ani prin Nepal, in special vestul necunoscut de turisti, si care si-a castigat banii pe o ferma de viermi).

Ajungem dupa inca 2 zile in Puiyan, unde stam la un lodge (cabana nepali style) cu DVD-Player si TV. Urmatoarea zi nu ne lasa din nou musonul sa iesim din casa, asa ca platim 200 NR (adica 2 euro) ca sa dea drumu la curent in sat ca sa ne uitam la un film Bollywood…sau doua…

Ne razbunam pe muson (=detinatorul a multe lipitori) mergand timp de 12h pana la Jorsale, unde ne oprim la carciuma satului.

Musonul ne este din nou alaturi ca un prieten drag, inoptam la Dole, dupa care ajungem pe malul unui lac de o culoare ireala, la Gokio (4750m), unde doua zile ne ploua continuu si rece. Am fi vrut sa urcam pe Gokio Ri, un deal de 5500m, dar ceata nu ne-ar fi lasat sa vedem la doi metri in fata noastra.

Asa ca plecam spre valea urmatoare, paralela cu Gokio, care ne va aduce mai aproape de visatul nostrum varf, Everest!

Traversam cel mai lung ghetar din Nepal, Ngozumpa, intrand pana la brau in apa cu sloiuri de gheata .

Ratacim inca vreo doua ore in cautarea pasului ChoLa (5420m), pe care il traversam pana la urma pe un ghetar.

Ajungem dupa 14h in Lobuche, cea mai scumpa “statiune” din Khumbu. Urmatoarea zi ne oprim la Piramida Italiana, un centru de cercetare la altitudine, infiintat de Ardito Desio, cel care a condus prima expeditie victorioasa pe K2.

In aceeasi zi urcam pana in Gorak Shep (5180 m), ultima asezare inainte de tabara de baza a Everestului. Bucatarul cabanei este si receptioner, si dansator, si cantaret, si participant la Maratonul Everestului.

Dupa 20 de zile de ploaie musonu ne daruieste o zi senina, zi in care reusim sa urcam pe Kala Pattar (5545m), the best view point a varfului nostru preferat. Soarele tine cu noi asa ca avem parte de o priveliste superba a gigantilor care ne inconjoara: Everest, Lhotse, Nuptse, Pumori, Kantega, Cholatse, Lobuche etc…

Dupa o noapte intreaga de ninsoare, musonul pleaca in vacanta.

Si Pumori deasupra cabanelor…

Coboram apoi prin zapada pana in Dughla unde un pod rupt ne oblige sa o luam pe un alt traseu, neumblat de turisti.

Seara ne oprim in Pangboche, de unde ne va insoti Ama Dablam, sora mai mare a Matterhornului., pana cand ne intampina din nou, cu bratele deschise, musonul….

Vizitam cea mai mare manastire din Khumbu: Tengboche.

In drum spre Namche Bazaar facem un mis ocolis pana in Khumjung, cea mai mare asezare din Khumbu situata la 3500m.

Strabatand “jungla” himalaiana descoperim un hotel imens, care ne aduce aminte de vila lu Ceausescu, la a carui constructie au ajutat si muntii, pe care ii poti vedea in interior.

Seara in Namche avem o intalnire inedita cu “bloody” John & Bridget, cu care ne vom petrece mult timp impreuna in urmatoarea saptamana; si un jurnalist britanic care traieste de un an in Khumbu, a gasit urme de Yeti si crede ca este urmarit de CIA.

Musonul ii sperie pe turisti, dar ii atrage in schimb pe calatori, oameni deosebiti cu care poti lega prietenii pe viata.

Dupa 25 de zile de trekking, ultimul urcus ne duce cu greu in Lukla, de unde vom zbura in Kathmandu, unde ne asteapta o canicula infernala. Musonul ramane zambind in urma noastra…se pare ca si lui ii place mai mult pe munte…