Reportaj HotNews.ro

Luni, 28 aprilie 2008, 11:12 Actualitate | Esenţial

E mare, are o tona si jumatate, e urit, cu bratele deschise se uita tamp peste dealuri, pe deasupra camioanelor de la Bechtel, spre cimpurile desfundate ale Litei, cam pe unde se construieste autostrada Transilvania. Daca dai cotul pe inserat, si-i iesi in cale, te infiori. E Isus de Autostrada.

Satenii din localitatea clujeana l-au sfintit, se roaga la el ca sa-i apere de stricaciunile camioanelor care lucreaza la autostrada, iar seara ii aprind beculete pe frunte, de la un cablu electric, „ca sa-i licare frumos, a coronita”.

Isus de la  Lita este turnat din beton armat, a fost facut de cantorul bisericii, dupa o matrita proprie. Singur a lucrat la statuie si totul a durat doua ore si jumatate. Cind cimentul s-a intarit, a fost nevoie de 12 oameni din sat ca sa fie urcat pe deal, de unde vegheaza locul si soseaua pe care trec zi si noapte camioanele care lucreaza pentru Bechtel.

Soferii de la Bechtel se inchina la El

„L-am facut dupa o idee a mea, poza am vazut-o la parintele de la biserica. Ne-a povestit despre Isus de la Rio de Janeiro, acolo se fac minuni. Mi-a placut statuia si am vrut sa fac si eu una. Am lucrat-o singur, vecinii m-au ajutat sa o urc aici, pe deal. Parintele m-a mustrat ca de ce n-am facut finete, ca nu e prea frumoasa, dar asa am putut s-o fac. Oamenii se inchina la el, calatorii se opresc si fac poze. Poate se si roaga, nu stiu ce fac. Dar sa stiti ca si soferii de la Bechtel acum s-au obisnuit cu el si le place. Cind trec cu camioanele, unii se inchina. Am vrut sa ne apere de rele si de dezastrul asta cu masinile de la Bechtel. Rau nu face!” explica autorul lui Isus din Lita, Beniamin Tonea, cantor la biserica si fost mecanic de utilaj greu.  

Mester de acoperisuri

Mai toate crucile sau troitele din jurul Litei sint facute de cantorul Beniamin. Acum este celebru pentru ca el i-a facut copia lui Isus de la Rio de Janeiro. Dar pina anul trecut cind s-a produs evenimentul, era cunoscut ca mester de acoperisuri si vopsitor de  turle de biserici, „fara schela”! Chiar si „Rastignirea” din curtea doamnei Pop, din centrul satului, tot el a facut-o. Doar troita din curtea bisericii, turnata si cu struguri de sus pina jos, e facuta de insusi parintele.

Cantorul are casa la poalele dealului de pe care Isus se uita la noi. Satenii ies la porti, se pling ca masinile de la autostrada le-au stricat drumul,  iar un sofer, de la geamul camionului care se hurducaie, isi face semnul crucii cind trece la deal, spre santier.

Cum l-au luat pe Isus acasa

Satele ardelenesti sint pline de cruci pe la porti, „rastigniri”, cum li se spune. „Inainte vreme, erau cruci doar la raspintie de drumuri", explica batrina Pop, din Floresti. Acum ele sint in curtile oamenilor. Le-au luat cu ei, care cum, ca sa arate ca sint din neam de crestini.

Unii ca or avut bani si or vrut sa arate ca ce mindri sint ei, altii ca asa s-a facut obiceiul: "Vedeti crucea asta cu Rastignirea? O fost pusa de parintele de demult, la poarta nostra, pentru ca o fost ultima casa din sat! Iaca, de aceia om avut noi Rastignire, facuta de lemnaru satului, apoi o pictat-o careva, iar amu cinci ani o trecut un vopsitoriu ambulant si o pictat-o iar in culori. E de bine la calatori, la sat, la casa!”
Primavara si-n zilele de sarbatoare, taranii ardeleni deretica pe linga cruci si le impodobesc cu flori.

„Execut rastigniri, la comanda”

Ziarele de mica publicitate anunta din cind in cind, ca mesteri priceputi executa „Rastigniri” sau fac troite, la nevoie. O troita adevarata, facuta de mesterii maramureseni costa si 100 de milioane de lei vechi, depinde de cit este de complicata, dar poate sa coste si 10 milioane, daca e o lucrare mai modesta.
 
„Troitele se pun la raspintii de drumuri sau la biserici, sa sa-i intimpine pe drumeti, iar rastignirile, cum li se spune la crucile de la portile oamenilor, sint facute de mesterii amatori, nu sint scumpe, citeva milioane, iar ele aveau rolul de a marturisi credinta celui care locuieste acolo si de-ai pomeni pe morti”, explica preotul clujean Titus Moldovan.

Crucea amintirii

La poarta familiei Ghiura din Salistea, acum aproape un secol, s-a ridicat o cruce de piatra. Arata frumos, cruce inalta, alba, pe care sta scris numele stapinului casei, Ioan Ghiura, mort pe front pe pamintul Italiei, in primul razboi mondial. El nu s-a mai intors acasa niciodata, nici  mort de tintirim nu a avut parte, asa ca familia i-a ridicat o cruce chiar la poarta casei lui. Ca sa-l aiba aproape.  

Ce conteaza

Artistul plastic Ovidiu Avram, un pasionat de iconografia crestina, considera ca „nu felul in care este pictata o icoana conteaza, desi si acest lucru e important ca sa nu ridiculizam ideea de divinitate, ci cit de puternica este credinta celui care se roaga".

Imaginea lui Isus, de exemplu, are doar darul de a-l sugera, crede Avram. El spune ca rugaciunea este cea care da valoare relatiei cu divinitatea: "Cu alte cuvinte, la fel de bine poti sa te rogi si la o bucata de ziar daca ti-l inchipui pe Isus, ca si la cea mai reusita icoana. De noi depinde, de cit vede ochiul nostru dincolo de vopseaua sau ghipsul unei lucraturi mestesugite”.