Înainte să declare oficial epidemia de gripă, Guvernul a calculat un deficit național de 1,75 de milioane de măști profesionale și a aprobat de urgență, pe 4 februarie, cumpărarea lor pentru coronavirus. Se întâmpla la cinci zile după ce Organizația Mondială a Sănătății a declarat boala COVID-19 o urgență globală de sănătate publică, scrie Rise Project.

Logo RISE PROJECTFoto: RISE PROJECT

În plus, pe 6 februarie, România a solicitat, în secret, 200 de milioane de euro de la Banca Mondială, pentru lupta cu noul coronavirus.

Achizițiile centralizate au întârziat o lună și jumătate, până pe 19 martie, când România a cerut alte 200 de milioane de euro de la Banca Mondială.

La nivel central, achizițiile au mers mai rău ca la Suceava, deși România a apelat și la un ajutor financiar extern de urgență, în valoare de 200 de milioane de euro. Banii au fost solicitați de la Banca Mondială pentru lupta cu coronavirusul și făceau parte dintr-un program de finanțare mai larg pentru dezastre.

Niciun oficial român n-a vorbit până acum despre acești bani.

Beneficiarul programului era chiar Departamentul pentru Situații de Urgență, care realizase și necesarul de echipamente de protecție.

Banca Mondială aprobă a doua zi solicitarea României, pe 7 februarie, potrivit corespondenței cu ministrul Finanțelor.

Am încercat să aflăm ce s-a întâmplat cu banii.

Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, ne-a confirmat retragerea banilor, dar nu a dorit să discute oficial pe marginea acestui subiect.

Raed Arafat, șeful DSU, instituția beneficiară a programului extern și cea care realizase necesarul de echipamente de protecție, n-a răspuns pe marginea acestui subiect.

Mihai Theodor, consilier al șefului DSU, Raed Arafat: “Rolul DSU în acest împrumut de la Banca Mondială este mai degrabă de expert, noi venim cu statistici și argumente prin care fundamentăm nevoia, de ce ne trebuie acei bani, noi aducem documentele. În rest, el se semnează la nivel de Guvern și chiar de președinție, din ce știu. Noi, DSU, nici nu putem să primim bani direct. De regulă, în astfel de programe cu Banca Mondială în care suntem beneficiari, banii se duc la IGSU, care e în subordinea noastră, noi facem dacă e cazul necesar de materiale, IGSU cumpără în funcție de el. Acum, pe programul ăsta de 400 de milioane, vă spun sigur că banii nu au venit la IGSU. Nici nu știu dacă banii au fost virați României. (Îi spunem că au fost). Chiar sunt intrigat.”

Integral pe Rise Project