Crestinii praznuiesc marti Adormirea Maicii Domnului sau Sfanta Maria Mare, una dintre cele mai mari sarbatori din an. Maica Domnului este si ocrotitoarea marinarilor. De aceasta zi, hotarul dintre vara si iarna, sunt legate multe traditii, obiceiuri si superstitii care pot fi intalnite si astazi in diverse zone ale tarii, scrie news.ro

Gradul inalt de cinstire acordata Maicii Domnului in cultul ortodox se vede si din numarul mare al sarbatorilor inchinate praznuirii ei. Pe cand sfintii ceilalti sunt, de regula, pomeniti o singura data pe an, si anume in ziua adormirii lor, Sfanta Fecioara Maria este praznuita, in chip special, de mai multe ori in cursul anului bisericesc, prin praznice care cinstesc nu numai adormirea sau trecerea ei la cele vesnice, ci si nasterea, dar si unele minuni savarsite prin puterea ei, dupa plecarea din viata aceasta.

Sfanta Maria, simtindu-si apropierea sfarsitului vietii pamantesti, s-a asezat in casa ei din Gradina Ghetsimani, pe un pat, asteptand mutarea catre Imparatia Fiului ei, Mantuitorul Iisus Hristos. Sfintii Apostoli, care erau imprastiati in toate partile lumii cunoscute in vremea aceea pentru a propovadui Evanghelia Mantuitorului Hristos, au fost adusi in chip minunat pe nori, la Ierusalim, pentru a fi alaturi de Maica Domnului si a-i aseza trupul in mormant. Dintre Sfintii Apostoli lipsea insa Toma, care a ajuns la Ierusalim dupa trei zile, adica tocmai dupa inmormantarea Sfintei. Acesta s-a rugat staruitor sa-i fie deschis si lui mormantul, pentru a o vedea inca o data pe Maica lui Hristos. Fiindu-le mila de el, Sfintii Apostoli au deschis mormantul Maicii Sfinte, insa au vazut ca, prin minune, mormantul era gol. Au cunoscut astfel ca Maica Domnului se inaltase la ceruri.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sarbatoare inchinata Sfintei Fecioare Maria, desi marturii despre existenta ei nu avem decat incepand din secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului incepe sa se dezvolte foarte mult, mai ales dupa Sinodul IV Ecumenic, care a hotarat ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscand de atunci o foarte mare dezvoltare.

Locul de origine al sarbatorii este probabil Ierusalim, Orasul Sfant, unde se pastreaza pana astazi, in apropierea Gradinii Ghetsimani, mormantul Maicii Domnului si biserica zidita pe acest mormant. In spatele mormantului Maicii Domnului din aceasta biserica este pusa la inchinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, cunoscuta sub numele de Ierusalimitissa.

Se pare ca generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului in Rasarit se datoreaza imparatului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si care a fixat definitiv si data sarbatoririi ei la 15 august.

In Apus, sarbatoarea a fost generalizata putin mai tarziu de catre Papa Teodor I (642-649), care era originar din Ierusalim si care a impus data de 15 august ca data a sarbatoririi Adormirii Maicii Preacurate, ca si in Rasarit.

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucura de o mare cinstire in randul credinciosilor, avand randuita o perioada de doua saptamani de post, inaintea sarbatorii, ca perioada de pregatire duhovniceasca pentru acest eveniment sfant din viata Maicii Domnului. In seara dinaintea sarbatorii se savarseste in toate bisericele Vecernia cu Litie si chiar Privegherea intreaga, adica si slujba Utreniei, urmata de cantarea Prohodului Maicii Domnului. Foarte multe manastiri din tara aduna cu prilejul acestui praznic sute si mii de pelerini in jurul zidurilor lor, acestia petrecand intreaga noapte in rugaciune, cantare si priveghere.

Maica Domnului este mijlocitoarea noastra, blandetea insasi, pururea rugatoare, aparatoarea celor mahniti, singuri, a celor pe care nu are cine sa-i iubeasca, sa-i miluiasca si sa le surada. Maica Domnului se afla permanent in apropierea celor napastuiti, langa mamele si copiii agresati si alungati, langa cei care sufera pe pat de spital sau se afla in temnita, langa cei neputinciosi. Maica Domnului este ocrotitoarea si ajutatoarea familiei crestine, a unitatii si armoniei dintre soti si dintre parinti si copii. De aceea, pentru noi, crestinii, Maica Domnului este ca o mama mereu pregatita sa se roage, sa iubeasca, sa ierte si sa ne mijloceasca rugaciunile catre Dumnezeu.

Cum se intampla cu mai toate sarbatorile religioase, si sarbatoarea Sfintei Marii aduce cu ea o serie de obiceiuri, traditii si superstitii.

In aceasta zi, in Transilvania, exista obiceiul ca femeile maritate sa duca la biserica, dis de dimineata, fructe din recolta de struguri si de prune, pentru a fi sfintite de catre preoti si impartite apoi credinciosilor. De asemenea, fetele nemaritate culeg flori din gradina, pe care le duc la biserica, asezandu-le la icoane. In modul acesta, se crede ca familiile lor vor fi protejate de boli si de necazuri.

Tot in aceasta zi de sarbatoare, femeile insarcinate se roaga la Maica Domnului pentru ca aceasta sa le protejeze pe toata durata sarcinii si sa le ajute sa nasca prunci sanatosi. Traditia nu-i uita nici pe cei care au parasit aceasta lume, astfel ca in dimineata de 15 august se tamaiaza mormintele.

Din 15 august se deschide si sezonul nuntilor, acesta tinand pana la intrarea in postul Craciunului. Perioada dintre Sfanta Marie Mare (15 august) si Sfanta Marie Mica (8 septembrie) mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Intre Santamarii. Aceasta perioada, spune traditia, este considerata a fi potrivita pentru semanaturile de toamna.

In ziua de Sfanta Marie, ciobanii isi coboara turmele de oi de pe munte, semn ca anotimpul calduros este pe sfarsite.

Printre superstitiile legate de Sfanta Maria Mare se resasesc si cele legate de foc. In multe sate romanesti nu se aprinde focul cu doua zile inainte de aceasta sarbatoare. Se spune ca, in caz contrar, oamenii risca sa se imbolnaveasca, sa le ia foc acareturile si sa ia boli care pocesc pentru cei ce mananca gatit la foc in aceste zile.

Gospodarii vor avea recoltele blestemate si fara roade daca vor lucra in aceasta zi mare, iar vitele li se vor imbolnavi si gospodaria se va destrama.

Aceasta sarbatoare se tine mai ales pentru sanatate, pentru casatorie, pentru nastere usoara si pentru vindecari. Oamenii merg la biserica si se roaga la Fecioara Maria: fetele de maritat pentru un "ursit¬ bun, femeile pentru temeiul gospodariei, iar barbatii pentru recolte bogate.

De Sfanta Maria Mare, fetele nemaritate care doresc sa isi gaseasca ursitul trebuie sa poarte in san de-a lungul intregii zilei un fir de naprasnic (feriga in unele zone) si sa se roage la icoana Maicii Domnului, tinand candela aprinsa. Se spune ca naprasnicul are puterea de a aduce dragostea fetei care il poarta de Sfanta Maria Mare.

De Sfanta Maria Mare fetelor le este interzis sa isi taie parul si sa-l arunce la gunoi. De asemenea, este interzis scaldatul in ape curgatoare.

In alte zone, fetele care doresc sa se marite repede isi pun busuioc proaspat sub perna, pentru a-si visa jumatatea. Despre aceasta zi se considera ca are o putere magica foarte mare, fapt pentru care plantele de leac, culese de catre tinerele necasatorite, au forta de a vindeca diferite boli.

In data de 15 isi schimba barbatii palaria cu caciula, iar cei care mai sunt vazuti cu palaria dupa aceasta data sunt luati in ras de catre ceilalti sateni. Tot acestora le este interzis sa doarma pe prispa casei, ori in tarnat in aceasta zi.

Batranii satelor transilvanene cred si in zilele noastre ca daca in ziua de Sfanta Marie Mare infloresc trandafirii toamna va fi lunga si calduroasa.

De asemenea, in aceasta zi de sarbatoare se spune ca nu este bine sa mergi inapoi, intrucat atragi tristetea Maicii Domnului. O alta superstitie legata de ziua Adormirii Maicii Domnului spune ca nu este bine sa se aprinda focul in soba, acesta fiind un gest care atrage boala si ghinionul.

In aceasta zi, multe biserici si manastiri din tara isi sarbatoresc hramul.