Cerinta convietuirii impusa de prevederile articolului 5 litera c din legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie pentru emiterea unui ordin de protectie este "nerezonabila", dreptul la viata fiind "regele drepturilor" si un atribut inalienabil al persoanei, se arata in motivarea deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR), care a constatat ca sintagma "in cazul in care convietuiesc" este neconstitutionala.

Potrivit documentului difuzat miercuri de CCR si citat de Agerpres, Curtea a constatat ca practica instantelor judecatoresti referitoare la interpretarea articolului in cauza in ceea ce priveste conditia convietuirii ceruta persoanelor care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii este neunitara.

"Curtea constata ca, intrucat scopul instituirii ordinului de protectie il reprezinta protejarea dreptului la viata si la integritate fizica si psihica, sunt valabile considerentele de principiu retinute de Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.75 din 30 ianuarie 2014, prin care a stabilit ca, potrivit formularilor Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viata, statuat in art.2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, reprezinta "regele drepturilor", un drept ce consacra una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care alcatuiesc Consiliul Europei, numarandu-se printre prevederile primordiale ale Conventiei. (...) Prin urmare, Curtea Constitutionala a retinut ca dreptul la viata constituie un atribut inalienabil al persoanei si reprezinta valoarea suprema in ierarhia drepturilor omului", se arata in textul citat.

In context, CCR a retinut ca cerinta convietuirii impusa de prevederile articolului 5 litera c din din Legea nr.217/2003 pentru a se putea emite un ordin de protectie este nerezonabila.

"Avand in vedere acestea, Curtea retine ca cerinta convietuirii impusa de prevederile art. 5 lit. c) din Legea nr.217/2003 persoanelor care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, pentru a se putea emite un ordin de protectie, este nerezonabila, intrucat poate determina inadmisibilitatea cererii de emitere a ordinului de protectie, chiar daca s-ar constata exercitarea unui act de violenta, de natura sa puna in pericol viata, integritatea fizica sau psihica sau libertatea victimei si chiar daca aceasta ar demonstra in fata instantei ca intre parti s-au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii. Astfel, aceasta conditionare impusa de textul de lege criticat contravine insusi scopului pentru care a fost adoptata Legea nr. 25/2012, si anume crearea unui instrument juridic civil eficient pentru prevenirea si combaterea violentei in familie - ordinul de protectie, prin care instanta poate sa dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre masurile - obligatii sau interdictii prevazute la art. 23 din lege, in scopul protejarii vietii, integritatii fizice sau psihice ori libertatii victimei", se precizeaza in motivare.

Judecatorii Curtii au constatat ca aceasta cerinta a convietuirii constituie o neconcordanta intre legea interna si un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului.

"In concluzie, sintagma "in cazul in care convietuiesc" din cuprinsul prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr.217/2003 incalca dispozitiile constitutionale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept, art.22 privind dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si ale art. 26 referitoare la viata intima si privata", spune CCR.

Astfel, Curtea Constitutionala a decis, cu unanimitate de voturi, ca sintagma "in cazul in care convietuiesc" este neconstitutionala.