Cu cateva minute inainte de plecare, microbuzul spre Chiajna este deja plin de oameni care astepta in picioare ca soferul sa anunte plecarea. Suntem abia la inceput de vara, termometrul masinii indica 33 de grade, iar microcomunitatea de navetisti isi vede linistita de vorbele sale. Majoritatea calatorilor se cunosc intre ei, il saluta cordial pe sofer si nu spun un cuvant despre conditiile de transport. Se urca in masina chiar daca locurile s-au terminat demult si asteapta cuminti plecarea. Si mersul in picioare are secretele lui, trebuie sa te urci din timp ca sa poti sta cat se poate de confortabil in picioare.
Microbuzul pleaca plin din fata autogarii Militari si se opreste la cativa metri distanta, in fata statiei de metrou Pacii. La un "haide, haide, repede", spus de sofer, care oprise la nici zece metri de intersectie, se mai urca alte cateva persoane. Fiecare se tine de ce poate, de tavan, de scaune sau de suportul pentru bagaje, pentru ca microbuzul nu are nici o bara de care sa te poti prinde. Si nu, nu este o greseala de proiectare. Microbuzul nu este construit pentru a permite transportul calatorilor in picioare.
Deja simt beneficiile unei saune nemeritate, asa ca intreb soferul daca aerul conditionat functioneaza. "I-am dat drumul", raspunde soferul uitandu-se usor suspicios la mine si-mi arata ca aparatul functiona. "Un baiat sa traga trapa aia in jos", comanda soferul, iar o doamna executa cu greu la indemnul meu. Geamul soferului ramane insa deschis pe tot parcursul calatoriei si temperatura neschimbata.
Totusi, numarul calatorilor continua sa creasca. Pana sa iesim din Bucuresti microbuzul mai opreste de cateva ori si nimanui nu i se pare ceva in neregula. "Transportul a la Pakistan" este adanc inradacinat in mentalitatea colectiva.
Din discutiile navetistilor inteleg ca printre noi se afla o calatoare cu statut special. Este vorba despre consoarta soferului. Are si un loc special, sta pe jos. Mai exact, pe scara de la intrarea in microbuz, unde la o frana brusca se poate lovi cu capul de torpedeu, de usa sau picioarele oamenilor.
Daca nu ceri bilet, platesti si cobori. Daca ceri insa, s-ar putea sa ai noroc si sa primesti mai multe si de o valoare mai mare. Sa te ajute la decontat. Fiind primul si singurul calator care a cerut bilet, peste cererea mea se lasa un moment de liniste. Simt privirile suspicioase ale celorlalti calatori. Consoarta soferului ma priveste fix de pe scari. "Ia doua (n.r - bilete) de sase lei. Il pui pe sef sa iti deconteze ca lumea", imi spune soferul in timp ce-mi da biletele. Intru in joc si spun ca decontarea ma interesa, altfel, nici nu ceream. "Iti mai dau unul?", imi da replica soferul. Un calator incepe sa rada usor. "Nu, e in regula. Multumesc. Sa le dati si altora", ii raspund la fel de cordial.
Pe cele doua bilete de 6 lei (pentru care am platit 2 lei) scrie ca sunt eliberate de societatea C&I Group International S.R.L. Potrivit informatiilor furnizate de Registrul Comertului, firma este administrata si detinuta in proportie de 95% de omul de afaceri Ion Avram, originar din Calarasi. Restul de 5% din actiuni sunt detinute de Ion Paraschiv. Firma a raportat pentru anul 2016 un profit de 28.121 lei la o cifra de afaceri de aproape 14 milioane lei, arata datele Ministerului de Finante.
Citeste si:
- Noi detalii despre patronul firmei care transporta in conditii inumane calatorii pe ruta Tunari - Pipera/ Este managerul FC Voluntari, care a castigat recent Cupa Romaniei. Plus alte legaturi cu primaria lui Pandele
- VIDEO Masinile de facut bani negri. O marturie din interiorul mafiei maxi-taxi din jurul Bucurestiului
- ANALIZA Cum a ajuns infrastructura feroviara din Romania in paragina si de ce nu-i transporta pe navetisti in Bucuresti
7
2
