Romania respinge categoric scenatiul unei Uniuni Europene cu mai multe viteze, a declarat Leonard Orban, consilier prezidential pentru afaceri europene intr-un interviu pentru HotNews.ro. Orban a explicat ca un asemenea scenariu ar duce la slabirea coeziunii UE si poate chiar la dezintegrarea Uniunii. “Noi ne dorim să fim cât mai apropiaţi de zona în care se iau decizii, de nucleul dur”, a mai spus Orban.

Leonard OrbanFoto: Hotnews

• Citește interviul integral cu Leonard Orban

Rep.: Care este poziţia Administraţiei Prezidenţiale faţă de scenariul unei Europe cu mai multe viteze, unul din cele cinci scenarii prezentate de preşedintele Comisie Europene, Jean Claude Juncker, scenariu sprijinit în mod public de către şefii diplomaţiei din Franţa şi din Germania.

Leonard Orban: Mai întâi de toate vreau să vă spun că ne aflăm la începutul procesului de dezbatere privind viitorul Uniunii Europene, proces care va dura probabil şi anul viitor şi probabil până la alegerile pentru Parlamentul European. Iar punctul de început al acestui proces va fi marcat de Summit-ul de la Roma de la sfârşitul acestei luni. Pe de altă parte, subiectul a fost dezbătut de nenumărate ori, poziţia preşedintelui României este fermă, absolut clară: România sprijină consolidarea UE, iar această consolidare să fie făcută împreună cu statele care vor rămâne. In opinia preşedintelui României, o configurare a UE sub forma cu mai multe viteze, sau a cercurilor concentrice, nu este benefică pentru Uniune, nu este benefică pentru România şi, mai degrabă, subminează unitatea UE decât să conducă la acest fapt.

Tocmai de aceea, România nu acceptă sub nicio formă, nu este de acord sub nicio formă cu această opţiune de a merge în varianta prezentată de domnul Juncker. Preşedintele României a spus-o şi a afirmat-o în repetate rânduri, nu numai în discuţia cu primul ministru maltez, dar în repetate rânduri, la nivelul Consiliului European, cu alte prilejuri, că nu favorizăm, în niciun fel, o asemenea opţiune.

Rep.: Haideţi să explicăm ce înseamnă un asemenea scenariu cu o Europă cu mai multe viteze.

Leonard Orban: Mai întâi de toate vreau să vă spun că în prezent există stadii diferite de integrare şi unii le spun viteze diferite. Există state membre care sunt în zona euro şi altele care sunt în afara zonei euro. 19 sunt în interiorul zonei euro, restul sunt în afara zonei euro. Sunt state membre care fac parte din spaţiul Schengen, altele care nu fac parte din spaţiul Schengen. Ideea de mai multe viteze înseamnă că pe anumite zone, pe anumite iniţiative, doar un grup de state membre sau statele membre care doresc pot să avanseze în domeniul respectiv, sau cu privire la iniţiativele respective.

Să vă dau un singur exemplu: un subiect care e din ce în ce mai mult discutat şi este de aşteptat că se va ajunge la decizii importante la Consiliul European din iunie, este cel privind politica de apărare comună, politica de apărare şi securitate comună, unde nu e exclus ca nu toate statele membre să se ralieze unor măsuri mai ambiţioase, menite să consolideze cooperarea în domeniu şi să să formeze un concept care va permite avansarea puternică a statelor membre care doresc acest lucru. Un alt exemplu, care e şi mai prezent, că deocamdată, în zona de apărare, aşteptăm decizii în iunie, vor fi luate decizii în iunie – e cel privind Parchetul European: unele state membre nu sunt, la momentul de faţă, dornice să facă parte din această iniţiativă. Şi-atunci e foarte posibil că se va putea merge clar pe un număr mai limitat de state membre care să participe la activităţile legate de Parchetul European.

Rep.: Si-atunci de ce se opune România unei asemenea evoluţii a UE, dat fiind că ar putea opta să intre în asemenea iniţiative, cum e cea privind apărarea europeană, cum e cea privind procurorul european şi, în definitiv, e treaba altora dacă ei nu vor să intre. Care e pericolul aici?

Leonard Orban: Păi pericolul e acesta: cu cât vor fi mai multe zone şi mai multe domenii în care doar grupuri de state membre se vor ralia, riscul va fi ca acea coeziune internă a Uniunii, care este atât de necesară pentru a avansa şi pentru a consolida proiectul european, să se piardă. Deci riscul, riscul e cu cât se autonomizează mai mult diferite grupuri de state membre pe diferite proiecte, până la urmă să se piardă acest lucru esenţial pentru viitorul proiectului european, coeziunea internă a Uniunii.

Aş vrea să vă spun şi teoria cercurilor concentrice, care nu e sută la sută acelaşi ca această chestiune a Europei cu mai multe viteze sau cu ambiţii diferite. Teoria cercurilor concentrice, în mare parte, presupune trei cercuri concentrice: zona euro, nu neapărat cu actuala componenţă – poate cu mai puţine state membre, care să fie vârful, nucleul cel mai important de dezvoltare şi de avansare al Uniunii, care să cuprindă nu numai o coordonare semnificativă mult mai mare în domeniul politicilor economice, dar, poate, probabil, o uniune fiscală, probabil un buget al zonei euro. Un al doilea cerc al statelor care nu sunt membre ale zonei euro, dar care sunt membre ale UE, care să aibă mai puţine drepturi în ceea ce priveşte procesul decizional european şi, mă refer de exemplu la rezoluţia adoptată de Parlamentul European, asa cum era in propunerea initiala a domnului Verhofstadt şi care spunea, printre altele, că europarlamentarii din statele membre care nu sunt parte a zonei euro, să aibă doar un vot consultativ pe anumite subiecte – ceea ce nu se întâmplă în momentul de faţă. Şi un al treilea cerc, de state non-membre UE, dar care sunt apropiate şi cu care UE întreţine relaţii strânse. Fie că vorbim de comerţ liber, fie că vorbim de uniune vamală. Iar teoria cercurilor concentrice e cea mai periculoasă dintre ele. Pentru că sunt unii care văd această chestiune ca nucleu dur, sau foarte dur – cel al statelor din zona euro, care să avanseze extrem de mult, poate până chiar la o uniune politică, iar celelalte două cercuri concentrice să fie destul de apropiate din punct de vedere al influenţei cu privire la evoluţia UE, deci, mai degrabă, o retrogradare din punct de vedere al procesului decizional a statelor membre care nu sunt parte din zona euro. Deci tocmai ideea asta a cercurilor concentrice, în formula asta pe care v-am definit-o, e chiar mai periculoasă decât cea a Europei cu mai multe viteze.

Rep.: În afara lui Guy Verhofstadt, există lideri la nivelul UE sau în state membre care privilegiază această teorie a cercurilor concentrice şi vor să o aducă în discuţie?

Leonard Orban: Sunt. Au adus-o în discuţie. Haideţi să ne reamintim numai declaraţii ale domnului Juncker, care înainte de prezentarea acestui white-paper vorbea de ideea unor cercuri concentrice. Sigur, nu e foarte clar în ce măsură ea se suprapune, în viziunea domnului Juncker, cu cea a Europei cu mai multe viteze, sau cu niveluri diferite de ambiţie, dar, până la urmă, el a formulat această chestiune şi chiar a spus-o foarte clar: din al doilea cerc ar trebui să facă parte state precum Marea Britanie – sigur, după Brexit, statele din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS), poate Turcia.

Sigur că e o dezbatere şi sunt anumite viziuni şi sunt anumite propuneri, dar ideea cercurilor concentrice e din ce în ce mai discutată şi începe să capete din ce în ce mai mulţi susţinători.

În contextul acesta, poziţia noastră exprimată în mod repetat a fost că noi credem că cel mai important lucru este ca Uniunea să se consolideze. Este esenţial, este benefic pentru noi să avem o Uniune mai puternică, dar că această consolidare să se facă împreună. Împreună, toţi cei 27. Deci, undeva, dacă vreţi, din punctul de vedere al scenariilor avansate de Comisia Europeană, e vorba de scenariul 5.

Rep.: Deci pentru România, cel mai mare pericol al acestui scenariu al Europei cu mai multe viteze e pierderea coeziunii UE.

Leonard Orban: Exact.

Rep.: Dar acum în UE există deja mai multe grupuri care, din punct de vedere politic, acţionează cumva antagonic. Avem grupul de la Vişegrad, care are o anumită poziţionare în ceea ce priveşte cedarea de suveranitate către UE, avem Franţa şi Germania care se pronunţă pentru o integrare în funcţie de ambiţiile fiecărui stat membru. Pe cine are România ca aliat atunci când respinge şi poziţia grupului de la Vişegrad, dar şi poziţia Franţei şi a Germaniei?

Leonard Orban: In primul rând nu vorbim de poziţii definitive. Vorbim de anumite nuanţări, vorbim de poziţii de etapă, deci nu vorbim de finalul acestui proces. Finalul e departe. Pentru că, spre exemplu, pentru a merge pe ideea cercurilor concentrice, asta presupune una dintre cele mai complicate decizii la nivelul Uniunii Europene legate de consolidarea uniunii economice şi monetare a zonei euro. Dar ca să se ajungă acolo e nevoie de nişte decizii majore. Şi-n primul rând în Germania. Va accepta Germania să tot plătească masiv, în plus, pentru anumite state din zona euro? Dincolo de bugetul Uniunii Europene, de bugetul comunitar? Vorbim de buget separat al zonei euro. Deci sunt nişte decizii care încă nu s-au luat, e de aşteptat că se vor lua nu mai devreme de începutul anului viitor, după ce vor trece alegerile foarte importante din unele state membre, din Germania, Franţa şi Olanda...

Vă mai spun un lucru: nici grupul Vişegrad nu e atât de omogen şi atât de unit pe poziţiile respective, aşa cum există această impresie. Nu. Există nuanţe importante, diferenţe importante de poziţionare între, pe de o parte, Ungaria şi Polonia şi pe de altă parte, Cehia şi Slovacia. Chiar dacă vor veni cu o poziţie comună legată de ce ar trebui să se întâmple la Summit-ul de la Roma, sunt unele diferenţe importante privind această viziune.

Dar m-aţi întrebat de care parte se situeaza Romania. Sigur că noi ne dorim să fim cât mai apropiaţi de zona în care se iau decizii, de nucleul dur. Sigur că suntem realişti să ne dăm seama că aderarea la zona euro nu poate să fie făcută pe termen scurt. Este absolut nerealist, pentru că pur şi simplu nu am putea face faţă zonei euro. E nevoie, dincolo de îndeplinirea unor indicatori pe care în mare parte îi îndeplinim, de un nivel de convergenţă cât mai înalt. Dacă ne uităm la diferitele studii care au fost făcute, este evident că avem nevoie undeva între şapte şi zece ani în condiţiile unor ritmuri relativ înalte de creşteri, ca să atingem un nivel de convergenţă cât de cât acceptabil. Dar, oricum, ideea e, şi direcţia e: vrem să aderăm la zona euro şi vrem să aderăm cât de repede posibil, astfel încât, când aderăm, să fim capabili să facem faţă, să spun, situaţiei existente la nivelul zonei euro şi pierderii unor instrumente importante.

Rep.: Ce ar pierde România, în mod concret, ca oportunităţi sau cum puteţi cuantifica altfel, dacă în urma instituirii unei Europe cu mai multe viteze, nu ar rămâne lângă acest nucleu dur pe care îl aminteaţi. Care ar fi costurile, pentru România?

Leonard Orban: Nu, în primul rând, deci prima chestiune e, v-am spus, coeziunea Uniunii.

Rep.: Dar cum s-ar traduce asta? De ce i-ar interesa pe români...

Leonard Orban: Păi pentru că ne interesează consolidarea Uniunii. Iar dacă se pierde coeziunea, rişti ca să rămâi cu o formă fără conţinut, sau, mai mult, rişti chiar dezintegrarea Uniunii. Asta este marea problemă. Pentru România este esenţial ca Uniunea să continue să funcţioneze, să fie o Uniune puternică, o Uniune care să poată să-şi ajute proprii membri. Deci acesta este primul lucru.

În al doilea rând, m-aţi întrebat de ce trebuie să fim cât mai apropiaţi de nucleul dur. Pentru că acolo se iau cele mai importante decizii. Acolo este procesul de luare al deciziilor, care este fundamental. Cu cât eşti mai aproape, cu cât ai o influenţă mai mare. Haideţi să ne imaginăm că noi am fi avut un vot consultativ pe negocierea bugetului 2014-2020 al Uniunii? Un vot consultativ cum a propus Verhofstadt, să ne imaginăm că ar fi votul acesta consultativ în Consiliu. Am mai fi obţinut 43 de miliarde de euro pentru dezvoltare?

V-am dat cel mai simplu exemplu, care poate fi înţeles de fiecare, dar sunt lucruri mult mai subtile, şi mult mai complicate. Până la urmă este vorba de a nu fi periferie. Pentru că periferia, întotdeauna, ştim că se dezvoltă cel mai puţin. Şi până la urmă, despre asta este vorba. Cum să ne dezvoltăm cât mai puternic.

Rep.: Dar poate România să rămână şi să influenţeze această discuţie în UE dacă Guvernul şi Parlamentul trag în altă direcţie?

Leonard Orban: Este evident că dacă tragi în aceeaşi direcţie ai şanse infinit mai mari decât dacă sunt mai mulţi care trag în direcţii diferite. E fundamental.

Rep.: Cum vedeţi acum poziţia noului Guvern al României şi în ce direcţie credeţi că va trage?

Leonard Orban: Bun, acum am văzut nişte luări de poziţie, chiar azi (joi – 2 martie n.red.) am văzut nişte luări de poziţie...

Rep.: Dar dincolo de vorbe, pentru că aici ştim cu toţii că mai mult contează faptele decât vorbele...

Leonard Orban: Asta trebuie să vedem. Trebuie să vedem fapte, trebuie să vedem acţiuni, trebuie să vedem demersuri în sensul acesta. Sigur, declaraţiile pe care le-am văzut sunt în regulă. Sunt în aceeaşi direcţie. După cum aţi spus, e nevoie de fapte. E nevoie de acţiune coerentă, desfăşurată pe o perioadă lungă de timp şi care să vizeze aceste obiective. Până la urmă, o mare chestiune e cea a paşilor pe care trebuie să-i parcurgem, de exemplu, spre a adera la zona euro. Nu e simplu. Nu e un demers pe care trebuie să-l facă BNR-ul. E un demers al întregii societăţi şi binenţeles guvernul joacă un rol esenţial în acest demers. Trebuie făcuţi paşi constanţi. Trebuie să ai foarte clar stabilit un calendar de măsuri pe care să le îndeplineşti astfel încât să poţi adera la euro pregătit. Pentru că aderarea fără să fii pregătit nu este recomandabilă. Dar trebuie să-ţi propui acest lucru, pentru că nu poţi să fii în nucleu, nu poţi să fii în partea aia, care, până la urmă, este de aşteptat că va avansa, dacă nu eşti parte a zonei euro. Trebuie să faci efortul, nu e suficient doar să spui că respingem chestiunea aceasta.

Rep.: Din gură e uşor de zis.

Leonard Orban: Poţi să zici, şi sigur că poţi să blochezi anumite chestiuni, care sunt făcute în unanimitate, dar, pe de altă parte, în măsura în care alţii vor conveni că au capacitatea şi au voinţa să meargă înainte, până la urmă trebuie să o faci şi tu. Dacă vrei să fii acolo. Dacă nu, dacă vrei să fii o periferie, să rămâi într-o periferie, rămâi acolo.

Rep.: Vă mulţumesc.