Indiferent pe cine sustii, astazi esti una cu istoria, cu prezentul si cu viitorul

de Adrian Nache     HotNews.ro
Luni, 6 februarie 2017, 23:15 Actualitate | Esenţial

Dezacordul

Modul absolut pașnic în care sute de mii de oameni au ales să susțină o cauză în Piața Victoriei din București, dar și în multe alte orașe din țară și din străinătate mi-a oferit o emoție puternic pozitivă. În același timp însă, îmi atrage atenția din ce în ce mai tare un sentiment de tristețe în adâncul sufletului. Nu mi-a fost clar de la început. Nu îmi dădeam seama de ce sunt și trist. Dar, ascultându-i pe cei care dezaprobă protestele publice, am înțeles cum de și-a făcut loc tristețea în sufletul meu, în ciuda valului de energie pozitivă. Alte sute de mii de oameni sunt probabil împotriva acestor proteste. Iar milioane de români au ales să își vadă pur și simplu de viața lor, la distanță de tot ceea ce se întâmplă. Cu toții, cei menționați mai sus, suntem într-un fel sau altul încercați de tristețe.

Motivul tristeții


Nu diferența de opinii sau de atitudine este motivul tristeții. Ci faptul că sub aceiași umbrelă de a fi români adevărați avem o Românie dezbinată. Și nu contează că suntem 60% contra 40%, 70% contra 30% sau 90% contra 10%. Unii susținând PSD și alții nu. Unii susținând abrogarea unei ordonanțe și alții nu. Unii susținând un guvern și alții nu. Prin naivitatea noastră, a tuturor aș îndrăzni să zic, le-am dat voie să ne dividă sau să ne facă indiferenți. În acest timp, în care noi suntem divizați, oamenii din clasa politică alergă după cât mai multe beneficii și privilegii. Se comportă ca un grup organizat, iar la televizor și în presă mimează concurența, dezbaterea și opoziția.

Invitație

O invitație pentru toți românii este să ieșim din această paradigmă. Discordia nu este a noastră. Indiferența ne este indusă și la fel cu discordia sunt unelte, printre multe altele, pentru a ne ține dezbinați sau impasibili. Sunt folosite pentru a învrăjbi românescul de străinătate. Corporațiile de micul întreprinzător. Politicianul de omul simplu. Bogatul de sărac. Pensionarul de tânăr. Patronul de angajat. Credinciosul de ateu. Funcționarul de cetățean și în final, omul de alt om.

Ceea ce am uitat cu toții și ne unește o să vi se pară că este fie desuetă, fie de neînțeles, fie lipsită de practică sau chiar nepotrivită, dar nu este în niciunul din aceste feluri. Cu toții avem dragoste de țară și având-o suntem uniți prin ea și de ea.

Dragostea de țară

Dragostea de țară ți s-ar putea părea desuetă, adică nepotrivită timpurilor în care trăim. O lume a pragmatismului. O societate care se învârte în jurul banului și al profitului imediat. Dar nu este desuetă.

Sau ți se pare de neînțeles. Până la urmă cine poate defini dragostea? Cunoaștem doar că îți ia mințile și pune inima pe primul loc. Cum să înțelegi așa ceva? Dar poate fi înțeleasă.

Dar practică în niciun caz nu poate fi. La ce îți folosește așa ceva? Cum să fie dragostea practică? Este mai practică decât îți poți închipui.
Prin toate acestea și nu numai, ajungi să o consideri nepotrivită și, deși te manifești invocând-o, indirect ajungi să te dezici de fapt de ea.

Dincolo de orizont

Cu toții suntem de acord cu vorba care spune că dragostea este nemărginită. Iubirea parcă poate fi mai mică sau mai mare. Dar dragostea este nemărginită. Și dragostea de țară este la fel. Și asta nu înseamnă că este de necuprins sau că poți face orice în numele ei.

Lipsa ei de mărginire înseamnă că nu se referă doar la ceea ce poți obține tu, aici și acum. În final, rodul ei este ce lași în urma ta. Condițiile pe care le creezi astfel încât urmașii tăi să aibă condiții mai bune, o societate mai sănătoasă și un viitor cu mai multe perspective pozitive. Această dragoste nemărginită te cuprinde și pe tine de aici și acum. De aceea te exprimi sau/și te lupți împotriva corupției, împotriva minciunii, împotriva manipulării, împotriva oportunismului, împotriva tăierii pădurilor, împotriva unui sistem sanitar precar, împotriva unui învățământ subfinanțat, împotriva lipsei infrastructurii, împotriva lipsei sprijinului real pentru cei defavorizați, împotriva impozitării excesive șamd. Pentru că prin acțiunile de acum, te străduiești să îmbini două lucruri. Să îți asiguri un trai decent și în același timp, să pui bazele pentru roadele de care se vor bucura urmașii tăi.

Iată cum, pentru toți cei care doresc și acționează pentru mai binele românilor care ne vor urma, dragostea de țară nu este desuetă, ci prezentă la momentul potrivit, aici și acum.

Dragostea de țară nu este de neînțeles, este dragoste pentru cei care ne vor urma, pentru copiii noștri. Iar dragostea pentru copii nu trebuie explicată, o înțelegi prin sine.

Dragostea de țară este baza acțiunilor pe care le facem și prin aceste acțiuni devine practică și pragmatică. Și este potrivită fiecărui pas.
Dragostea nemărginită nu are loc pentru ură. De aceea, chiar dacă doresc să se îmbrace în mantia ei, extremismul și naționalismul sunt doar demoni deghizați. Dragostea de țară te face puternic și nu mai este nevoie să pleci capul în fața celor care te abuzează, dar nici nu îți dă dreptul să impui cu forța la rândul tău, felul tău de a gândi și de a acționa.

Dragostea de țară și de oameni îți dă puterea să recunoști și să spui că ai greșit. Să alegi greul pentru a fi mai bine și nu calea ușoară chiar dacă este una rea.

Pentru că dragostea de țară este o dragoste de oameni, nu justifică războiul și agresiunile dintre țări. Nu dă voie orgoliilor să sacrifice vieți și destine pentru un bine egoist. Suntem eu și tu, indivizi distincți dar uniți, respectuoși, demni, pașnici, determinați, pozitivi și deschiși către a învăța ceea ce încă nu cunoaștem și biruitori în fața fricii de necunoscut. Și toate aceste atribute, prin noi, se transferă țării în care trăim.

Pentru că țara ne este părinte și copil în același timp. Ne este părinte cât timp suntem copii. Și se transformă în copilul nostru când ajungem adulți. În acest fel avem grijă unii de alții. Țara de tine și tu de ea.

Comunismul

Comunismul ne-a răpit dragostea de țară pentru a o înlocui cu dragostea față de partid. Post comuniștii s-au erijat în salvatori. Ne-au temperat frica față de necunoscutul dinaintea noastră, mimând grija față de noi și dragostea față de țară. Dar nu fac nici una, nici alta. Au grijă doar de ei între ei și dragoste de putere.

Celelalte forțe politice în 1990 ne-au aruncat prea brusc în apă spunându-ne să înotăm, ne-au cerut să fim maturi, deși comunismul ne transformase în niște copii care depind de tătuc. În fața insuccesului, destui dintre ei s-au repliat și au adoptat modul de a acționa al majorității, al celor care au preluat puterea.

Capitalismul

Capitalismul la rândul lui ne-a pus față în față cu multe alegeri, parcă prea multe alegeri dintr-o dată. Cu o cumplită lipsă a educației de a face alegeri, 27 de ani am tot făcut alegeri, de cele mai multe ori în detrimentul nostru. Dar greșelile nu sunt proaste. Doar repetarea lor ne face niște proști. Din greșeli învățăm și ne maturizăm.

Democrația

Democrația ne-a expus celui mai important test. Ce alegem pentru viitorul nostru prin ceea ce facem în prezent. Ne-a expus răspunderii pe care o avem cu fiecare alegere pe care o facem. Un test greu de maturitate, de la o copilărie în care alții aleg pentru noi, la un viitor în care să alegem singuri direcția în care ne îndreptăm.

Rezultatul

Dar până la viitor avem de a face cu un prezent în care rămân câțiva care vor cu tot dinadinsul să aleagă în continuare pentru noi. În fața tuturor acestor dificultăți și vulnerabilități, au fost și sunt destule situații în care se profită de noi toți. Iar aparenta neputință are ca sursă dezbinarea noastră.

Unitate

Dar suntem cu adevărat uniți în aceeași speranță, în aceiași dragoste de țară și grijă pentru cei care ne vor urma. Orice ar fi în sufletul tău sau cât de greu îți este, te rog nu apăra vremelnicia. Nu căuta în primul rând ceea ce îl face diferit pe altul de tine. Nu privi doar ceea ce poți primi tu. Nu îl lăsa pe cel cu care dialoghezi să îți abată atenția de la ceea ce te unește de ceilalți români, de la dragostea de țară. Nu jigni indiferent cât de puternice sunt emoțiile pe care le trăiești. Nu lovi și în general nu face altuia ce ție nu vrei să ți se facă.

Vă invit pe toți cei care aveți dragoste de țară să vedeți ceea ce ne unește și să conștientizați că discordia nu este a noastră.

Ce dai mai departe?

Indiferent de dragostea pe care o porți copiilor tăi, va veni o vreme când nu vei mai fi. Când vor trebui să se descurce singuri. Și este un lucru firesc. Nefiresc este însă să le transmiți nevoia de a depinde de cineva. De un tătuc, de vreun salvator, de altcineva care promite că le va da sau le dă.

Copiii tăi vor avea șanse mai mari să reușească în viață dacă vor fi puternici. Și nu pot fi puternici dacă depind de cineva să le spună care este adevărul, ce și cum să gândească, ce e bine și ce e rău, ce pot și ce nu pot face. Și ceea ce dai copiilor tăi, dai și țării în care trăiești.

Vremelnicia se apără folosind minciuna, frica ta, folosind ceea ce te face diferit de alții, izgonind perspectivele noi, ferindu-se de munca cinstită, amăgind cu calea ușoară, insistând să te uiți doar la ce poți obține pentru tine.

Nemărginirea se apără căutând adevărul căci nu există posesorul adevărului absolut, ci o continuă căutare. Nemărginirea se apără apelând la curaj, căci doar așa îți poți depăși condiția și să fii mai puternic. Se apără întărind și cultivând ceea ce te apropie de semenii tăi. Se apără fiind deschis la noi perspective asupra celor pe care le cunoști deja. Se apără cu muncă și efort. Se apără prin
perseverență în fața greutăților. Se apără fiind darnic cu cei care nu se pot îngriji pe sine.

Caută pentru tine

Nu trebuie și nu doresc să crezi nimic din ce spun. Cercetează singur. Închide televizorul, radioul, calculatorul și ziarul și caută în inima și în sufletul tău despre rostul celor spuse mai sus. Ne unește sau nu dragostea de țară? Aperi vremelnicia sau nemărginirea? Și rogu-te nu sta prea mult pe gânduri după ce ai aflat răspunsul. Acționează! Hai să stăm alături toți cei cu dragoste nemărginită pentru țara noastră, pentru urmașii noștri. Viitorul și istoria se fac chiar acum, în prezent. Tu ești cel care le face.























​MASA ROTUNDA Ce fac si ce ar putea sa faca bancile pentru economie si companii? Economistii sefi ai primelor 3 banci comerciale, in dialog cu cititorii  HotNews.ro, luni, de la ora 9:00

Am vazut saptamana trecuta ca Institutul de Statistica a anuntat o crestere economica record - insa analistii si economistii, ne anuntam ca de fapt lucrurile nu sunt chiar atat de roz. Este economia bine finantata in acest moment? Se fac investitii private? Dar publice? Cum pot ajuta bancile mai mult economia, statul si companiile private? La toate aceste intrebari vor raspune Horia Braun, economistul sef al BCR, alaturi de Florian Libocor (economistul sef al BRD-GSG) si de Andrei Radulescu (economist sef al BT) in cadrul mesei rotunde care va avea loc, luni, 20 noiembrie, incepand cu ora 9:00.

1784 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    Articol lung și prea lacrimogen (Luni, 6 februarie 2017, 23:54)

    IkstarLurtz [anonim]

    E clar că cel care l-a scris, n-a stat prea mult departe de țară. Pentru mine, dragostea de țară, în varianta scirtă este: o ai ori ba.

    Nu cred că există om pe lumea asta să nu sufere din dragoste de țară. Uneori se spune că-i patriotism. Când spui patriotism, ești ”perceput” la un... alt nivel. Ești desuet, sau chiar nebun.

    Dragostea de țară nu se poate explica prin cuvinte. Trebuie să o simți. Așa cum copilul învață lecția cu ”arde!” - până când nu s-a ars, habar nu are ce îi spui.

    ”Dragostea de țară” - eu am ”tradus-o” ca fiind ceva ce-ți curge prin vene, atunci când am trăit-o. Nu prea poți spune în vorbe acel sentiment, fără riscul de a părea că ești...lacrimogen.

    Cred că prin actul nașterii noastre, rămânem parte din acel loc. Copilăria și... restul. Nu te poți detașa definitiv de ele. Sau poți, dar asta înseamnă altceva.

    Și nu e valabil doar la români, ci este universal valabil.
    Acum mulți ani, am trăit trei ani în străinătate. În condiții extrem de bune (n-am fost femeie de serviciu). Aveam vecini ”internaționali”: Anglia, Scoția, SUA, Canada etc. Dorul de țară, era la fel de greu pentru toți. Dorul de ”acasă”, e greu.

    Întro curte cu 12 case, când lovea dorul ăsta pe careva, indiferent de nație, se transforma în epidemie, urgent! :-) Picam precum popicele, ”being homesick”.

    Atunci, banul pe care-l aveam, valora ”zero”. Pentru toți. Dar ne încurajam reciproc spunând ”o să fie bine pentru copii!” - repet, indiferent de nație! Eram singura româncă între ei.

    Dorul de țară? Poate fi scurt rezumat. Îl ai în sânge. Dacă-l ai. Atunci pricepi ”dragostea de țară”.
    Și nu-i nimic lacrimogen - după cum e scris mai sus. E plin de mult mai multă esență.

    Văd multă lume hulind pe cei din Diaspora. N-ați vrea să fiți în locul lor și să simțiți dorul de țară. Până te obișnuiești cu el, ajungi să te întrebi dacă nu cumva ai luat-o razna. Apoi realizezi, îl accepți, înveți să trăiești cu el. Dar doare. Și nu trece.

    Dragostea de țară, doare.
    • +3 (3 voturi)    
      Bravo. Mi-a mers direct la inima (Marţi, 7 februarie 2017, 0:36)

      Fane Babanu [utilizator] i-a raspuns lui IkstarLurtz

      Cel care nu a trăit in străinătate de voie , de nevoie , de bine sau de rău , nu are de unde sa știe ce este in sufletele noastre. Nu suntem diferiți și ne curge același sânge in vene. Toți suntem frați și surori. Doar ca din exterior se vede mult mai clar cine, ce și cum in toată lupta asta politica. Dacă in România toți sunt in ochiul uraganului unde este aparent liniște și totul decurge conform planului de a prostii populația, iar pensionarii pentru 10 lei și o găleata voteaza PSD .... diaspora vede lucrurile așa cum sunt in realitate și vrem România sa fie curățata de cumetria politica și de hoție.
    • +2 (2 voturi)    
      Răspuns pentru un comentariu deosebit (Marţi, 7 februarie 2017, 0:56)

      Moebius [utilizator] i-a raspuns lui IkstarLurtz

      Din păcate sunt atât de mulți români care trăiesc în țară și sunt în același timp departe de țara lor. Iar cel mai departe sunt cei mai mulți dintre politicieni. Se comportă nu de parcă ar fi în altă țară, ci de pe altă planetă.

      Ai intuit bine, nu am stat mai mult de 3 săptămâni plecat din țară. Și chiar și după acele 3 săptămâni îmi frigeau călcâiele să mă întorc.

      Revenind la articol, lung este cu siguranță și se prea poate să fie prea lacrimogen. Dar această percepție o au cei care simt deja aceste lucruri. Cei din diaspora care au căpătat o perspectivă aparte și de la care toți cei din țară avem ce învăța.

      Însă nivelul de desensibilizare cu privire la propria țară al celor care trăiesc aici, în România, l-am perceput ca fiind atât de mare încât m-am străduit să îl resuscitez. Chiar și în mică parte de voi fi reușit cel puțin se deschide o cale.

      Îmi cer iertare celor care sunt în diaspora și de ale căror sentimente am uitat în redactarea acestui articol. Cei pentru care dragostea de țară nu numai că se trăiește, dar doare în același timp.

      Dacă aveți experiențe care pot fi împărtășite și ne pot duce mai aproape unii de ceilalți, care pot trezi la viață dragostea de țară vă invit să le exprimați.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică