Scriitorul Mircea Cartarescu a scris duminica, pe pagina sa de Facebook, ca "In privinta casatoriilor intre persoane gay, de pilda, punctul meu de vedere e unul, cred, de bun simt: de ce nu? Pe cine prejudiciaza acest lucru? E vorba de casatorii civile, care-ar trebui garantate de legi ale statului, aceleasi pentru toti cetatenii. Daca persoanele gay vor sa se casatoreasca, e firesc sa aiba acest drept in calitatea lor de cetateni."

Mircea CartarescuFoto: Miruna Cajvaneanu / Hotnews.ro

Postarea integrala a lui Mircea Cartarescu:

"Pentru ca nu sunt nici ideolog, nici patimas, nici confruntational si pentru ca nu cred ca punctul meu de vedere e intotdeauna cel just, nu prea am dat atentie bataliilor care se desfasoara aici, pe facebook. In privinta casatoriilor intre persoane gay, de pilda, punctul meu de vedere e unul, cred, de bun simt: de ce nu? Pe cine prejudiciaza acest lucru? E vorba de casatorii civile, care-ar trebui garantate de legi ale statului, aceleasi pentru toti cetatenii. Daca persoanele gay vor sa se casatoreasca, e firesc sa aiba acest drept in calitatea lor de cetateni.

Insa as vrea sa spun si ceva despre familia traditionala, cea de la tara, de pilda, sau din mediul muncitoresc de la orase. Eu cred ca barbatul betiv, care-si terorizeaza fizic si moral sotia si copiii, nu a fost niciodata regula, ci mai curand exceptia blamata de comunitate. Cele mai multe familii erau mecanisme de supravietuire in conditii dificile, care cereau cooperare si un modus vivendi intre parteneri. De cele mai multe ori, sotia si sotul se respectau. Sunt cuplurile tacute, care nu fac subiectul romanelor cu tarani indobitociti. Nu cred ca toti bunicii si parintii nostri au fost niste brute, ci mai curand oameni cuviinciosi, in ciuda prejudecatilor timpului.

Mama imi povestea cum, copil fiind, ii auzea pe parintii ei, cei mai simpli tarani, vorbind in pat, inainte sa se lumineze de ziua. Era in 1935. Tatal se sfatuia cu sotia lui in cele mai mici probleme si nu lua nicio hotarare fara ca ea sa fie de acord. La fel si ea, il intreba si-i asculta sfatul in orice chestiune. S-au iubit intreaga viata si s-au respectat, femeia n-a fost lovita niciodata de barbatul ei si se socoteau egali in toate privintele. Cand Maria a murit (abia daca am cunoscut-o), Dumitru a mai trait singur inca 20 de ani, fara sa se mai uite la alta femeie. Nu cred ca acest cuplu a fost o exceptie."