Presedintele Klaus Iohannis a criticat dur profesorii universitari care "încă dictează după capitole din cărți", dar si universitatile incapabile sa atraga studenti si sa stopeze fenomenul plagiatului. Iohannis a vorbit marti despre "cultura plagiatului" care se manifesta nu doar la lucrarile de doctorat, ci si in primii ani de facultate.
Iohannis a insistat intr-un discurs sustinut la Universitatea Dunarea de Jos din Galati asupra calitatii invatamantului universitar. Presedintele a spus ca nu doar subfinantarea invatamantului este o problema, ci si calitatea procesului educational, citand incapacitatea universităților de a atrage potențiali studenți valoroși din medii socio-economice defavorizate sau din afara țării, prin strategii de internaționalizare a învățământului superior.
"Este nevoie ca universitățile să își definească mai bine misiunea și contextul economico-social căruia îi răspund", a mai spus Iohannis, care a atentionat si asupra scaderii numarului de studenti.
Presedintele a vorbit in discursul sau si despre integritatea academica si a spus ca verdictele de plagiat in cazul anumitor doctorate reprezinta "doar varful icebergului": "Lucrările de licență, tezele de masterat, dar și lucrările din timpul anilor de studiu ar trebui, la rândul lor, să respecte o serie de norme clare, aplicate în mod consecvent în practica din mediul universitar. Astfel, am putea preveni «cultura plagiatului» încă din primii ani", a spus Iohannis in deschiderea Forumului Organizațiilor Studențești din România.
Klaus Iohannis a anuntat si evaluarea in premiera a școlilor doctorale, acuzand insa intarzierea cu care e realizata: "recunosc că nu înțeleg exact de ce a trebuit să așteptăm cinci ani de la promulgarea Legii educației pentru a demara acest proces".
Citeste mai jos discursul complet al lui Klaus Iohannis:
„Domnule Președinte al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România,
Dragi studenți,
Domnule Ministru,
Domnule Rector,
Domnule Președinte al Consiliului Național al Rectorilor,
Onorați reprezentanți ai autorităților locale,
Stimați invitați,
Doamnelor și domnilor,
Vă mulțumesc în primul rând pentru invitația de a participa astăzi la deschiderea Forumului Organizațiilor Studențești din România. Apreciez faptul că sunt aici atât de mulți tineri care, în plină vară, au găsit timpul și resursele necesare pentru a se implica în viața societății. Misiunea asumată de voi, ca reprezentanți ai studenților, cu toate responsabilitățile și eforturile pe care le presupune, este esențială într-o societate deschisă și participativă.
Implicarea studenților nu doar ca beneficiari, ci mai ales ca parteneri în elaborarea politicilor publice din educație, este, cred eu, esențială dacă ne dorim un sistem mai performant și mai activ. Tocmai de aceea mă bucur să văd împreună aici, alături de studenți, și reprezentanți ai mediului universitar și ai executivului.
Este ușor să identificăm problemele din sistemul nostru de educație. Mulți le cunosc din interior, iar unele sunt foarte evidente, se văd cu ochiul liber, cum se spune. Diferența o va face însă atitudinea noastră, voința de a le rezolva, curajul de a asuma responsabilități și lucrul împreună pe termen lung al tuturor - comunitatea școlară, mediul academic, experți, decidenți și autorități.
Aceasta este abordarea pe care am propus-o pentru proiectul România Educată și mă bucur că aud de la dumneavoastră abordări realiste, propuneri și soluții.
Am ascultat cu atenție temele ridicate de dumneavoastră și vă cunosc preocupările. Sunt și ale mele.
Dați-mi voie, așadar, să mă refer la trei chestiuni concrete: finanțarea, calitatea procesului educațional și responsabilitatea instituțiilor de învățământ superior.
Faptul că educația și cercetarea din România au fost subfinanțate în mod constant și supuse unei așa-numite «reformite cronice» știm cu toții. Totuși, creșterea finanțării, în sine, nu va rezolva problemele. Susțin deci alocarea unui procent mai mare din PIB pentru educație și cercetare, concomitent cu asumarea unui plan clar de investiții și priorități pe termen lung, respectat de toți cei responsabili.
În plus, pentru a garanta susținerea unui astfel de demers, este nevoie ca sistemul educațional și cel de cercetare să demonstreze valoarea pentru societate, prin transparență, evaluare reală a progresului și a performanței.
O a doua remarcă se referă la calitatea procesului educațional din universitățile românești. Iar aici am în vedere învățământul centrat pe student, atractivitatea profesiei didactice și calitatea procesului de predare.
Există, din păcate, programe de licență și masterat în cadrul cărora profesorii încă dictează după capitole din cărți, în loc să stimuleze creativitatea studenților și spiritul critic. Nu pierdem potențial doar prin abandon școlar sau nepromovarea evaluării naționale sau a Bacalaureatului, ci și prin lipsa accesului la programe de învățământ superior de calitate, care să dea studenților capacitatea de a-și genera propria formare pe tot parcursul vieții.
Numărul studenților din România continuă să scadă, din motive care țin de demografie, dar și de capacitatea universităților de a atrage potențiali studenți valoroși din medii socio-economice defavorizate sau din afara țării, prin strategii de internaționalizare a învățământului superior. Este nevoie ca universitățile să își definească mai bine misiunea și contextul economico-social căruia îi răspund. De aceea, cred că realizarea unei clasificări a universităților care să oglindească diversitatea firească a misiunilor asumate ar trebui să stea la baza oricărei reforme viitoare.
Un învățământ de calitate reprezintă cheia pentru o Românie competitivă, o Românie care oferă cetățenilor săi oportunități reale în propria țară, exportând inovație. Avem datoria de a găsi soluții pentru a le oferi tuturor, prin educație, șansa la un viitor mai bun. Lipsa banilor nu ar trebui să mai reprezinte automat și lipsa șanselor de acces și de finalizare a studiilor în învățământul superior. Costul lipsei de investiție în educația de calitate este mult mai mare decât poate România să își permită.
Doamnelor și domnilor,
Una dintre valorile unui învățământ modern este autonomia universitară. Ea înseamnă, de fapt, încredere în instituțiile de învățământ superior, dar și o responsabilitate crescută a acestora - faţă de formarea academică, faţă de contribuţia la cercetarea ştiinţifică şi faţă de societate în ansamblu. Cred în necesitatea unei noi abordări a guvernanţei academice, în deschiderea universităţilor către societate şi asumarea aşa-numitei «a treia misiuni».
Universitățile au o importantă responsabilitate socială. Ele trebuie să reprezinte cu adevărat modele de transparență și integritate, devenind repere pentru alte instituții și, în același timp, făuritori de destine pentru tinerii care le trec pragul.
Presa a titrat zilele acestea despre verdictele de plagiat în cazul anumitor doctorate. Ele sunt doar vârful icebergului atunci când vorbim despre etica și integritatea academică. Este un prim pas, dar, în mod cert, nu trebuie, nu poate să fie unicul. Lucrările de licență, tezele de masterat, dar și lucrările din timpul anilor de studiu ar trebui, la rândul lor, să respecte o serie de norme clare, aplicate în mod consecvent în practica din mediul universitar. Astfel, am putea preveni «cultura plagiatului» încă din primii ani. Vă asigur de întregul meu sprijin în a readuce corectitudinea și valoarea în mediul academic, sub toate aspectele sale.
Mă bucur că va fi realizată pentru prima oară o evaluare a școlilor doctorale, deși recunosc că nu înțeleg exact de ce a trebuit să așteptăm cinci ani de la promulgarea Legii educației pentru a demara acest proces.
Am speranța că Ministerul Educației va reuși să găsească cele mai bune instrumente pentru a asigura corectitudinea și calitatea acestui proces. Este în interesul nostru, al tuturor, ca sistemul de învățământ superior românesc să fie deasupra oricăror îndoieli privind calitatea și integritatea sa.
Dragi studenți,
Vă felicit pentru implicarea voastră de până acum în proiectul România Educată. Cele șase dezbateri organizate de voi au oferit un conţinut valoros pentru demersul de construire a viziunii și obiectivelor de țară privind educația și cercetarea din România. Sper că implicarea voastră va continua și în etapele următoare. De-a lungul timpului, voi, studenții, ați reprezentat unul dintre principalii vectori de schimbare și sunt convins că vă veți asuma acest rol și în viitor.
Vă mulțumesc!”
36
5
