Guvernul a modificat marti Legea 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice si Legea 195/2006, Legea-cadru a descentralizarii, eliminand neconcordantele si disfunctionalitatile legislative legate de finantarea cheltuielilor curente de functionare in caminele publice destinate persoanelor varstnice, se arata intr-un comunicat de presa. Potrivit acestuia, serviciile de asistenta sociala pentru persoane varstnice se vor asigura prin impartirea responsabilitatii intre administratia publica centrala si cea locala, nu vor mai tine de competenta exclusiva a administratiei publice locale.

Astfel, in completarea contributiei persoanei beneficiare/sustinatorilor legali, se aloca sume din bugetele locale si, in completarea acestora, sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, in proportie de cel mult 10% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, la elaborarea bugetului de stat, in baza standardelor minime de cost aprobate prin hotarare a Guvernului, in conditiile legii.

Actul normativ armonizeaza, de asemenea, legea speciala prin asistenta sociala a persoanelor varstnice, Legea nr.17/2000, cu prevederile Legii asistentei sociale nr.292/2011, in ceea ce priveste evaluare nevoilor comunitatii si planificarea serviciilor sociale adresate persoanelor varstnice pentru a raspunde acestor nevoi in modul cel mai eficient.

Autoritatilor administratiei publice locale prin serviciul public de asistenta sociala si prin compartimentul de contractare de servicii sociale de la furnizori publici sau privati (pe baza de contracte sau conventii de parteneriat), au urmatoarele obligatii:

• estimarea anuala a numarului persoanelor varstnice dependente care necesita sprijin pentru activitatile de baza ale vietii zilnice;
• estimarea numarului persoanelor varstnice care nu primesc ajutor pentru indeplinirea activitatilor instrumentale ale vietii zilnice din partea ingrijitorilor informali si voluntari;
• elaborarea indicatorilor de eficienta cost/beneficiu.

Caracterul de urgenta al actului normativ este dat de faptul ca, in prezent, sistemul de finantare a serviciilor de ingrijire pe termen lung a persoanelor varstnice dependente, inclusiv a caminelor pentru persoane varstnice, nu mai este functional din urmatoarele motive:

• bariere legislative/disfunctionalitati in incasarea contributiei persoanelor varstnice/sustinatorilor legali ai acestora, la costurile serviciilor sociale de care beneficiaza;
• bariere legislative/disfunctionalitati in accesarea fondurilor de la bugetul de stat pentru suplimentarea sumelor prevazute in bugetele locale pentru aceste servicii. Spre exemplu, in anii 2014 si 2015, de la bugetul de stat nu s-au alocat deloc resurse financiare pentru cheltuielile curente de functionare in caminele de batrani, exceptand sumele alocate pentru finalizarea Programului de interes national ￢Dezvoltarea retelei nationale de camine pentru persoanele varstnice";
• dificultati financiare ale administratiilor locale, in a caror competenta exclusiva se aflau serviciile sociale adresate persoanelor varstnice;

Convergenta disfunctionalitatilor mentionate cu factorii economici si demografici defavorabili, din comunitatile in care rata saraciei este crescuta, iar oferta de servicii sociale a furnizorilor privati este insuficienta sau inexistenta, constituie o situatie care necesita interventie de urgenta.