Costin Borc, vicepremier si ministru al Economiei, spune intr-un interviu pentru HotNews.ro ca vrea relansarea productiei industriale si cresterea competitivitatii, astfel incat cresterea economica sa ajunga la 5 %. Cum se poate face asta? Costin Borc anunta cele sapte sectoare economice prioritare pentru Romania (IT, automotive, aeronautic, bio-economie, agricultură, industriile creative si turism), dar denunta preocuparea excesiva pentru masurile fiscale si cresterile salariale care duc la cresterea consumului.

Costin BorcFoto: Hotnews

Costin Borc vorbeste in interviu si despre faptul ca "nu ne putem permite o armată de funcţionari publici" si spune ca exista locuri "în care sunt convins că administraţia este supradimensionată". El spune ca a propus o rata de inlocuire a functionarilor publici de 1 la 2 (din cei care ies la pensie sau care ies sau pleacă din sistem, înlocuim unul din doi) si spera ca propunerea sa se regăsească în pachetul de reformă administrativă lucrat de guvern.

Borc a mai vorbit in interviu si despre reforma ministerului Economiei, cresterea salariilor angajatilor, investitiile din industria auto, dar si despre posibilitatea ca încărcarea autoturismelor electrice, când este făcută noaptea, să fie gratuită.

Despre strategia economica a Romaniei

Rep.: Cele mai multe dintre eforturile publice ale guvernului dau senzaţia că au un caracter social: salarizarea bugetarilor, pachetul naţional anti-sărăcie, pachetul pentru micii fermieri din mediul rural – nu prea am văzut multe despre sectorul privat, despre economie. Când e gata strategia economică?

Costin Borc: E o întrebare cum nu se poate mai bună de actuală, pentru că chiar astăzi dimineaţă (luni - n.red.) am avut plăcerea să fiu invitat la un seminar organizat de Academia Română, de Institutul Naţional de Cercetări economice, cu participarea mea şi a lui Valentin Lazea, economistul şef al BNR şi a domnului consilier prezidenţial Cosmin Marinescu, unde am prezentat tot ce am lucrat noi până acum la strategia economică, contribuţia Guvernului la strategia de dezvoltare economică. Academia Română lucrează într-un demers de a finaliza o strategie de dezvoltare pe termen lung a României care să fie gata înainte de sărbătorirea centenarului (unirii - n.red.). Contribuţia noastră e mai modestă. E o contribuţie 2016-2020, aliniată la eforturile bugetare şi la calendarul bugetar, ca să spun aşa, al fondurilor europene. Este o contribuţie interesantă pe care guvernul o face, uşor în afara strategiilor care au fost făcute până acum, dar cu dorinţa de a le unifica şi de a propune un punct de vedere coerent.

Rep.: Spuneti-mi principalii trei piloni ai acestei contribuţii a guvernului la strategia economică.

Costin Borc: In primul rând, să pornim de la titlul documentului pe care noi l-am propus. Titlul documentului este “România Competitivă”. Deci ne dorim să fim o ţară cu o economie competitivă. O economie care să poată, în concurenţă cu alte economii, să fie înaintea lor. Un pilon important pentru noi este relansarea producţiei. De când suntem la guvern vorbim despre lucrul acesta şi spunem: încurajarea, relansarea producţiei oriunde în România.

Şi un al doilea lucru de care s-a vorbit şi s-a discutat chiar în presă, anul trecut, dacă nu mă înşel, a fost ce putem să facem să ajungem la o creştere economică de 5%. Al treilea lucru interesant este cum putem noi să valorificăm factorii care intră în PIB-ul potenţial. Capitalul, forţele de muncă, productivitatea.

Pentru că, şi trebuie să spunem lucrurile acestea, câteodată am senzaţia că fac parte dintr-un guvern care-i un pic cam prea politicos, nu se poate face creştere economică cu creşteri salariale şi cu măsuri fiscale. Dacă ne uităm în statisticile de la începutul anului, începutul anului acesta, ce vedem? – că au crescut importurile. Dăm bani mai mulţi…

Rep.: Atât timp cât noi stimulăm consumul prin creşteri salariale.

Costin Borc: Stimulăm consumul, asta se întâmplă: o să cumpărăm mai mult. O să cumpărăm mai multe maşini din import, mai multe banane şi mai multe portocale, dar noi trebuie să revenim la stimularea producţiei. Să facem acele reforme structurale – ştiu că termenul s-a demonetizat. Ştiu că noţiunea de reformă structurală – lumea probabil e sătulă, de 20 de ani…

Dar haideţi să vedem cum putem să descătuşăm capitalul, forţa de muncă, productivitatea.

Despre numarul de functionari publici si reforma administratiei

Rep.: E pentru prima oară când aud un membru al guvernului spunând – şi nu doar al acestui guvern- spunând că nu se poate face creştere economică doar pe baza consumului, pe baza creşterilor salariale şi a măsurilor fiscale. Tot auzim de proiectul legii salarizării bugetarilor. Am pus multor miniştri aceeaşi întrebare: iarăşi creştem salarii – pentru că o lege a salarizării nu va duce salariile în jos, dar păstrăm acelaşi număr de funcţionari în România? Îşi poate permite sectorul privat să ţină acelaşi număr de funcţionari în România şi să le mai şi mărească salariile?

Costin Borc: Un răspuns direct este „NU!”. Suntem, câteodată, în acest cerc vicios, nu ne putem permite nimic, deci avem funcţionari prost-plătiţi, avem funcţionari care nu-şi fac treaba şi ne învârtim acolo. Este evident că atât timp cât nu vom reuşi ca pentru funcţionarii care intră în sistem să creăm nişte condiţii – ei să nu fie la nişte salarii din mediul privat, dar să fie undeva într-un nivel în care să poată să facă o alegere, în care să spună „dom’le, da, vreau să fiu funcţionar 5 ani, 7 ani, după care mă duc, cu experienţa pe care am câştigat-o şi lucrez în mediul privat”. Deci sunt oameni care aleg, din motive de stabilitate, probabil, ceva mai mare, nici nu vorbim de funcţia publică, unde au stabilitate. Dar chiar şi salariaţii în administraţia de stat. Noi trebuie să fim în stare să încurajăm oameni buni să intre în administraţie. Eu am spus de la început: nu putem să stigmatizăm funcţionarul public şi omul din administraţia publică. Nu se poate, pentru că rămânem în acest cerc vicios, în care nu numai că avem salarii mici în administraţie, dar avem şi o imagine proastă, deci nu o să vrea nimeni să vină...

Rep.: Da, dar avem şi foarte mulţi.

Costin Borc: ...dar avem şi foarte mulţi. Acum să ştiţi că sunt colegi de-ai mei din guvern care ar putea să-mi spună că dacă ne comparăm cu alte ţări suntem, la diverşi indicatori, probabil cu mai puţini funcţionari decât alţii. Eu cred că nu ne putem permite o armată de funcţionari publici. Eu cred că cei pe care-i avem trebuie să fie bine plătiţi şi cred în diverse măsuri din acestea, foarte simple, ne-revoluţionare şi nedureroase pe care alte ţări le-au implementat şi – de altfel şi-n România a fost, la un moment dat, s-a făcut lucrul acesta, să spui „din cei care ies la pensie sau care ies sau pleacă din sistem, înlocuim unul din doi”. Deci e un mod de a reduce, pe un termen oarecare – sigur, cu atenţie, pentru că sunt anumite locuri în care, probabil în sistemul sanitar, unde oamenii trebuie înlocuiţi, sau în educaţie, nu poţi să rămâi fără profesori la şcoală. Dar sunt alte locuri în care sunt convins că administraţia este supradimensionată.

Rep.: Şi aţi discutat această idee, cu unu din doi înlocuiţi, în interiorul guvernului?

Costin Borc: Da, ştiţi foarte bine că pentru Legea Salarizării au fost tot felul de discuţii, ne-am uitat în mai multe variante, a fost una dintre propuneri. N-am fost foarte atent dacă ea a fost reţinută, în ultimul proiect de lege, în orice caz, chiar dacă nu va fi în Legea Salarizării Unitare, măcar această propunere ar trebui să se regăsească în pachetul de reformă administrativă pe care îl lucrează colegul Vasile Dâncu.

Rep.: Să ne întoarcem la reindustrializarea României. Într-un comunicat de presă din 15 aprilie al ministerului, care face bilanţul pe două luni al „Invest Romania” sunt enumerate şase sectoare economice prioritare: IT, automotive, aeronautic, bio-economie, agricultură şi industriile creative. Sunt acestea cele şase priorităţi ale ministerului dumneavoastră, mai sunt şi altele, care e situaţia?

Costin Borc: Eu lucrez foarte apropiat cu domnul Manuel Costescu, care a fost numit secretar de stat acolo în ideea de a deveni directorul Departamentului de Comerţ Exterior şi Investiţii Străine, lucru care se şi întâmplă prin promovarea ordonanţei de urgenţă care încorporează departamentul de investiţii străine în Ministerul Economiei şi Comerţului. Ne-am pus câteva întrebări: 1. Nu putem să continuăm cu o sută de priorităţi. Şi nu putem să continuăm cu sute de destinaţii. Ştiu că sunt oameni care visează, câteodată, la nişte lucruri pe care o ţară de mărime mică spre medie ca România nu şi le poate permite: să avem 130 de birouri de promovare comercială – Nu! Haideţi să ne concentrăm pe ceea ce putem să facem şi pe ceea ce trebuie să ne concentrăm.

Şi-atunci: mai toate ţările lumii astăzi spun „am puţine priorităţi şi puţine destinaţii şi merg pe ele”. Şi ceea ce colegul meu Manuel Costescu a făcut în planul încorporat în planul de reformă al departamentului este: a făcut, de exemplu, şi foarte curând vom da publicităţii, destinaţiile în care noi trebuie să avem ataşaţi comerciali. Şi le-a făcut frumos, inginereşte, un tabel excel cu care sunt economiile cele mai importante, care e cifra noastră de comerţ exterior, ce dinamică de dezvoltare, ce interese, ce potenţial şi-a văzut... – pentru că noi, de obicei, şi haideţi, iarăşi spun, câteodată spun să lăsăm politeţurile deoparte, au fost trimişi oameni în reţeaua externă doar pentru că erau neamuri, prieteni, fraţi şi au fost alese destinaţiile pentru a satisface interese mai degrabă turistice.

Rep.: Ştiţi sigur exemple de genul acesta? Sună dur.

Costin Borc: Sună dur, eu nu vreau să fac afirmaţii nevalidate, dar avem persoane în reţeaua externă care nu folosesc calculatorul.

Rep.: Şi ce veţi face cu ei? Puteţi să-i daţi afară?

Costin Borc: Cei care au trecut un concurs, fie el cum o fi, dar asta este, au trecut un concurs... cum să vă spun – lumea se plânge că nu facem destul. Dar aceia care ne critică ar trebui să se uite la cam câţi ani în care nu s-a făcut nimic avem în urmă şi că nu se pot face minuni în trei luni; sa se uite la dorinţa noastră fermă de a respecta toate legile şi regulile. Deci noi nu suntem aici Revoluţia Franceză. Ca să fie foarte clar. Guvernul tehnocrat – nu mă omor după acest termen, aş spune, mai degrabă, un guvern independent politic, dar sprijinit de cele două mari blocuri - este aici cu mandat limitat, pe un termen scurt, încercând să facă nişte lucruri.

Ni se cere, câteodată, din partea unui public, care eu înţeleg că este câteodată la limita răbdării văzând ce s-a făcut în ultimii ani, dar ni se cere să facem nişte minuni în câteva luni. Nu este posibil, haideţi să fim foarte sinceri. Deci pentru cineva care a dat un concurs, care e blindat din punct de vedere legal, cu contract de muncă, va fi foarte greu, va fi foarte greu să-l dăm afară.

Rep.: Dar ce puteţi să faceţi? Îi trageţi pe linie moartă, cum scăpaţi de ei din...

Costin Borc: În primul rând, i-am propus colegului Manuel Costescu următorul lucru: haideţi să avem, în primul rând, o listă de competenţe, de oameni care sunt competenţi – nu există astăzi evaluare de performanţe, dar să ştie câte telegrame a trimis, ce părere au alţii despre el, deci există o minimă evaluare pe care putem să o facem foarte uşor – şi am spus haide, în primul rând, să vedem care sunt acele cazuri, deci, în primul rând, dacă este cineva care are ocupat concursul dar este bun în poziţia lui, nu e nicio problemă. Unde este conflictul cel mai mare – dacă ai pe cineva care a luat un concurs şi nu e deloc bun...

Rep.: Şi are activitate zero...

Costin Borc: ...şi-acolo, trebuie văzut legal, caz cu caz, cu departamentul de Resurse Umane, cu departamentul Juridic, pentru că nu are niciun rost să fac declaraţii din acestea pompoase, „îi dăm afară pe toţi!” ca după aceea ei să câştige peste un an - doi ani nişte procese, să ceară să fie repuşi în funcţie şi să li se plătească din urmă şi salarii...

Rep.: Să ne întoarcem la cele şase domenii pe care se va concentra România. Sunt ele asumate de dumneavoastră, vi le asumaţi ca minister, ca ministru?

Costin Borc: În principiu, ele sunt, ele derivă din strategia de competitivitate. Ceea ce e în plus este turismul. Deci când vorbeam de forţe de muncă, de productivitate şi de capital, am spus următorul lucru: pentru forţă de muncă, ce este nevoie ca să creştem capacitatea forţei de muncă? Este nevoie de politici în domeniul educaţiei, de măsuri, aş zice, mai degrabă, decât de politici, educaţie, sănătate, natalitate, şi diaspora. Pentru că diaspora contribuie la forţa de muncă fie prin scăderea ei fie prin revenirea în ţară. Productivitatea: sectoarele de care vorbiţi, noi le-am sintetizat aici, agricultură, energie, turism, sectoare creative şi IT, IT&C. La Capital: fondurile europene, piaţa de capital, investiţiile directe, cum le canalizăm, şi dup-aia lucruri care sunt de facilitate, de facilizare, care sunt infrastructura, debirocratizarea, cercetarea, dezvoltarea. Am pus tot aici, de exemplu, cadastrul.

Rep.: E o mare durere pentru români.

Costin Borc: Cadastrul e o mare durere, să nu avem astăzi cadastru, în principiu cadastru agricol, dar nu numai...

Vreau să mai spun trei lucruri importante: toate aceste lucruri nu pot fi puse în practică decât dacă ne uităm din nou la rolul statului. Rolul statului care trebuie să fie un facilitator. Rolul statului trebuie să fie să încercăm să dăm la o parte barierele care sunt puse în calea investiţiilor şi a economiei private – dar, în acelaşi timp, nu trebuie să uităm, statul trebuie să asigure siguranţa cetăţeanului şi siguranţa investiţiei, siguranţa proprietăţii private - e rolul statului. Mai sunt trei lucruri care mie-mi sunt foarte dragi şi se referă la nişte intangibile care crează capitalul social: încredere, speranţă şi bună-credinţă.

Şi mă refer mai puţin la termenii filozofici, mă interesează mai puţin ca ministru al economiei, dar mă interesează foarte mult că fără acesti trei factori nu putem să avem nişte relaţii economice corecte. Vin din sectorul privat, şi toţi din sectorul privat ştiu că, oricât de bun ai face un contract, cu sute de pagini, să te protejezi de orice, dacă nu există bună-credinţă între părţi este imposibil ca acel contract să funcţioneze.

Rep.: Dacă nu există o justiţie liberă şi predictibilă, care să nu te ţină trei ani într-un litigiu, de exemplu...

Costin Borc: Dar mai mult de-atât, îmi permit să vă contrazic, pentru că eu nu pot să fac o afacere – bun, justiţia mă ajută ca să evit nişte derapaje – dar dacă regula e derapajul, nu fac afacerea. Deci justiţia trebuie să intervină în ultimul moment. Justiţia este factorul de ultim resort, de ultim apel. Trebuie să existe buna-credinţă între actorii economici. Or, ştiţi foarte bine, în România, din motive care sunt mai degrabă istorice nu există bună-credinţă, nu există încredere.

Rep.: Haideţi să mergem la cele 7 domenii enunţate. Ce vă propuneţi, mai exact, să faceţi pentru ele? Ce poate face ministerul Economiei sau guvernul?

Costin Borc: Ministerul Economiei, în primul rând, ce poate să facă este să-şi regăsească rolul de turn de control al economiei româneşti.

Rep.: Cum? În industria auto, de exemplu...

Costin Borc: În industria auto avem un program destul de interesant. Deci în primul rând, evident, prin Departamentul de Investiţii Străine, să sprijinim acele investiţii să se localizeze în România. Şi vă dau un exemplu care va explica puţin şi lentoarea pe care unii dintre ascultători o văd în guvernul actual. Ai un investitor străin. El, să presupunem, are deja nişte operaţiuni în România. Să presupunem că vrea să investească în continuare, să facă o uzină de asamblare, de exemplu, pentru un al treilea producător, pentru un al treilea producător auto. În primul rând, înainte de a decide dacă investeşte sau nu, în România sau în ţările care sunt concurente cu noi, Ungaria, Slovacia, nu, primul lucru o să-l spună: „cum te porţi faţă de investiţiile mele existente?”. Iar în momentul în care în minister nimeni nu vrea şi nu este capabil să ia o decizie simplă: să încheie un conflict existent dintre un producător auto, să spunem aşa şi o întreprindere de stat – să presupunem, nu, facem un scenariu: o întreprindere de stat a luat un împrumut de la o întreprindere străină, acum 15 ani. Şi au intrat într-un joint-venture şi au spus „o să ne recuperăm împrumutul din dividende”. Nu s-au plătit dividende, întreprinderea de stat a ieşit, la un moment dat, din acest joint-venture şi a fost plătită, şi-a recuperat investiţia, dar nu s-a plătit acel împrumut nici până astăzi. Investitorul străin spune „ştiţi, aţi rămas cu o datorie”. Răspunsul funcţionarului din minister este „noi nu ştim dacă să recunoaştem această datorie, şi, mai bine decât să semnăm, să ne dea în judecată.” Ei, acest răspuns, pe care să presupunem că eu, ca ministru, sau colegul meu de la Investiţii Străine – se duce cu el în faţa investitorului străin şi spune „ştiţi ce, noi nu suntem în stare să luăm nicio decizie, nu ştim ce să facem şi daţi-ne în judecată” – cum atragi, cum atragi acest investitor...

Rep.: S-a întâmplat aşa ceva?

Costin Borc: Este un caz real, nu dau nume, este un caz real de care mă lovesc în minister astăzi. Deci este un caz real, în care, din lipsa de asumare a răspunderii, din necunoaştere, nimeni nu are curajul să spună „da, acela este un împrumut, ar trebui plătit înapoi, se poate face aşa...”

Rep.: Şi ce faceţi dumneavoastră?

Costin Borc: O să vedeţi. Deocamdată ce fac, i-am rugat pe colegii mei să ceară o expertiză juridică externă, un avocat extern care să-şi asume opinia. Să-şi asume opinia pentru că, repet, noi suntem acolo să respectăm legile. Eu nu voi da niciodată o decizie împotriva colegilor din minister. Deci, dacă am 10 semnături sub mine, contra, voi petrece o săptămână, două, trei, o lună, ca să-i conving pe acei oameni, cu mijloace necoercitive, ca să fie foarte clar, nu voi da ordin nimănui împotriva conştiinţei lui, dar să-i conving, să le arăt alte opinii, să le arăt alte puncte de vedere şi să sper în buna lor credinţă, că vom putea să ajungem la o soluţie. La o soluţie corectă, prin această dezbatere.

Dar, revenind la industria auto. La industria auto astăzi avem nişte producători auto. Ce trebuie să facem? În primul rând trebuie să dezvoltăm acei furnizori locali care sunt furnizorii de rangul doi, furnizorii de rangul trei. Mai avem ceva de făcut, şi avem norocul că unii din producătorii auto deja se gândesc la asta: trebuie să creăm pe lângă ei, acele start-up-uri inovante care să-i ajute, să ajute marii producători auto să-şi facă inovaţiile de care au nevoie – fie că e vorba în echipament auto, fie că e vorba de inovaţii de proces, fie că e vorba de inovaţii tehnologice în procesul de producţie...

Rep.: ...sau de software...

Costin Borc: ...exact. Şi, după care, un alt lucru la care lucrăm şi care trebuie făcut este dezvoltarea învăţământului vocaţional, pentru că acea forţă de muncă ce va trebui să se adapteze la maşini cu comandă numerică, la roboţi, la nu-ştiu-ce, să poată să fie în stare să lucreze pentru ei.

Rep.: Am văzut, deja, exemple foarte bune de învăţământ profesional realizat de ministerul Educaţiei sau de inspectoratul şcolar din Braşov, dacă ţin bine minte, cu companii germane...

Costin Borc: E şcoala Kronstadt...

Rep.: ...un exemplu excepţional, noi l-am documentat foarte bine într-un reportaj. Există posibilitatea ca pe lângă...

Costin Borc: Da, există în Sebeş, există în Alba, există în Cluj...

Rep.: ...există posibilitatea ca şi pe lângă cei doi mari producători auto, Dacia şi Ford, să apară astfel de şcoli?

Costin Borc: Să ştiţi că, din ce ştiu eu, şi dacă mă înşel, corectaţi-mă, din ce ştiu eu, la Mioveni există. Deci e un parteneriat cu liceul din Mioveni şi lucrează acolo. La Craiova nu ştiu să vă spun, dar ideea de dezvoltare a forţei de muncă este din ce în ce mai prezentă la toţi producătorii, la toţi industriaşii cu care ne întâlnim. De ce spun asta? Pentru că noi trebuie să ieşim – şi ieşim, cred – cu centrul de tehnologie al Renault-ului, cu centrele de inginerie pe care alţi producători încep să le aibă aici – noi trebuie să ieşim din paradigma low-cost. Şi ca să ieşim din paradigma low-cost, ce ne trebuie: furnizori locali şi IMM-urile, start-up-urile inovante, creativitate în jurul lor. Pentru că atunci producătorii auto devin dependenţi de mediul, de eco-sistemul acesta local.

Rep.: Daimler-Mercedes a cumpărat o suprafaţă uriaşă de teren lângă Uzina de Cutii de Viteză de la Sebeş, o ştim de la primarul din Sebeş. Ministrul Anca Dragu a zis, în urmă cu o lună şi ceva, că ar exista ceva discuţii între România şi Daimler-Mercedes pentru o eventuală nouă investiţie aici. Ştiţi ceva, dacă vor să deschidă o nouă uzină în România?

Costin Borc: Cred că sunteţi prea tânăr să vă aduceţi aminte de bancurile cu Radio Erevan. Răspunsul este „Da!” (ride - n.red.). Nu ştiu dacă ştiţi.

Rep.: Ştiu bancurile...

Costin Borc: Răspunsul este „Da!” (ride - n.red.).

Rep.: Deci vrea să deschidă, sau nu?

Costin Borc: Deocamdată atât vă spun.

Programul rabla plus si investitii in masinile electrice

Rep.: Rămân la auto, pentru că săptămâna trecută, am văzut anunţată după şedinţa de guvern o schemă foarte generoasa de sprijin pentru cei care achiziţionează automobile electrice. Care e raţiunea? De unde până unde această aplecare spre automobilele electrice, într-o ţară în care puterea de cumpărare, totuşi, nu pare a justifica vreun asalt asupra show-room-urilor de maşini electrice, care sunt foarte scumpe.

Costin Borc: Iniţiativa aparţine ministerului Mediului şi este o iniţiativă demnă de lăudat. Să nu uităm că lumea, în general, merge spre de-carbonizare. Deci transportul, încet-încet, se va muta, nu? In Olanda, dacă nu mă înşel, am impresia că începând peste cativa ani nu se va mai permite achiziţia autoturismelor pe benzină sau pe diesel. Există această tendinţă şi noi trebuie să ne înscriem în trendul acesta. Acum, măsura nu e numai de achiziţionare a autoturismelor electrice. Administraţia Fondului de Mediu a prevăzut bani şi pentru o reţea de staţii de încărcare.

Rep.: Exact. Fără de care nu poţi să cumperi automobilele.

Costin Borc: Producătorii au început să se orienteze şi ei spre reţea de staţii de încărcare. Un alt lucru care poate fi făcut, şi vorbeam dimineaţă la Institutul Naţional de Cercetări Economice, când vorbeam despre energie, este posibilitatea ca încărcarea autoturismelor electrice, când este făcută noaptea, să fie gratuită. Pentru că, ştiţi că noi producem energie noaptea, care nu este neapărat folosită şi atunci, să încercăm să dăm – binenţeles, ca ANRE-ul să ajute – în a pune genul de reglementări care să stimuleze o tranziţie spre economia verde. Deci intenţia programului Rabla Plus este o intenţie, mai degrabă, educativă. Deci este acompanierea unei tranziţii către economia verde. Programul Rabla Clasic, să spun aşa – ce frumos sună – programul Rabla Clasic este un program care sprijină industria auto românească, este în intenţia lui să ajute tot la îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător, pentru că este un program susţinut de Ministerul Mediului dar şi, binenţeles, să sprijine industria auto, fie ea naţională, fie importurile, prin promovarea achiziţionării de maşini noi, deci asta e evident.

Rep.: Poate fi Rabla Plus, pe lângă componenta sa verde, să spunem, de îmbunătăţire a calităţii mediului, şi un eventual sprijin pentru un producător de maşini electrice în România?

Costin Borc: Evident, evident.

Rep.: Există discuţii... ştim că alte ţări din jurul României au luat legătura şi şi-au pus la dispoziţie infrastructura pentru producători ca Tesla să vină să producă acolo. Vrea România să atragă un producător de maşini electrice?

Costin Borc: Evident, evident.

Rep.: Există discuţii?

Costin Borc: Există ceva discuţii, la nivel incipient, dar evident că mergem în sensul acesta. În plus, ceea ce facem pentru industria auto şi cred că nu este de neglijat – împreună cu Ministerul Finanţelor Publice ne uităm la o schemă de de-fiscalizare a cercetării, dezvoltării, inovării. Deci, pe modelul pe care l-am avut la IT, o schemă de de-fiscalizare a cercetării, dezvoltării, inovării.

Rep.: Vorbim de...

Costin Borc: Nu numai de industria auto, în general. De scădere de impozit, nu ştim încă în ce formă, ne uităm, ceea ce e bine e că există deschidere din partea Ministerului Finanţelor Publice, n-aş fi spus-o fără acordul lor, sunt, totuşi, un om de consens şi nu vreau ca colegii mei să afle din ziar de propuneri pe care le pun. Suntem destul de avansaţi din punct de vedere al conceptului, detaliile vor urma, dar ideea de a oferi un sprijin cum a fost, încă de-acum – cred că sunt aproape 20 de ani de când s-a introdus reducerea de impozit sau scutirea de impozit pentru IT şi uitaţi-vă ce rezultate...

Rep.: S-a întâmplat în timpul Guvernului Năstase, dacă nu mă înşel, sau înainte...

Costin Borc: S-a întâmplat în timpul Guvernului Radu Vasile.

Rep.: Radu Vasile, îmi cer scuze... Ştiu că aţi fost membru al Guvernului Radu Vasile.

Costin Borc: Şi ştiu foarte bine şi de ce, a fost, cum să spun, să dăm paternitatea ideilor celor care le-au avut – este ambasadorul american Jim Rosapepe, care este un foarte mare sprijinitor al investiţiilor americane, şi care a venit şi ne-a povestit că nişte producători auto din Detroit foloseau IT românesc şi că ce idee bună ar fi să sprijinim dezvoltarea IT-ului, şi cum am putea să-i sprijinim să fie competitivi, cum altfel decât a reduce impozitele – deci această idee îi aparţine.

Rep.: Această defiscalizare, sau facilităţi fiscale de care vorbiţi pentru cercetare, inovare – ar urma să intre, presupun, în bugetul pe anul viitor, nu? Sau ar putea fi modificat codul fiscal încă de anul acesta? Cum vedeţi posibilităţile...

Costin Borc: Nu sunt un expert, ar putea, probabil, să intre de anul viitor sau într-o modificare legislativă şi mai rapidă, probabil. Cred că important este să oferim stabilitate, să oferim o gândire pe termen lung şi să nu ne pripim în a lua nişte măsuri peste noapte, care să fie după aceea invalidate de piaţă. Dar eu cred că asta nu este o măsură care să reducă încasările la bugetul de stat, cred că – nu m-am uitat în statistici, dar nu cred că încasăm foarte mult de la cercetare-dezvoltare, deci cred că este o facilitate fiscală care, dacă este bine conturată şi nu permite derapaje şi este targetată pentru cercetare-dezvoltare-inovare, ar putea să aducă foarte mult, ar putea să aducă foarte mult.

Rep.: Nu vă las să scăpaţi aşa de uşor, legat de negocierile pentru producători de maşini electrice în România. Presupun că nu-mi veţi spune numele companiei, dar spuneţi-mi dacă e vorba de o companie europeană sau una americană.

Costin Borc: Mai lipsea să mă întrebaţi „e vorba de o companie al cărei nume începe cu T şi se termină cu esla”.

Rep.: Sigur

Costin Borc: S-ar putea. S-ar putea.

Rep.: S-ar putea.

Costin Borc: S-ar putea.

Rep.: Aţi spus vineri la Varşovia despre strategia Ministerului Economiei de a stimula crearea unui cluster între producătorii auto, furnizorii locali, universităţile şi şcolile profesionale. Vedeţi un astfel de cluster pe termen scurt?

Costin Borc: El începe să existe, în jurul Craiovei, noi, nişte colegi de-ai mei, lucrează cu Asociaţia Constructorilor de Automobile din România să dezvolte, împreună cu Ford şi cu Renault acest gen de clustere. Fordul este foarte deschis şi decizia lor de a investi într-un al doilea model şi de a investi în continuare în uzina de la Craiova este foarte importantă. Craiova este o zonă unde merită dezvoltat. Deci Craiova, Piteşti, sunt zone unde merită dezvoltat, dar nu numai. Adică s-ar putea ca zona Sebeşului să devină şi ea un cluster...

Rep.: Sebeşul are o dezvoltare fantastică în ultimii ani...

Costin Borc: Exact. Dar vorbeaţi de Varşovia, şi-atunci, dacă îmi daţi voie, o să sar la alt subiect: nu ne ocupăm doar de industria auto – eu sunt ferm convins că nu putem să avem industrie auto dacă nu avem industrie de aluminiu, dacă nu avem industrie siderurgică în România, şi, în general, este lucrul pe care l-au susţinut şi alţi colegi miniştri ai economiei din Europa. Să nu uităm că la Varşovia au fost şi ministrul economiei francez şi Sigmar Gabriel, vicecancelarul german – pe exact aceleaşi mesaje, conferinţa s-a numit „Friends of Industry” – pe exact aceleaşi mesaje, „da, mergem pe o tranziţie spre o economie verde, dar să nu uităm că trebuie să avem şi o ţintă de industrie”.

Rep.: Dar cum poate face Europa asta, şi specific, România, având în vedere acordurile pe care le are cu China, acordurile pe care le are cu alte state, având în vedere energia tot mai scumpă, în Europa, cauzată de certificate verzi, sprijinirea economiei verzi, şi-aşa mai departe? Cum putem să ne păstrăm industria în România, având în vedere aceste costuri, mai mari, faţă de competitorii noştri?

Costin Borc: Primul lucru, în primul rând când ne gândim la China şi nu numai la China, la producătorii din afara Uniunii...

Rep.: America de Sud...

Costin Borc: ...da, primul lucru, când ne gândim la ei, este: care sunt acele instrumente comerciale, deci metode anti-dumping, unde Europa e destul de lentă în a le pune în aplicare, dar există un curent din ce în ce mai puternic – şi a fost spus foarte clar vineri la Varşovia – să ne apărăm, în primul rând, să avem un plain-level-field între toţi producătorii. Pentru că, aşa cum spunea colegul italian, altfel nu vom face decât să exportăm forţă de muncă şi să importăm poluare. Deci trebuie să fim foarte atenţi. Vorbesc de preţurile la energie. Noi suntem – şi mă bucur să spun asta – din ce în ce mai activi pe scena europeană, în ceea ce priveşte politica de reindustrializare. Vizita comisarei Bienkowska la Bucureşti acum câteva săptămâni a făcut parte din acest demers al nostru, am iniţiat, alături de câţiva alţi colegi europeni o rugăminte către ei, o scrisoare către Comisie, în care rugăm ca analiza care se va face pe preţurile energiei - la Consiliul din luna martie s-a decis ca Comisia să facă o analiză pe preţurile la energie până în iunie – noi am cerut un pas înainte şi am spus „în afară de asta, vă rugăm să faceţi şi o analiză de bune-practici”, bune practici pe comportament cu certificate verzi, cu taxe de co-generare, cu taxe de transport şi-aşa mai departe, cu toate aceste add-ons la preţul energiei, în aşa fel încât, toţi jucătorii europeni să vedem care sunt cele mai bune măsuri în a sprijini industria, dar, binenţeles, a merge şi înainte spre o decarbonizare, spre o energie verde. Dar, repet, trebuie să fim foarte atenţi, pentru că la un moment dat nu putem – ca să exagerez puţin – nu putem produce numai muşeţel în Europa, haideţi să fim sinceri. Deci industria şi nu numai – e foarte bine că s-a evoluat, de la nivelul anilor 2000 în care se spunea „siderurgia e murdară, aluminiul e prost, energiile energo-intensive nu sunt bune, le dăm în altă parte şi păstrăm în Europa numai high-tech”. Astăzi, în 2016...

Rep.: Nu e un model sustenabil, asta s-a văzut peste tot...

Costin Borc: Nu este, nu este. Nu se poate.

Rep.: Mă întorc la România şi la investiţii. Că e vorba de investiţii străine sau de investiţii ale capitalului autohton. Una din condiţii este infrastructura rutieră. Autostrăzile, drumurile, sunt un mare of pentru aceşti potenţiali investitori. Sunteţi mulţumiţi de modul în care se mişcă ministerul Transporturilor, CNADNR-ul?

Costin Borc: Ah, nu mă puneţi să... Eu nu o să contrazic un coleg ministru în public niciodată. Dacă am ceva să spun am să vorbesc cu ministrul Costescu. Dar, ţineţi minte când am vorbit despre strategie economică, v-am spus trei lucruri şi am vorbit rolul statului, cele trei... şi mai era ceva şi m-aţi întrerupt. Şi-atunci o să vă citesc un paragraf din ceea ce am prezentat astăzi la Academie. Şi am spus aşa: accesibilitatea şi interconectarea sunt două principii care transced planul de reforme. Accesibilitatea înseamnă acces la infrastructură de transport, de utilităţi, de comunicaţii, de educaţie, de sănătate, de mediu sau cultural. Dar şi reducerea distanţelor dintre stat şi cetăţean prin e-government şi măsuri digitale de administrare a afacerii sau platforme de conţinut pentru comunitatea IMM-urilor, oportunităţi pentru diaspora, etc.

De ce v-am citit lucrul acesta despre accesibilitate, pentru că, v-am spus: contribuţia noastră, ce am prezentat astăzi la Academia Română şi la Institutul Naţional de Cercetări Economice – am spus „să fim în stare să producem oriunde în România”. Făbricuţe mici şi în mediul rural, când mă refer la mediul rural, asta înseamnă, pentru mine, şi oraşele mici, în afara celor mari, celor opt mari centre industriale şi universitare româneşti. Evident că infrastructura este cheie. Acum, ne putem aştepta ca ministrul Transporturilor să accelereze atât de mult încât proiecte care stau în sertar de nu-ştiu-când să poată să demareze? Cred că nu. Şi aş vrea să atingem un lucru foarte important. Birocraţia nu este de partea noastră. Deci să fim foarte clari.

Rep.: Birocraţia de sub dumneavoastră...

Costin Borc: Birocraţia de sub noi nu este de partea noastră. Sunt oameni foarte buni, care văd că vor să facă ceva, sunt şi oameni care sunt acolo şi se uită la Guvernul Cioloş ca la episodul 17 dintr-un serial. Au văzut miniştri plecând, sunt mai puternici decât miniştrii, le spun colegilor „nu vă faceţi nicio grijă, rămânem” şi numără zilele trimiţându-ţi sute de rapoarte în care îţi explică cum nu se poate face ceva.

Rep.: Deci ei sunt frânele.

Costin Borc: Există nişte frâne. Eu nu vreau să spun nici de politizare, nici de... dar sunt nişte oameni al căror, fie confort, fie teamă – nu sunt psiholog...

Rep.: Fie corupţie, poate?

Costin Borc: Nu cred, astăzi. Îndrăznesc să cred că astăzi am trecut de pasul acesta. Deci eu nu cred că astăzi cineva, într-un minister, mai poate să fie corupt de către cineva să blocheze... nu, eu nu pot să cred, poate sunt uşor naiv. Dar am lucrat în multinaţionale mari şi înţeleg cum funcţionează organizaţiile mari. Am fost vremelnic director de multinaţională, ne schimbam cam la trei ani. Sunt oameni care trăiesc peste 5, 7 directori, chiar şi în multinaţionale este o reacţie firească. Şi atunci, când vorbim de ministerul Transporturilor, domnul ministru Costescu nu este nici Superman, nici Captain America, nu? Încearcă să facă cât de mult poate, în condiţiile date, în care primeşte rapoarte din minister cum primesc şi eu câteodată, la care, câteodată, te întrebi dacă ei vor să râdă de tine, te întrebi aşa, chiar de onestitatea demersului pe care-l au.

Despre companiile de stat

Rep.: Haideţi că trecem la companiile la care ministerul Economiei e acţionar. Aveţi în program vreo privatizare anul acesta?

Costin Borc: Noi ne-am gândit, în primul rând, să listăm un pachet minoritar la sare. Ca să fiu foarte clar, statul român are 51%, a decis, acum mai mulţi ani, când a dat Fondului Proprietatea, să privatizeze 49% din SalRom. Noi nu vrem să schimbăm acest echilibru, nu este pentru un guvern independent, cu mandat limitat, să schimbe acest echilibru, să decidă că statul vrea să iasă din sare. Dar, cum Fondul Proprietatea şi-a asumat să listeze o parte din acţiunile lor, eu cred că e un lucru foarte bun. De ce e importantă listarea sării, şi, în general, listările? Pentru că ele asigură o mai mare transparenţă, asigură o mai bună guvernare. Şi-acum: noi încercăm să facem, şi am pus mai multe societăţi la care vrem să schimbăm consiliile de administraţie, să punem consilii de administraţie profesioniste...

Rep.: Aţi demarat, am văzut...

Costin Borc: Am demarat, la câteva societăţi, în două-trei zile o să primim de la agenţiile cu care lucrăm o să primim numele, listele scurte, pentru aceşti candidaţi şi sper din tot sufletul să fie nişte candidaţi buni...

Rep.: Şi SalRom e pe listă...

Costin Borc: Şi SalRom e pe listă, CupruMin este pe listă.

Rep.: La CupruMin luaţi în calcul... haideţi să ne întoarcem la SalRom, la privatizare. Veţi să faceţi anul acesta listarea?

Costin Borc: Eu aş vrea să o fac, dacă se poate, da, şi anul acesta, da.

Rep.: Şi cât va fi pachetul?

Costin Borc: Fondul Proprietatea va decide, pentru că e din pachetul lor. Tehnic, nu e foarte uşor, pentru că trebuie refăcută contabilitatea.

Rep.: A, deci statul român va rămâne cu 51%.

Costin Borc: Statul român rămâne cu 51%.

Rep.: La CupruMin luaţi în calcul o astfel de privatizare?

Costin Borc: Nu cred că se poate face la CupruMin. De ce, pentru că investiţiile în cupru şi, în general, în resurse minerale sunt, în general, investiţii pe termen lung. Noi acolo ce trebuie să facem: trebuie, în primul rând, să eficientizăm...

Rep.: Ea trebuie de-căpuşată, din câte ştiu...

Costin Borc: Exact, să eficientizăm, puţin, costurile. Să eficientizăm, puţin, costurile societăţii, să ieşim din această încătuşare cu un singur cumpărător al concentratului.

Rep.: Dar mai durează?

Costin Borc: S-a făcut public acum câteva zile o cerere de oferte pentru o licitaţie publică, cred că în 30 de zile face CupruMin-ul o nouă licitaţie. Dar, să nu uităm, ne trebuie management profesionist. Va trebui, fie că va fi în timpul mandatului meu, fie după aceea, va trebui ca ministerele să aibă acea capacitate intelectuală, tehnică, să poată să ajute societăţile din subordine. Deci, că statul va decide la un moment dat să fie sau să nu fie acţionar, asta este un alt punct. Dar până una-alta, atât timp cât este acţionar – ce s-a întâmplat până acum: s-au numit administratori după bunul plac al diverselor guverne, oameni mai buni sau mai puţini buni, mai politici sau mai puţin politici. Unu – asta trebuie terminat. Dar nu e suficient. Pentru că, gândiţi-vă, iarăşi, haideţi să revenim la modelul unei corporaţii: în general, aţi văzut, multe corporaţii sunt destul de specializate. Şi au operaţiuni în mai multe ţări. Să zicem, au 30 de fabrici. Ministerul Economiei are 30 de societăţi în subordine. De la apă minerală la cupru, trecând prin sare şi prin industria de apărare. Dar nu are un corp central care să facă un pic de audit, un pic de strategie – repet: eu nu vreau să conduc întreprinderea în numele directorului de-acolo şi în numele consiliului de administraţie, dar să pot să joc rolul unui ministru care ştie ce vrea de la întreprinderile lui şi care este în stare să-i împingă...

Rep.: La Oltchim, după ce se termină auditul sau investigaţia Comisiei Europene, e posibil să vedem o vânzare?

Costin Borc: Da, Oltchimul...

Rep.: Sau va dura atât de mult, încât...

Costin Borc: Oltchimul e un subiect care îmi dă multe nopţi nedormite. Haideţi să nu uităm: Oltchimul e o bubă din 2000. Deci ni se poate cere „să faceţi minuni la Oltchim!”. Deocamdată, ce am reuşit este: o colaborare foarte bună cu comisia de investigaţie care acum se deschide...

Rep.: Cât va dura?

Costin Borc: Sperăm să dureze foarte puţin. Eu am rugat Comisia să o încheiem până în august-septembrie investigaţia, cât se poate de repede. Noi colaborăm cu ei, sunt suspiciuni de ajutor de stat. Nu vă ascund că anumite părţi din raportul pe care l-am văzut mi se par puţin exagerate. Ca să fie ajutor de stat trebuie să şi dovedeşti că a fost distorsionată piaţa – ori eu nu prea văd ce piaţă a fost distorsionată.

Rep.: Poate că piaţa europeană...

Costin Borc: Nu, chiar la piaţa europeană mă gândesc. Adică vorbim de nişte companii mari care funcţionează într-un oligopol. Faptul că ele există pe piaţă nu e neapărat în defavoarea pieţei. Acum, că au fost ajutoare politice, alea se pot discuta. Dar, ne uităm împreună cu comisia pe toate aceste puncte care au fost ridicate, să încercăm să răspundem cu onestitate tuturor punctelor ridicate, iar unul din punctele ridicate de Comisie şi discutate atât cu doamna comisar cât şi cu directorul general, când a fost aici, este dorinţa noastră de a păstra Oltchimul ca companie independentă, care să nu mai aibă ajutor de stat, care să fie în stare să funcţioneze pe picioarele ei, pe piaţa liberă, şi, deci, evident, în mâinile unor acţionari privaţi. Pentru că altfel nu se poate.

Rep.: Cât de mari sunt presiunile politice să nu aduceţi manageri profesionişti la companiile de stat. Le simţiţi?

Costin Borc: Nu. Nu.

Rep.: Totuşi, acest guvern nu e lame-duck. Guvernul a preluat o idee mai veche a unui guvern anterior, vrea să creeze un fond mare de investiţii, din participaţiile statului în companii, pe care să le gajeze pentru împrumuturi uriaşe. În ce stadiu mai e această iniţiativă? Se va face sau nu?

Costin Borc: Încercăm. Deci, nu vă ascund, încercăm. Dar sunt foarte deschis faţă de dumneavoastră, nu e un lucru uşor, exact din ceea ce v-am spus. Pentru că fonduri mari de investiţii sunt interesate, ei recunosc că e un proiect de lungă durată, şi-atunci ei spun „haideţi să pregătim cu voi, şi cadrul legal, şi să le avem pentru o validare, după alegeri”.

Rep.: Dar mie mi se pare o iniţiativă extrem de riscantă să lăsaţi un asemenea instrument în mâna unui viitor guvern extrem de politic. Vă asumaţi acest risc? România a mai avut iniţiative de genul acesta, care nu s-au terminat prea bine.

Costin Borc: Să ştiţi, când vorbesc de fond de investiţii, nu trebuie neapărat să vorbim de toate întreprinderile. Deci nu vorbim de crearea unui mega-minister. Putem să gândim un fond în care să punem nişte participaţii minoritare, câteva întreprinderi care să rămână, deci, în tot ce am conceput noi în guvernanţa corporativă până acum, ideea este următoarea: administrarea societăţilor, întreprinderilor de stat rămâne în mâna ministerului. Şi exact pentru această diversificare de portofoliu, dacă vreţi. Pentru că atunci nu se creează un fel de mega-minister, acel mega-borcan de miere...

Rep.: Dar deschideţi un precedent. El este scalabil, acest fond de investiţii, el poate creşte, da?

Costin Borc: Sigur.

Rep.: Se pot aduce participaţiile majoritare de la companii mai mari şi-aşa-mai-departe. Şi tot o cutie a Pandorei este...

Costin Borc: Da, dar să ştiţi că dacă exerciţiul este un exerciţiu pozitiv, el va putea avea, de exemplu, un board privat. Şi-atunci să fie scos din influenţa politicului. Acum, depinde foarte mult de ceea ce partidele politice vor spune în campania electorală şi de ceea ce vor să facă după noiembrie, asta e foarte clar. Şi asta nu depinde de mine, din păcate...

Rep.: În mod evident. Dar odată ce deschideţi această uşă şi le lăsaţi lor un instrument care, în mâna unui guvern, independent – să zicem, fără mari interese ilegitime – sună ok, în mâna unui guvern cu interese, pe care le-am văzut, în lumea politică, că pot fi profund ilegitime, se poate transforma într-o armă cu două tăişuri. Aici e riscul.

Costin Borc: De acord, eu sunt – şi iarăşi puteţi să mă acuzaţi câteodată că sunt naiv – unu, eu cred că guvernul care va rezulta din alegerile din noiembrie va fi un guvern mai bun ca acesta – şi asta nu pentru că guvernul acesta – ca să nu-mi fie răstălmăcite vorbele – nu pentru că guvernul acesta nu e bun, ci pentru că aşa ar fi să fie, în firea lucrurilor, şi cred că lecţiile, lecţiile de la Colectiv, de pildă – eu sper ca partidele să înveţe din asta şi în campania electorală din toamnă să ne arate că au învăţat ceva şi că se merge spre ceva mai bun – şi doi, repet: unu – vom încerca, în cazul în care acest fond, sau ideea acestui fond va începe să prindă viaţă – să aibă acele „checks and balances”, ca să spun aşa, încât să nu poată deveni o unealtă politică mai târziu.

Rep.: Daţi-mi voie să fiu puţin sceptic. Am văzut doar săptămâna trecută cum un preşedinte de partid a rămas în funcţie, în ciuda unei condamnări definitive la închisoare. Aşa că lecţiile de la Colectiv, şi după alegerile trecute, nu ştiu cât de bine au fost învăţate. Trecem rapid la industria de Apărare.

Costin Borc: Ca să fiu echilibrat şi echidistant, o să spun că am văzut un alt partid care a propus un candidat la primărie care, cum să spun, nu ştiu dacă... sau mai mulţi candidaţi la primărie ca să fiu şi mai clar...

Rep.: Într-o succesiune, da. Iar penultimul dintre ei a fost cireaşa de pe tort. Deci, despre ce clasă politică vorbim? Aici sunt semne de întrebare.

Costin Borc: Da, dar până la urmă, vedeţi că învaţă. Şi eu cred că trebuie să avem răbdare. Sper.

Rep.: Industria de apărare, rapid. Aţi anunţat că până în luna iunie veţi face o analiză a capacităţilor de producţie, vor fi demarate, la fel, investiţii pentru retehnologizarea fabricilor. Aţi început programul, aveţi prima diagnoză?

Costin Borc: Da, avem prima diagnoză. Avantajul mare pe care îl avem cu industria naţională de apărare şi, este un avantaj, dacă vreţi, dar este şi o unică şansă: deci avem un plan pe 10 ani agreat, să investim 2% din PIB în Apărare.

Împreună cu ministrul Apărării, am spus aşa: haideţi să vedem cât din această plăcintă revine Industriei Naţionale de Apărare, şi care sunt acele programe pe care le putem face împreună şi pe care le putem dezvolta împreună şi în care, în jurul lor, să crească din nou Industria Naţională de Apărare. Sunt câteva programe, avem câteva discuţii chiar destul de avansate şi, cum să spun, eu sunt încrezător că poate până când ne terminăm mandatul să fim în stare să lăsăm măcar unul din programe – pot să fiu, poate şi puţin mai explicit – e cel legat de transportorul blindat, să putem să lăsăm acest program, care să fie un program românesc – binenţeles, cu tehnologie străină şi cu parte de tehnologie străină, dar un proiect românesc – sper că începe să vadă, aşa, puţin...

Noi trebuie să ne focalizăm din nou pe producţie-producţie-producţie, şi-atunci se va vedea. Noi avem nişte pieţe tradiţionale şi în care suntem prezenţi, cu care ţinem legătură comercială, dar aici este, în ţară este bătălia, să fim în stare să producem. Dacă suntem în stare să producem, eu sunt convins că vom fi în stare să vindem în exterior.

Rep.: Rapid, câteva alte teme. Roşia Montană. Luaţi în calcul o rezolvare a conflictului dintre acţionarul companiei şi statul român?

Costin Borc: Procesul este la arbitraj, cazul este la arbitraj internaţional la Washington, nu cred că va fi soluţionat anul acesta, din câte ştiu eu, nu cred că va fi soluţionat.

Rep.: Şi nu există o iniţiativă a guvernului de a face un settlement în afara curţii de arbitraj.

Costin Borc: N-aş comenta.

Rep.: Ok. Aţi crescut salariile angajaţilor din minister, săptămâna trecută, printr-o derogare de la lege, o derogare de la ordonanţa de urgenţă. Nu vi se pare o nedreptate faţă de angajaţii altor ministere?

Costin Borc: Poate fi văzută ca o nedreptate faţă de angajaţii altor ministere, sunt de acord cu dumneavoastră, dar depinde cum ne uităm. Pentru că altfel aş fi spus „era o nedreptate că salariile din Ministerul Economiei erau mult inferioare salariilor din alte ministere”. Deci depinde de cum te uiţi la această nedreptate: faţă de cei care au rămas cu salariile încă mai mici, sau faţă de cei la ale căror salarii ministerul nu a ajuns încă. Ce se întâmplă: ministerul Economiei, din motive, probabil, bănuiesc, mai degrabă politice, nu ştiu bine istoria, pentru că a beneficiat de consilii de administraţie, de tot felul de alte minunăţii, participări la târguri de export, alte-alte avantaje, a rămas cu salariile foarte mici. Foarte-foarte mici. Şi-atunci era foarte greu să atragi oameni, deci se dădeau concursuri pentru jurişti, nu venea nimeni. Noi avem, la avizare, doar trei jurişti în minister. O situaţie dramatică. Oamenii aceia lucrează foarte mult. Oamenii aceia lucrează foarte mult şi e foarte greu pentru ei. Dar, ceea ce nu s-a spus, şi mie îmi pare rău că nu s-a spus, noi am avut un buget de salarii aprobat în decembrie anul trecut. Eu am luat acel buget şi m-am uitat şi m-am întrebat, din ianuarie încoace, ce se poate face. Ce se poate face cu el. Şi, prin venirea celor de la DPIS, au venit şi dumnealor cu salariile lor. Şi-atunci am pus aceste două bugete cap la cap şi am spus „domnule, cât ni s-a aprobat în decembrie?”, „Atât!”. „Bun. Haideţi să vedem cum putem redistribui acest buget în nişte salarii mai mari.” Recunosc că am avut un avantaj pentru că reţeaua externă, reţeaua externă este mai mult de jumătate din salarii. Deci eu mă refer numai la acea jumătate din buget reprezentată de salariile din intern şi, aici, salariile mari n-au prea fost atinse. Şi am luat om cu om, o colegă de-a mea a luat om cu om, a lucrat împreună cu colegii de la ministerul Muncii şi cu colegii de la ministerul Finanţelor, să vadă cum se poate regla această grilă. Şi, vedeţi, în ordonanţa de urgenţă pe care am dat-o, se stabilesc salariile la 70% din grila de la SGG. Deci ele sunt, în continuare, 0.7 din grila SGG-ului, ca să fie foarte clar. Şi de ce 70%? Pentru că numai pentru 70% ne-au ajuns banii. Colegii care vin de la DPIS sunt la grila SGG şi rămân la grila SGG. Colegii din minister, dar, repet, nu s-a cheltuit un leu...

Rep.: Dar cum aţi reuşit să rămâneţi cu acelaşi fond de salarii, mărind salariile?

Costin Borc: Pentru că am avut 49 de posturi care sunt astăzi vacante, dar care, ele fiind doar temporar vacante, erau bugetate, am redus permanent 30 dintre ele, nu le veţi mai regăsi în hotărârea de guvern pe care trebuie să o dăm în maximum două săptămâni, cu organizarea ministerului, deci cam 10 la sută...

Rep.: Deci nu a apărut această...

Costin Borc: Nu, pentru că ea se face în maxim 30 de zile după ordonanţa. Ordonanţa e piesa de legislaţie care stabileşte şi după aceea, pe baza ei, hotărârea de guvern cu organigrama ministerului. Ministerul Economiei şi Comerţului va avea 30 de posturi mai puţin, care reprezintă, asta vă spun, cam 10% din posturile noastre, şi, ce mă întrebaţi la început „se poate face administraţie cu oameni mai puţini?”, da, cred că se poate, uitaţi un răspuns, cum putem să facem şi salarii puţin mai mari, şi cu oameni ceva mai puţini, şi nedepăşind bugetul cu niciun leu.

Despre proiectele romanesti trimise pentru finantare din planul Juncker

Rep.: Planul Juncker. Potrivit informaţiilor noastre, cinci proiecte româneşti au şanse să fie selectate. Acum se face o evaluare a lor. Care sunt acestea?

Costin Borc: În aceste proiecte din planul Juncker sunt, în primul rând, un proiect Transgaz, un proiect Transelectrica, sunt, dacă nu mă înşel, trei proiecte propuse de Elcen. Dar, pe lângă aceste cinci proiecte...

Rep.: Cele cinci din totalul de două sute transmise deja de guvernul trecut.

Costin Borc: Nu, staţi să facem o pauză aici. Deci ce s-a întâmplat, înainte, cu planul Juncker. Iarăşi, haideţi să pierdem puţin din politeţe, să spunem lucrurilor pe nume. N-aveam bani pe fonduri europene să facem proiecte.

Rep.: Şi s-au luat cu lopata şi s-au pus într-o listă...

Costin Borc: Le-am luat cu lopata, le-am pus pe o listă şi ne-am dus la chinezi cu ele. Că au chinezii bani. Binenţeles că chinezii nu investesc aiurea, nimeni nu investeşte, pe lumea asta, aiurea...

Rep.: Ei mai cereau şi garanţii de stat...

Costin Borc: Şi chinezii au spus „nu le facem”. Bun, nu le fac chinezii, hai să le punem la planul Juncker. Şi am trimis două sute de proiecte pe care le-am scos din sertare, ca să avem un deadline. Haideţi să revenim...

Rep.: Da, n-a fost niciunul făcut, sigur. Noi am scris atunci că niciunul nu a fost făcut special pe cerinţele specifice ale planului Juncker.

Costin Borc: Exact, exact. Deci acum sunt cinci proiecte. Pe lângă aceste cinci proiecte, sunt colegi din ministerul Finanţelor, din ministerul Economiei, din Direcţia IMM-uri, care fac turul societăţilor private şi spun „haideţi să vedem pe planul Juncker ce se poate face”. Şi sunt proiecte, probabil că şi dumneavoastră aţi promovat proiectul acela care este foarte frumos pentru Bucureşti, ce frumos ar fi să discutăm despre ele în campania electorală, din jurul centralei Grozăveşti – cu o dezvoltare de centru de inovare în jurul Politehnicii, cu o dezvoltare verde...

Rep.: Şi acest proiect a fost trimis şi el sau...

Costin Borc: Nu, acest proiect nu a fost trimis, dar, pentru mine, de exemplu, e un proiect de planul Juncker. E un proiect care poate să devină un proiect bancabil. Fonduri de investiţii în IMM-uri – în alte ţări s-au făcut fonduri de investiţii în IMM-uri pe planul Juncker. Dar pentru asta trebuie să facem o propagandă cât mai mare, în sensul bun al cuvântului propagandă, o propagandă cât mai largă, pentru ca oamenii să vină cu aceste proiecte către planul Juncker.

Rep.: Şi când luaţi în calcul să le trimiteţi? Nu mai ştiu acum care e calendarul. Se mai pot trimite, nu s-a închis sesiunea?

Costin Borc: Nu-nu-nu. Nu s-a închis sesiunea, ba din contră, cred că nici nu s-a deschis încă portalul, dacă nu mă înşel.

Rep.: Deci luaţi în calcul trimiterea de noi proiecte.

Costin Borc: Evident, evident.

Despre investigatia Consiliului Concurentei la Lafarge

Rep.: Consiliul Concurenţei a anunţat o anchetă pe piaţa cimentului săptămâna trecută. Aţi fost, până anul trecut, până la numirea în guvern, director executiv Lafarge, aţi participat, ca director executiv Lafarge la stabilirea vreunei înţelegeri între principalii competitori?

Costin Borc: Niciodată. Dar, din ce am citit şi eu în ziare, această anchetă nu este ca urmare a unei potenţiale înţelegeri – aşa am înţeles, deci nu ştiu mai mult – ceea ce cred, însă, ceea ce Consiliul Concurenţei spunea întotdeauna, spunea că piaţa cimentului este una dintre cele mai închise pieţe, că sunt doar trei jucători şi că este o piaţă care trebuie verificată din timp în timp, şi este foarte bine că se întâmplă asta. Ce pot să vă spun este că noi făceam foarte-foarte des sesiuni de formare cu agenţii noştri de vânzări, cu toată lumea de la achiziţii, în care să le explicăm codul de bune practici, codul de comportament etic. Deci nu există niciun fel de înţelegere, preţurile, de altfel, o să râdeţi dar preţurile din România sunt dictate, mai puţin de jucătorii români, cât de importuri, apropos de ce mă întrebaţi de situaţia – nu fabrica din Medgidia dictează preţul la Constanţa, domnule Pantazi, ci importatorii turceşti.

Implicarea in politica

Rep.: Politică. Vi s-a propus să candidaţi la Primăria Capitalei?

Costin Borc: Nu.

Rep.: Aţi fost vreodată luat în calcul, acum sau mai demult, din câte ştiţi, de vreun partid?

Costin Borc: Nu cred, nu. Nu ştiu.

Rep.: Vă gândiţi la o carieră politică în viitor?

Costin Borc: Nu.

Rep.: Ce veţi face după ce vă încheiaţi mandatul?

Costin Borc: În primul rând o să mă odihnesc puţin şi o să mă gândesc mai departe ce o vreau să fac, am avut o carieră foarte frumoasă în lumea privată, aş putea să continui, probabil, aş putea să continui, bănuiesc că nimeni nu se va supăra pe mine că am plecat peste noapte la Guvern, şi chiar peste noapte am plecat, nu? Am vorbit cu premierul Cioloş, ţin minte şi-acum, într-o vineri, iar luni dimineaţă eram deja în Parlament. Opiniile mele politice sunt foarte clare, eu am fost – şi spun am fost pentru că Partidul Naţional Ţărănesc nu mai există astăzi, în ciuda faptului că numele său există. Eu sunt o persoană de centru, o persoană de centru european, foarte ataşată ideii europene, ataşată unui centru social, cum era Partidul Naţional Ţărănesc, să nu uităm, era un partid creştin-democrat, un partid, în ciuda a câte i s-au pus în spate, cu o viziune foarte tolerantă şi o viziune interesantă de subsidiaritate a instituţiilor, şi-aşa mai departe. Nu-mi găsesc locul în politica românească, domnul Pantazi.

Rep.: Şi nu vă gândiţi să creaţi un nou partid?

Costin Borc: Eu n-am fost niciodată o persoană de... cine urmăreşte traiectoria mea şi în privat şi în politică, aţi văzut – am fost asistent al lui Corneliu Coposu, am fost consilier al lui Radu Vasile, sunt viceprim-ministru. Eu n-am fost niciodată un om de linia întâi, şi nici nu-mi doresc, nu e profilul meu. Ştiu că sună complicat ce spun, dar eu nu sunt o persoană publică.

Rep.: Vedeţi acest guvern ducându-şi mandatul până la capăt, până la parlamentare?

Costin Borc: Sper, sper.

Rep.: Sau aveţi semnale că va termina după locale, în urma unei moţiuni de cenzură?

Costin Borc: Eu n-aş crede. Şi ştiţi de ce n-aş crede? Pentru că e atât de comod pentru cele două partide mari să pună toată vina pe guvern. E foarte simplu. „Domnul prim-ministru nu face asta, nu face alta, domnul prim-ministru e de vină, de la scandalul de la operă până la mai nu-ştiu-ce, la autostrăzi”. E foarte uşor, e foarte comod. Ceea ce vreau eu să spun e că ceea ce văd e un guvern de oameni foarte devotaţi, care muncesc foarte mult, care-şi pun tot efortul lor în slujba ţării.