"Contractul social e pe cale sa esueze in Romania. Ne aflam in una dintre cele mai grave perioade de criza a societatii romanesti - o perioada de o disfunctionalitate profunda, cu mari dificultati politice si sociale, cu institutii decredibilizate, cu o clasa politica lipsita de lideri si de vointa reformatoare in mijlocul unei asteptari tot mai mari. Asistam, la nivelul intregii societati, la o criza de identitate sociala si implicit culturala. Vindecarea sta in capacitatea noastra de a ne revolta, de a ne revendica moral de la principiile parintilor nostri si de a reforma fundamentele pe care este cladita societatea noastra si institutiile ei", a afirmat ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, intr-un discurs tinut miercuri la dezbaterea "Dialog pentru Romania. Primavara politica a societatii civile", organizata de Initiativa Romania.
Redam integral discursul ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu:
Domnule Presedinte,
Doamnelor si Domnilor invitati,
Onorata Audienta,
Contractul social e pe cale sa esueze in Romania.
Ne aflam in una dintre cele mai grave perioade de criza a societatii romanesti - o perioada de o disfunctionalitate profunda, cu mari dificultati politice si sociale, cu institutii decredibilizate, cu o clasa politica lipsita de lideri si de vointa reformatoare in mijlocul unei asteptari tot mai mari. Asistam, la nivelul intregii societati, la o criza de identitate sociala si implicit culturala. Vindecarea sta in capacitatea noastra de a ne revolta, de a ne revendica moral de la principiile parintilor nostri si de a reforma fundamentele pe care este cladita societatea noastra si institutiile ei.
Revolta este dreptul inalienabil al oricarui om liber atunci cand interesele si drepturile sale sunt ignorate de stat. Traim intr-un stat care a practicat zeci de ani injosirea cetatenilor, ajungand printr-o indiferenta si coruptie tot mai profunda la un apogeu - uciderea prin nepasare. Revolta coagulata in jurul tragediei de anul trecut - si care insoteste in continuare discursul societatii civile - este mai mult decat o revolta politica, este, de fapt, o revolta morala care schimba Romania fara cale de intoarcere. E o revolta care nu are nimic anarhic sau amenintator, care nu vizeaza inlocuirea democratiei, ci inlocuirea prin democratie a unui sistem corupt si maladiv. Schimbarea pe care oamenii o cer, chiar si atunci cand nu sunt in strada, nu vizeaza decat lucruri firesti. Institutiile statului, legile si cuvantul politicienilor trebuie sa-si regaseasca rolul lor firesc. Nimeni nu poate nega criza de incredere prin care trecem si prapastia creata intre public si o clasa politica ce prea des a actionat ca o elita privilegiata. Aceasta separare si energiile pe care le face sa rezoneze in societate impun recuperarea urgenta a ideii de "reforma a statului" si eliberarea ei din ambalajul uzat si compromis in care a fost invelita de istoria recenta.
In putinele luni de mandat pe care le-am avut am descoperit ca exista serioase opozitii fata de reforma statului, cele mai multe dintre ele venind din interiorul structurilor care compun institutiile publice. Dorinta noastra, a celor din Guvern, cat si dorinta si energia dvs., a societatii civile, nu sunt suficiente pentru a rupe aceste blocaje. Este nevoie ca aceste energii reformatoare sa se uneasca. Societatea civila trebuie sa devina un partener permanent al celor care se afla azi in fruntea Statului, o entitate direct implicata in dinamica schimbarii, care sa se opuna fortelor inghetate din interiorul sistemului, si sa reaseze rolurile firesti in interiorul unei democratii autentice.
Acestui Guvern i se reproseaza ca nu reprezinta o majoritate aparuta in urma unor alegeri democratice si ca, prin aceasta, este lipsit de legitimitate. Legitimitatea institutionala vine insa din votul Parlamentului, dat la investitura. Legitimitatea simbolica, la fel de importanta, este data si reconfirmata de consecventa raspunsului institutiilor la mesajul societatii civile. Urgenta nevoii de schimbare, resimtita azi tot mai profund, este produsul inevitabil al unui proces de maturizare a noastra ca natiune, pe care l-au exprimat in felul lor tot mai multi oameni de cultura (regizori, scriitori, arhitecti, oameni de teatru, muzicieni, artisti vizuali).
Iar daca strada e vocea acestei nevoi de schimbare, arta e sufletul ei.
In ultimii ani, arta si cultura au jucat un rol din ce in ce mai important - sau mai bine zis si-au regasit locul de drept - incercand sa grabeasca maturizarea societatii, cerand de fiecare data si atentionand asupra necesitatii innoirii ei. Oameni de cultura - in special tineri -, cu cele mai diverse idei si credinte, si-au dat intalnire nu numai geografic in Piata Universitatii de la Bucuresti, in centrul Clujului, Iasului si in restul Romaniei, pentru a manifesta nevoia de schimbare, ei s-au intalnit si spiritual - da, spiritual! - in spatii definite de teme noi, de idei noi, de nevoi noi. Spatii care au creat coeziune, discurs, cultura, arta.
Totul incununat de strigatul atat de tragic al unui alt act de cultura. Concertul din clubul Colectiv.
Privind in urma la protestele majore ale ultimilor ani, dincolo de diferentele uneori chiar ideologice ale oamenilor adunati in strada, putem spune, fara sa avem indoieli, ca aceste proteste au inchegat o dimensiune culturala esentiala pentru societate, o cultura vie. Ce ar insemna asta? Manifestarile creativitatii celor mai diversi oameni care, spunand adevarul si manifestandu-l in strada, au creat cultura. Protestul a devenit, in final, o forma de cultura politica, una care are ca piloni principali decenta si luciditatea si care, printr-un dialog constant poate deveni o cultura dominanta in Romania de maine care se va contura la alegerile viitoare.
In acest moment de restructurare a societatii, este necesar sa ne repozitionam in ceea ce priveste rolul culturii vii, din care adesea fac parte si cei mai autentici si creativi reprezentanti ai societatii civile. Cultura vie poate da consistenta acestei reforme a statului, poate prilejui viziune, poate naste intrebari generatoare de noi sensuri pentru evolutia si dezvoltarea societatii.
Nu trebuie sa uitam ca, fundamental, actul artistic e un act de protest. Ca orice schimbare istorica e insotita - si am putea spune creata, chiar - de o schimbare culturala. Dimensiunea culturala a evolutiei noastre ca societate a fost prea mult tratata ca un detaliu neesential.
Ascultati cultura, Doamnelor si Domnilor. Ascultati arta ce isi face loc pe langa oprelisti si ignorare, ajungand pe zidurile strazii, in vernisaje improvizate, concerte ascunse sau filme proiectate in depozite. Ascultati-o, altfel drumul reformei va fi unul pe care il vom face legati la ochi.
6
1
