Ordinele de plasament se emit in Norvegia pentru actiuni precum violenta fizica sau psihica, rele tratamente, abuz sexual sau alte forme de grava incalcare a modului de ingrijire, insa Legea de Protectie a Copilului nu exista prevederi care sa permita ingrijire alternativa pe baza religiei, informeaza Ambasada Norvegiei intr-un comunicat de presa in care prezinta in linii mari cum functioneaza Serviciul norvegian de protectie a copilului. Precizarile ambasadei vin ca urmare a solicitarilor privind demonstratiile privind cazul Bodnariu.
Din proprie initiativa, ambasada a luat legatura cu Ministerul Roman de Afaceri Externe, Parlamentul si Biroul Primului Ministru, pentru a oferi informatii despre Serviciul norvegian de protectie a copilului si principiile care stau la baza lui, subliniind principiul confidentialitatii.
Potrivit ambasadei, plasarea unui copil in afara caminului familial, fara consimtamantul parintilor, este intotdeauna o masura de ultima instanta, adaugand ca "un raport recent al Consiliului Europei arata ca Norvegia este printre tarile cu numar scazut de copii aflati in ingrijire alternativa".
"Parintii au dreptul la un proces echitabil, inclusiv un avocat platit de catre guvern, dreptul de a fi audiati si de a contesta decizia Consiliului la Tribunalul Districtual", iar o data pe an parintii au dreptul sa depuna cerere pentru revocarea ordinului de plasament.
Se mai precizeaza ca, in mod normal, parintii de plasament nu isi adopta copiii pe care ii au in plasament si ca adoptia reprezinta o masura foarte radicala, care presupune ruperea tuturor relatiilor legale dintre parinti si copii, iar acest lucru are loc in foarte putine cazuri. "Conditii stricte trebuie indeplinite pentru a adopta un copil impotriva vointei parintilor", arata ambasada.
"Serviciul de protectie a copilului, in mod normal, nu va demara procedurile de aprobare a adoptiei impotriva vointei parintilor, in cazurile in care corelarea cu legea imigratiei nu este clara sau in cazurile in care este clar ca parintii si copilul nu au rezidenta permanenta in Norvegia", se precizeaza in comunicat.
Ministerul Copiilor, Egalitatii si Incluziunii Sociale este responsabil de politica generala de protectie a copilului in Norvegia iar Serviciul local de protectie a copilului din cadrul municipalitatilor se ocupa de cazurile de protectie a copilului. Ministerul nu are nicio autoritate de a interveni sau de a da indicatii serviciilor de protectie a copilului in cazuri individuale de protectie a copilului.
12
15
