Nu poti avea in repertoriu si Mozart, si Guta. Cum comenteaza editurile serioase scandalul cartilor scrise de puscariasi si publicate la edituri obscure. Liiceanu: Inchisoarea nu este institut de cercetari al Academiei

de Costin Ionescu     HotNews.ro
Miercuri, 13 ianuarie 2016, 10:02 Actualitate | Esenţial

Implicarea mai multor edituri in scandalul puscariasilor-scriitori starneste acuzatii dure din partea altor editori si a Asociatiei Editorilor din Romania (AER). Directorul Asociatiei Editorilor din Romania, Mihai Mitrica, dar si reprezentantii Humanitas, Lidia Bodea si Gabriel Liiceanu, vorbesc in cei mai grei termeni despre un fenomen care "e departe de-a tine cont de vreo lege", bazat pe o "complicitate urat mirositoare", in conditiile unei legislatii ce lasa de dorit. Gabriel Liiceanu, pentru HotNews.ro: "În sine asta e o enormitate: închisoarea nu este institut de cercetări al Academiei, iar deținuții nu sunt, îndeobște, oameni de știință. Înclin să cred că cine a avut ideea acestei legi și-a bătut joc de noi."

  • La un an dupa ce industria editarii de carte a fost pusa la zid de diversi politicieni, care acuzau "abuzuri" cu drepturile de autor in contextul presiunilor pentru cresterea timbrului cultural, editurile sunt din nou tinta acuzatiilor publice. Motivul: unele dintre ele au intrat in hora condamnatilor care scot "lucrari stiintifice" pentru a iesi din inchisoare mai repede
  • Toate aceste edituri - foarte des putin cunoscute publicului larg, care nu participa la targuri, nu au decat mica parte din volume in librarii si care "publica" tot ce pica, de la Descartes si Aristotel in limba germana (vezi cazul Sitech din Craiova) la lucrarile puscariasilor - se afla in datele transmise HotNews.ro de catre Ministerul Justitiei, referitoare la profesorii universitari care au recomandat lucrarile stiintifice ale puscariasilor si la editurile care au publicat cartile scrise in puscarii.

HotNews.ro a incercat sa afle, de la companii si asociatii care nu figureaza pe "listele rusinii", cum evalueaza ele fenomenul si cat estimeaza, din punct de vedere al costurilor editoriale, ca ar "costa" o luna in plus de libertate, cat castiga un puscarias pentru o astfel de "lucrare stiintifica", pe care, eventual, o cumpara el insusi in tiraj complet de la editura. Raspunsurile primite de la Asociatia Editorilor si de la reprezentantii Humanitas sunt formulate in termeni extrem de aspri.
  • Potrivit Lidiei Bodea, director general Humanitas: "sigur ca va putem completa scenarii cu sumele fiecarui capitol de cheltuieli (pentru editarea unei carti - n.red.), insa discutia e inutila: costurile productiei editoriale curate n-au nicio legatura cu costurile productiei editoriale murdare".
  • Mihai Mitrica de la AER se abtine la randul sau, sa faca socoteli in astfel de conditii: "Nefiind o practică uzuală în lumea editorială, îmi este greu să vin cu un răspuns documentat. Dar îmi închipui că funcționează mica înțelegere între "autor" și "editor" (ambele noțiuni fiind fraudate aici) costurile de tipar și un profit al celui din urmă fiind singurele care operează în acest caz. Ar fi interesant de văzut cum arată de fapt contractele autor-editor în acest caz: sunt contracte de editare, contracte de vânzare-cumpărare, contracte de prestări servicii?"


Potrivit Lidiei Bodea, editurile se supun unui numar mare de legi - de la cele ce reglementeaza activitatea societatilor comerciale (legea contabilitatii si codului fiscal) la cele referitoare la drepturile de autor si drepturile conexe, obligativitatea, prin contractul de editare, de a declara tirajele etc.. "Ma tem insa ca, in proportie covarsitoare, fenomenul despre care vorbim e departe de-a tine cont de vreo lege, fie ea a contabilitatii, a proprietatii intelectuale, a logicii elementare ori a bunului-simt. Si nu poti santelegi si sa explici "logica minciunii" si "practica nesimtirii" folosind reperele legii, ale logicii elementare si-ale bunului simt".


Problema de fond tine, in acest context, de legislatia in vigoare si chiar de existenta prevederilor ce permite condamnatilor sa isi reduca pedeapsa cu ajutorul "lucrarilor stiintifice", crede, la randul sau, Gabriel Liiceanu. Potrivit acestuia:
  • "Aș spune un singur lucru: legea apare acolo unde nu există o limpezime morală spontană în privința unui comportament uman, adică un respect pentru "legea morală" nescrisă. Or, aici, în cazul "lucrărilor științifice" făcute de deținuți, este de presupus că toate comportamentele celor implicați în lanțul confecționării acestor lucrări sunt viciate: ale deținuților, ale coordonatorilor, ale referenților, ale editorilor. Și dacă toți aceștia pot funcționa imoral și în deplină impunitate, creând pagube sociale și înșelăciuni suplimentare, înseamnă că legea este prost făcută. Atunci, ori trebuie refăcută legea, ori, pur și simplu, trebuie renunțat la ideea însăși din care s-a născut: scurtarea timpului de detenție prin alcătuirea de lucrări științifice în închisoare. În sine asta e o enormitate: închisoarea nu este institut de cercetări al Academiei, iar deținuții nu sunt, îndeobște, oameni de știință. Înclin să cred că cine a avut ideea acestei legi și-a bătut joc de noi."


Mihai Mitrica, directorul executiv al AER, crede, insa, ca "problema nu este in textul legii", scutirea de pedeapsa pentru "lucrari stiintifice" fiind in vigoare de peste patru decenii, ci tine de "lipsa de etică și de tragere la răspundere a celor care au permis să se ajungă de la 1-2 titluri anual la câteva sute, la ”cărți” scrise în 22 de ore. Ar fi foarte sănătos dacă autoritățile ar investiga la modul serios întreaga problemă, nu doar partea sesizată acum de presă."


Mitrica apreciaza ca "este benefică explozia mediatică din jurul dosarului referitor la "savanţii închisorilor", dar trebuie spus din capul locului că acesta este doar vârful vizibil al unui imens aisberg de care lumea editorială românească se ciocneşte la tot pasul, anume fraudarea conceptului de "editor" de entităţi care nu asumă minime standarde etice ale breslei. Pentru a vă da seama de amploarea fenomenului, aveţi în vedere că Biblioteca Naţională a României a eliberat anul trecut 36.720 de ISBN-uri (codul internaţional unic al unei cărţi) catre edituri, dar la distribuitori şi, deci, în librării se regăsesc mai puţin de jumătate dintre acestea (cam 9.000 de titluri noi anual). Unde este diferenţa? Dau câteva variante posible de răspuns: în dosarele de eliberare condiţionată din detenţie ale "savanţilor", în dosarele de avansare academică ale unor "universitari" de duzină, în dosarele de grad didactic superior ale celor din învăţământul preuniversitar etc. S-a creat o complicitate urât mirositoare în toate aceste domenii prin călcarea în picioare a oricăror standarde etice pentru interese financiare meschine cu implicaţii nocive asupra societăţii în ansamblu dar şi a lumii editoriale în particular."

Dar care sunt, in fond, problemele legate de edituri pe care le constata in cazul condamnatilor-autori?

  • Mihai Mitrica, AER: "Un editor stabilește prețul de vânzare cu amănuntul al unei cărți pe baza investițiilor făcute în acel volum, a taxelor care trebuie plătite și a contractului de cesionare a drepturilor de proprietate intelectuală încheiat cu autorul. Situația ”carte cu tiraj cumpărat integral de autor” este o bizarerie pentru mediul editorial - un editor pregătește o carte pentru a o pune la dispoziția publicului, nu pentru a o ascunde de public - deși din păcate sunt suficient de multe așa-zise edituri care o practică. Există o întreagă ciupercărie de edituri aşa-zis științifice, a căror producție editorială ar stârni râsul oricărui observator onest și care s-au specializat în astfel de tehnici de aprozar editorial. Poate nu întâmplător cele mai multe dintre aceste "edituri" proliferează în preajma centrelor universitare de reputaţie îndoielnică."
  • Mihai Mitrica: "Evident, ca oricare altă etapă din traseul unei cărți (traducere, aparat critic - dacă e cazul, redactare, corectură, paginare, grafică, tipar, depozitare, marketing, difuzare etc.) și etapa validării conținutului presupune un cost, variabil în funcție de specialitate, volumul lucrării, urgența referatului, notorietatea referentului etc. O editură serioasă poate folosi trei referenți pentru o lucrare, iar costurile de editare ale volumului se pot chiar dubla în atari condiții. Mă-ndoiesc însă că despre astfel de referenți e vorba (chiar dacă lista publicată de Hotnews.ro include mulți prof.univ.dr, conf.univ.dr, preot prof.univ. etc.) în cazul "lucrărilor cu caracter științific" semnate de cei mai mulți dintre condamnații noștri peste care harul scrisului pare să fi coborât o dată cu sentința, mai mult sau mai puțin direct proporțional cu anii de pușcărie primiți ca pedeapsă pentru faptele săvârșite."
  • Mihai Mitrica: "De cele mai multe ori referenții sunt externi editurii din motive economice evidente, dar decizia de a accepta un manuscris validat anterior de un ”specialist” este una neuzuală. Manuscrisul venit de la un autor intră mai întâi în procesul de editare, care include consultarea unor referenți în domeniu și abia apoi rezultă cartea. Un editor care trimite direct în tipar un manuscris în forma prezentată de autor nu își merită acest nume."
  • Mihai Mitrica: "Respectarea regulilor impuse de lege+practica editorială=carte care intră în circuit, nu în beciul (pardon) autorului. Publicarea pe chetuiala autorului și, cu atât mai mult, livrarea integrală a tirajului către autor nu sunt practica editorială, ci cazuri particulare. Grav este că, în interiorul acestor cazuri particulare, reglementate însă la rândul lor, avem de-a face cu o gravă încălcare a deontologiei, ba chiar a bunului-simț. Și, dacă e să găsești pe cel cu care să-nchei un asfel de târg contra bunului-simț, atunci chestiunea financiară e, pentru tine, secundară."
  • Lidia Bodea, Humanitas: "La ultima sesiune de depunere a dosarelor pentru acreditare CNCSIS, condițiile au fost destul de aspre (din nou, cel puțin din punct de vedere teoretic, ca punct de start). Iată care erau, în 2011, cred, condițiile preliminare de eligibilitate: "1.Încadrarea editurii în cel puţin unul dintre domeniile ştiinţelor umaniste. 2. Existenţa unei pagini web a editurii – în limba română şi într-o limbă de largă circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană sau rusă) – care să conţină: 1) informaţii generale privind editura; 2) titlurile cărţilor din domeniile ştiinţelor umaniste publicate în ultimii zece ani.3. Folosirea sistemului peer review (descriere procedură; lista referenţilor din ultimii patru ani, cu indicarea afilierii instituţionale şi a datelor de contact; posibilitatea documentării procesului de evaluare, la solicitare, prin sondaj). 4. Respectarea obligaţiei de depozit legal". Punctele 2.2 și 3 fixează deja destul de sus ștacheta (portofoliul ultimilor 10 ani, referenții din ultimii 4!), dar să luăm aparent banalul punct 4, depozitul legal. Am avut curiozitatea de a căuta în catalogul Bibliotecii Naționale a României câteva titluri din producția editorială a penitenciarelor: dată fiind obligativitatea depozitului legal (da, există o Lege a Depozitului legal), câte 7 exemplare din fiecare carte - cu autor viu sau mort, liber sau în pușcărie, cunoscut sau anonim, unic sau colectiv șamd - trebuie să ajungă la Bibliotecă și să intre în acest circuit al bibliotecilor. Înțeleg că avem peste 400 de titluri publicate de condamnați: 400 x 7 = 2800 de cărți trebuie că au îmbogățit fondul bibliotecilor noastre!"
  • Lidia Bodea: "Toate aceste capitole de cheltuieli (pentru stabilirea pretului unei carti - n.red.) se regăsesc într-o fișă de antecalcul, se reglează prin contracte, inclusiv de autor, și se pot verifica prin facturi, note de plată etc. Mă-ndoiesc însă că această fabuloasă producție editorială de penitenciar are în spate mai mult de-un contract de prestări-servicii, și acela șubred, negociat ca la marginea drumului: vreau și eu vreo 50 de cărți, cam la 200 de pagini, cât îmi ceri să mi le-aduci la ușa-nchisorii?"



Cum se explica faptul ca lucrarile condamnatilor apar de obicei la edituri obscure, invizibile pentru publicul larg, extrem de rare fiind cazurile in care o editura mare se implica in astfel de actiuni?

  • Lidia Bodea: "Pentru că, a doua zi, n-ar mai fi edituri mari, cum spuneți... E ca și cum l-ați întreba de Barenboim de ce nu dirijează manele. Nu poți avea în repertoriu și Mozart, și Guță. Și Nunta lui Figaro, și Pe la spate m-ai făcut. Și nu e vorba doar despre editurile mari, cum spuneți, ci despre editurile morale, mici, medii, mari – asta e secundar – așadar, orice editură care, conștientă de rostul ei pe lume, refuză să fie un ”prestator de servicii” și să transforme cartea în marfă de doi bani."
  • Mihai Mitrica: "Pentru că aceste tipuri de ”comenzi” nu intră în ceea ce în mod normal se numește planul editorial al unui editor. Pentru că editurile mari nu sunt ”prestatori de servicii” și nu acceptă plata pentru publicare drept condiție necesară și suficientă. Este sinucigaș să îți arunci bruma de onorabilitate câștigată în ani de sacrificii și pariuri puse cu piața de carte (care e departe de a fi într-o formă robustă) pentru a servi interesul unui potentat care, contra câtorva mii de lei, îți pătează iremediabil portofoliul."










9676 vizualizari
  • -14 (26 voturi)    
    imi pare bine ca Dl. Liiceanu reapare in cetate. (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 10:46)

    dinica [anonim]

    Ne mai da subiecte de vorba...
    Putem sa le dam copiilor nostri exemple de moralitate.

    In 1990, Editura Politică a PCR îşi schimba numele cu Humanitas şi era atribuită, pe gratis, lui Gabriel Liiceanu de prietenul său Andrei Pleşu, pe atunci ministrul Culturii din Guvernul FSN al lui Ion Iliescu(ziaristionline).

    Este acesta abuz in serviciu dupa criteriile actuale?
    • +10 (10 voturi)    
      Nu (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:18)

      Bogdan_100 [utilizator] i-a raspuns lui dinica

      Transferul si ulterior privatizarea s-au facut conform legii. De altfel oricine poate sa-si infiinteze o editura, investitia e extrem de mica. A o face insa rentabila si a mentine un nivel decent al publicatiilor e cu totul altceva si aici sunt putini ce au reusit - Humanitas, Polirom - Iasi si inca 2 sau 3.
      • 0 (2 voturi)    
        Nu despre legalitate, ci despre moralitate scriam. (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:40)

        dinica [anonim] i-a raspuns lui Bogdan_100

        Deci este moral ca ministrul culturii sa-i dea prietenului sau gratis o editura(o societate comerciala proprietatea statului roman)? Poate aveti un prieten la Ministerul culturii si va da Muzeul satului. Mai va asociati cu Stelu, un mic proiect imobiliar intre casele din delta si devine si rentabil.
        Foarte moral.
        • +1 (1 vot)    
          Corectie (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 14:13)

          dinica [anonim] i-a raspuns lui dinica

          Am inteles ca nu i-a dat-o ci l-a numit director, urmand privatizarea, si asa se scrie ca a devenit actionar majoritar.
          Parca un nene este cercetat ca a intervenit doar sa-si puna prietenul director la ANAF?
          Deci un fel de racheta in doua trepte, devenind in felul asta legala. Dar si morala? Dar nu liiceanu este subiectul.
          Cat despre Mozart si Guta, cum poate un seminarist sa fie cel mai mare criminal al rusilor? Cum poate un pictor, candidat la academia de arte de la Viena sa fie cel mai odios personaj al lumii? Daca inversam temporal, putem sa vedem ca u8n infractor are si preocupari intelectuqale. Foarte bine ca scriu. Afla asa ca gandirea iti poate aduce un avantaj.
      • -1 (3 voturi)    
        I-auzi braul.... (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 23:30)

        newlook [utilizator] i-a raspuns lui Bogdan_100

        I-auzi braul....

        O fi mare stiinta pe la voi la astia basisti sa iei moca o editura cu toate cele, inclusiv personal si "s-o faci rentabila". In conditiile in care, spre deosebire de restrictiile anterioare, atunci puteai publica orice, oricand iar Internetul nu exista...

        Da, asa, sa infiinteze ceva de la zero si "s-o faca rentabila" a facut vreun basist (capitalist, de dreapta)? Care-i ala, ia uimeste-ne !
    • -7 (15 voturi)    
      Gandirea unica a intelectualilor (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:19)

      Raducu Avram [anonim] i-a raspuns lui dinica

      devine periculoasa pentru libertatea de exprimare si drepturile individuale.
      Exemplu flagrant:
      "Nu poti avea in repertoriu si Mozart, si Guta." Bineinteles ca poti ! Cine te impiedica, in afara gandirii unice ??? Regina Angliei ?
      Sigur ca poti avea un asemenea reprtoriu, nicio lege nu o interzice, DECAT GANDIREA UNICA A UNOR INTELECTUALI FANDOSITI.

      Domnilor, intelectuali aveti rectitudinea si recunoasteti cand dati cu bata-n balta.
      Titlul articolului a ramane rusinos peste ani.
      • +5 (7 voturi)    
        Gandirea (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 12:21)

        Bogdan_100 [utilizator] i-a raspuns lui Raducu Avram

        e periculoasa ! A avea minimul de discernamant in a selecta valoarea (Mozart) de non- valoare (Guta) nu inseamna refuzul gandirii alternative (Stravinski) ci doar eliminarea imposturii si prostului gust. Cat despre exprimari "intelectuali fandositi" ele nu denota decat frustrarea ratatului si aduc aminte de ditirambele agreamate ale activistilor comunisti cu patru clase.
        • 0 (4 voturi)    
          Discernamantul presupune libertate (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:33)

          Raducu Avram [anonim] i-a raspuns lui Bogdan_100

          Discernamantul presupune, in chair esenta lui, libertatea de alegere.
          Ceea ce afirmatia "unor intelectuali" (asa cum ar fi fost mai corect titlul postarii mele) elimina din start.
          iar discernamantul nu e unitar, e individualizat. Or, nu te poti prevala de nivelul de discernamant al lui X pentru a interzice un drept unei populatii intregi...decat in regimuri autoritare, ceea ce intelectualii au excelat, din pacate, in a sustine de-a lungul secolului XX.
          Cat despre comunist cu 4 clase, fie cum doriti, chair daca eu nu a mai prinsvremurile acelea: agresiunea dvs verbala mi se pare tipica pentru o persoana de 45-50 de ani, care a suferit din cauza politrucilor acelei vremi si care nici azi, dupa mai bine de doua decenii, nu poate iesi din aceasta forma mentis.
          Uitasem de epitetul "ratat": atata timp cat avem fiecare un drept la ratare, ce ce nu, la urma urmei. Macar sa-l asumam.
          • +1 (3 voturi)    
            Drept ori obligatie ? (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 14:38)

            OviCti [utilizator] i-a raspuns lui Raducu Avram

            A citi integralele Becali si Voiculescu nu ar trebui sa fie doar un drept ci chiar o obligatie pentru cei nefandositi.
      • +1 (3 voturi)    
        esti (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 12:23)

        vizirul [utilizator] i-a raspuns lui Raducu Avram

        mai mult decat penibil!!!!!!!!!!!!!!!
        • -2 (2 voturi)    
          O infima argumentatie nu era de prisos (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:37)

          Raducu Avram [anonim] i-a raspuns lui vizirul

          E inca dureros sa vezi discrepanta intre valorile afisate de "unii intelectuali" si practicarea voiasa a injuriei inutile, doar pentru ca avem pareri diferite. tentatia gandirii unice la intelectuali, ar fi un frumos subiect de teza.
          Spun "inca" pentru ca tot nu m-am obisnuit cu ea.
          Repsectele mele, chiar penibile fiind.
      • -1 (1 vot)    
        Tu probabil poți, (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 12:37)

        comentatordiletant [utilizator] i-a raspuns lui Raducu Avram

        dar alții nu.
        Și nu e vorba de Regina Angliei, ci de liberul arbitru, de alegerile pe care le faci.
        În asta constă gândirea unică a intelectualilor - ceea ce poți / nu poți să faci din cauza conștiinței e un un imperativ „mai categoric” decât ceea ce îngrădit de lege.
        • -2 (2 voturi)    
          Alegerile presupun libertate (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:44)

          Raducu Avram [anonim] i-a raspuns lui comentatordiletant

          Eu cred ca amestecul voit al ordinei morale cu cel al justitiei, ar necesita o dezbatere mai lunga decat o postare.
          Iar dumneavoastra recurgeti voit la confuzia intre a nu dori si a nu putea/a nu permite.

          E dreptul fiecaruia sa considere constiinta sa pe un plan mai inalt decat legile unei tari, dar a instiga la incalcarea libertatii celorlalti doar pentru imperativul tau moral inalt, tine de Codul Penal (bun rau, cum o fi el).
          • 0 (0 voturi)    
            Foarte interesant. (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 14:42)

            dinica [anonim] i-a raspuns lui Raducu Avram

            Ati reusit intr-un mod foarte clar si concis sa trageti o concluzie. In principiu va dau dreptate, doar ca nu sunt de acord ca tine de codul penal. As vrea daca s-ar putea un sondaj, sa vad daca cei care sunt foarte atacati de faptul ca se scriu carti in puscarii, sustin si reintroducerea pedepsei cu moartea.
            Poate raspunde vreun filozof.
        • -1 (1 vot)    
          Un prost alege cu plăcere (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 15:34)

          Con_stan_tin [utilizator] i-a raspuns lui comentatordiletant

          orice muzică de la Mozart la Guță, un intelectual în muzică este limitat, nu la muzica clasică dar mai departe de jazz nu cred că trece. Prostia este infinită, inteligența impune limite.
    • +7 (9 voturi)    
      Hmmm (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:31)

      V. Veroiu [utilizator] i-a raspuns lui dinica

      "Humanitas (Romanian: Editura Humanitas) is an independent Romanian publishing house, founded on February 1, 1990 (after the Romanian Revolution) in Bucharest by the philosopher Gabriel Liiceanu, based on a state-owned publishing house, Editura Politică. Its slogan is Humanitas, bunul gust al libertăţii ("Humanitas, the good taste of freedom")."

      Asta scrie in varianta engleza a Wikipedia. Legatura cu PCR este si ea clara:

      "During its first years, Humanitas mainly published authors from the Romanian diaspora, whose works had been subject to censorship or banning in Communist Romania; they include Emil Cioran, Mircea Eliade, and Eugène Ionesco."

      Cu alte cuvinte vreti sa spuneti ca editura politica a PCR l-ar fi publicat pe Eliade?!?!?
    • +5 (9 voturi)    
      Prostii (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:42)

      CosminMaricari [utilizator] i-a raspuns lui dinica

      ”I-a fost atribuită”? Serios? Adică i-a dat cheile editurii și i-a zis ”E a ta, faci ce vrei cu ea?”, sau cum? L-a făcut Pleșu patron dă editură dân Capitală pe Liiceanu?

      Poftim, material de lectură: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1101173-gabriel-liiceanu-prezinta-cifrele-privatizarii-editurii-care-preluat-1990-situatia-financiara-humanitasului.htm

      Din păcate, interviul original a fost șters de pe site-ul răposatului ziar Cotidianul (care-a devenit un fel de România Mare second hand sub înțeleapta conducere a lui Cornel Nistorescu), dar cred că Liiceanu a oferit toate datele necesare pentru a îngropa definitiv calomniile vadimiene sau cele ale jurnaliștilor de la Ziua...

      Zău, vreun postac-șef ar trebui să-și facă datoria pe undeva și să le ofere postacilor-trupeți ceva informații la zi, că devin ridicoli, nu și-au mai schimbat repertoriul din anii 90.
      • 0 (2 voturi)    
        Cine este actionarul principal de la Humanitas? (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 14:15)

        dinica [anonim] i-a raspuns lui CosminMaricari

        Vreti sa spuneti ca Liiceanu nu este actionarul principal la Humanitas? Ca este doar director?
        Daca am gresit, fiind indus in eroare de infami ziaristi, imi cer scuze, daca nu, faceti corectia, va rog.
      • 0 (2 voturi)    
        Am citit articolul transmis de Cosminmaricari (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 14:29)

        dinica [anonim] i-a raspuns lui CosminMaricari

        Se pare ca domnul Liiceanu a primit niste gunoaie sa le gestioneze. Se pare ca este un fantastic manager.
        Imi cer mii de scuze, am fost indus in eroare de articole de presa defaimatoare.
    • +3 (7 voturi)    
      draga domnule dinica, (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:05)

      Sorrows [utilizator] i-a raspuns lui dinica

      editura Humanitas nu a fost "atribuita" de nimeni nimanui. Ea a fost infiintata pe infrastructura fostei edituri Politice de catre Andrei Plesu (probabil cel mai bun ministru al Culturii de dupa '89) iar directia i-a fost incredintata lui Gabriel Liiceanu (probabil unul dintre cel mai mari ganditori romani).

      Si, draga dinica, ce performante are aceasta Editura in 26 de ani... ce titluri publicate! ce autori! ce rol educativ exceptional! ce agregator cultural fara adversar e aceasta Editura, draga dinica.

      Draga dinica, matale poti da exemplul vreunei alte edituri care sa fi reusit o asemenea performanta in Romania? si daca nu poti da alt exemplu, nu mai bine taceai?
      • 0 (2 voturi)    
        Liiceanu nu este actionar principal la Humanitas? (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:54)

        dinica [anonim] i-a raspuns lui Sorrows

        Poate da si ministrul actual unui prieten infrastructura de la Muzeul satului. La fel ca lui Liiceanu. Gratis. Moral.
        Vreti sa spuneti ca Liiceanu nu este actionarul principal la Humanitas? Ca este doar director?
        Daca am gresit, fiind indus in eroare de infami ziaristi, imi cer scuze, daca nu, faceti corectia, va rog.
        • -1 (3 voturi)    
          scuze, am cititt articolul propus de Maricari (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 14:31)

          dinica [anonim] i-a raspuns lui dinica

          Se pare ca domnul Liiceanu a primit niste gunoaie sa le gestioneze. Se pare ca este un fantastic manager.
          Imi cer mii de scuze, am fost indus in eroare de articole de presa defaimatoare.
      • -2 (2 voturi)    
        Pai, prietene, ce parere ai (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 23:40)

        newlook [utilizator] i-a raspuns lui Sorrows

        Pai, prietene, ce parere ai daca mica disputa:
        "- A facut ministrul Andrei Plesu trafic de influenta, abuz, a luat mita, si alte cateva posibile capete de acuzare ... atunci cand i-a "atribuit" gratuit Editura Politica prietenului Gabriel Liiceanu ?-"
        ar fi transata de DNA ? Cu autosesizare, bineinteles, ca toate cele din urma.
        A...pe cazul asta DNA "nu se autosesizeaza" ? De ce oare?
  • +9 (11 voturi)    
    profesori universitari si edituri luate la puricat (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 10:46)

    jackalphonse [utilizator]

    nimeni nu spune nimic de cei care au scris cartile, clar fiind cautorii nu sunt puscariasii care au beneficiat de efectele legii. e ca si cum ai amenda "dama de companie", fara sa te atingi de "peste" sau de "clienti".
    • 0 (0 voturi)    
      Nu cred că acessta este corespondența. (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:07)

      comentatordiletant [utilizator] i-a raspuns lui jackalphonse

      După mine, dame de companie sunt autorii cărților (ei prestează și probabil sunt plătiți în diverse monede - bani, sinecuri, menținerea sau avansarea în ierarhie). Cât despre pești și clienții, trebile sunt mai încurcate în cazul lor - nu există o delimitare netă a categoriilor, câtă vreme deși nu sunt toți pușcăriași, probabil că sunt (aproape) toți „pușcăriabili”.
    • +4 (4 voturi)    
      Incepe Balul Universitarilor ! (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 12:04)

      Susufler0 [utilizator] i-a raspuns lui jackalphonse

      Nu te supara, zi-mi si mie, unde-ai fost pana acum, ca numai de "celebrii" autori s-a vorbit. A venit si randul editurilor. Becali a reusit sa mai retina si el cate ceva de la avocatii lui, pe care cred ca i-a contactat la inceput cu inima cat un purice. Aia cred ca i-au spus un lucru extrem de logic si anume ca daca Editura, in baza referatului trimis de Indrumator"accepta sa publice cartea "stiintifica" a puscariasului si nimeni nu da si nu primeste mita pt asta (sau, ma rog, nu e prins), atunci responsabilitatea pt caracterul "stiintific" al lucrarii cade in sarcina editurii. Editura este aceea care a girat (aparitia "operei" si caracterul ei "stiintific".Eu, unul, sunt mirat si regret ca a durat atat pana sa intervina DNA. Altfel, cred in capacitatea acestei institutii de a - i prinde pe toti cei bagati in "afacerea" aceasta si de a livra justitiei niste dosare beton. DNA nu s-ar fi sesizat din oficiu daca deja nu ar avea nume, persoane, piste, indicii, poate chiar probe.
      • +2 (2 voturi)    
        autorii care au scris, nu cei de pe coperta (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:29)

        jackalphonse [utilizator] i-a raspuns lui Susufler0

        Nu s a vorbit nimic de autorii reali. Adica, Becali nu a scris el cartile. Nici macar Voiculescu, care mai are ceva in cap. Altcineva le scrie cartile si acei autori trebuie cautati.
        Eu vad aici cateva probleme:
        1. Editurile publica orice, daca un contract este legal si exista un beneficu de ambele parti. Si eu pot convinge o editura sa mi publice niste aberatii. este DIFICIL sa gasesti vina editurii, chiar daca o are (p[robabil ca o are).

        2. Cartea trebuie sa aiba "caracter stiintific", deci, prin urmare, nu este o "lucrare stiintifica" care aduce o NOUTATE in domeniu (cum ar fi un articol stiintific publicat intr-o revista cotata cu factor de impact). Prin urmare, un profesor universitar trebuie sa cunoasca ffffoarte bine legea ca sa si dea seama daca refuza sau nu o recenzie sau sa dea girul de "stiintific" pentru o carte (o carte de metodologie, fara noutati stiintifice, doar sistematizare, poate avea caracter stiintific, fara sa fie o lucrare stiintifica). Poate ca o parte din profii aia universitari si-o merita, dar o mare parte habar nu au in ce s-au bagat.
        Este mai putin dificil, dar este DIFICIL, sa gasesti vina profului universitar, desi cred ca o are.

        3. Cei care au scris cartile, autorii reali, sunt primii care au favorizat infractorul. Daca pe aia ii ocolesti, nu vad ce sens are sa te legi de edituri si provesori, care reprezinta coada problemei. Este USOR sa i gasesrti vina autorului real, pentru ca a creeat un FALS, un instrument, pe care si-a pus numele infractorul. Acest instrument si-a facut treaba prin profesori si editori.
        Autoritatile incep cu partea grea, acolo unde vina invinuitului este greu demonstrabila, ocolind fondul problemei.

        Sa nu uitam ca a legea aia este o lege neclara, evaziva, creeata ea insasi, la vremea ei, ca sa favorizeze un infractor (cam asa se fac legile la noi, din pacate).

        Totusi, este de bun augur ca editurile si profesorii universitari sunt facuti de cacao in public...
  • -5 (7 voturi)    
    de ce? (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:11)

    ano [anonim]

    "Nu poti avea in repertoriu si Mozart, si Guta."

    fara nici un fel de referinta directa la articol, pun si eu intrebarea asta: DE CE?? de ce nu poti avea in repertorie si Mozart si Guta??
    • +7 (7 voturi)    
      Simplu (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 12:10)

      V. Veroiu [utilizator] i-a raspuns lui ano

      Cui ii place Mozart, notele muzicale ale lui Guta suna la fel ca ragetele unei maimute la gratii.

      Invers, cui ii place Guta, ca el mai sunt inca zeci de altii si pur si simplu nu are timp sa afle cine a fost Mozart, care e doar UNUL.
      • -1 (1 vot)    
        Poate versurile (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:02)

        Moldovean [anonim] i-a raspuns lui V. Veroiu

        Că notele muzicale orientale sunt pe placul multora, unii dintre ei chiar intelectuali. Deci, ca și note muzicale îți poate plăcea și muzica clasică, dar și cea orientală.

        Diferența se face la mesajul transmis de versuri. În Orient pe note muzicale asemănătoare nu auzi de ”curvăsăraie”, mașini, bani, femei, dușmani și altele din categorie.
        • +1 (1 vot)    
          Sincer (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:14)

          V. Veroiu [utilizator] i-a raspuns lui Moldovean

          Tot nu ma omor cu muzica orientala, chiar daca nu ii inteleg versurile.
    • +3 (3 voturi)    
      Pentru ca nu poti (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 12:23)

      Bogdan_100 [utilizator] i-a raspuns lui ano

      simultan aprecia un geniu si un idiot. Cine este capabil sa cante Mozart nu poate "canta" lalaielile inepte a unui subdezvoltat intelectual.
    • +1 (1 vot)    
      pur si simplu.... (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:32)

      ics [anonim] i-a raspuns lui ano

      ... sint alte instrumente. si alt bagaj de cunostiinte si de indeminare.

      guta poate sa incerce sa interpreteze pe mozart. n-o sa ii iasa cu acordeon taragoata si sintetizator. guta poate sa incerce sa cinte din gura der hölle rache kocht in meinem herzen. nu o sa ii iasa.

      era o vorba din romani : ''nu potzi sa faci din kkt bici si sa mai si pocneasca''
    • -1 (1 vot)    
      Extremele atrag! (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 15:14)

      Con_stan_tin [utilizator] i-a raspuns lui ano

      Dar combinarea lor, Mozart cu Guță, într-un singur spectacol crește puterea de atracție exponențial.
  • +5 (7 voturi)    
    ce oameni i-au girat (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:23)

    Francisc 1 [utilizator]

    confuzi si ei in viata , streza ala ne explica cum e cu moralitatea si familia crestina si seara ajuta puscariasii sa evadeze.
  • +1 (9 voturi)    
    pozitiv (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 11:57)

    Soarele [utilizator]

    Guţă ar trebui să-i mulţumească lui Liiceanu pentru că l-a pomenit alături de Mozart! cu o manea cu dedicaţie...
  • 0 (2 voturi)    
    curiozitate... (Miercuri, 13 ianuarie 2016, 13:36)

    lili [anonim]

    Cate opere stiintifice cu adevarat or fi scos adevaratii oameni de stiinta din Romania in perioada asta?!
    Cred ca puscariasii ii depasesc de departe!!!
    Asta-i Romania intoarsa pe dos!


Abonare la comentarii cu RSS





ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version