Cum trebuie sa se reformeze Islamul pentru a scapa de tentatia violentei? Ayaan Hirst Ali, una dintre cele mai puternice, dar si controversate voci din dezbaterea publica in jurul Islamului, arata intr-o analiza pentru revista Foreign Policy existenta a trei curente deseori contradictorii in randul musulmanilor. Autoare a cartii Heretic: Why Islam Needs a Reformation Now, Ayaan Hirst Ali, arata va viitorul Islamului va fi decis fie de musulmanii reformatori, fie de cei radicali.

Ayaan Hirst AliFoto: Wikipedia

Ayaan Hirst Ali (citeste aici biografia sa) arata ca viitorul relatiei dintre comunitatea islamica si restul lumii va fi decis de deschiderea catre reforma sau, dimpotriva, de apetenta pentru conservatorism.

Ayaan Hirst Ali arata ca exista trei majore de musulmani, clasificarea fiind realizata in functie de modul in care isi practica religia si isi proiecteaza prezenta la scara globala.

1. Musulmanii "Medina". Este cel mai problematic, fiind format din fundamentalisti ce isi bazeaza regimul pe Sharia (sistemul juridic islamic).

- considera ca Islamul ar trebui sa ramana in formula originala, asa cum a aparut in secolul al VII-lea

- o cerinta importanta este ca musulmanii sa-si impuna credinta asupra tuturor celor de alta credinta. E o sursa majora de conflict

- considera ca Sharia este un cod divin ce prevaleaza asupra oricui alt cod civil

2. Musulmanii "Mecca". Ei reprezinta cea mai mare parte a comunitatii musulmane.

- loiali nucleului credintei

- nu sunt inclinati spre violenta si nici intoleranta asupra non-musulmanilor

- problema lor cea mai mare este ca neaga discutia teologica asupra intolerantei si a violentei din propriile texte religioase

3. Musulmanii reformatori. Ei sunt vazuti drept sansa Islamului de a scapa de eticheta violentei.

- promoveaza separarea religiei de politica si de viata civila

- unii dintre ei sunt apostati, dar majoritatea disidentilor sunt credinciosi.

- printre ei se afla clerici ce au realizat ca religia trebuie sa se schimbe, altfel toti musulmanii vor fi identificati cu ciclul interminabil de violente

Viitorul Islamului si relatia musulmanilor cu lumea vor fi decise in functie de care dintre cele doua grupuri minoritare - radicalii sau reformatorii - va castiga sprijinul majoritatii "Mecca", scrie Ayaan Hirst Ali.

Conform autoarei, oricine cauta sprijin pentru un jihad armat va primi un suport amplu in versetele coranice ce au legatura cu perioada petrecuta de Mohammed in Medina (perioada sa razboinica). Spre exemplu, in versetul 4:95, Allah ofera un "grad mai inalt" celor ce se chinuie si lupta pentru bunurile proprii decat cei ce stau in casa, iar in versetul 9:29, musulmanii sunt sfatuiti sa "lupte impotriva celor ce sunt impotriva lui Allah si Mesagerului Sau, a celor ce nu recunosc religia Adevarului, chiar daca sunt Oameni ai Cartii, pana nu vor plati cu Jizya".

Musulmanii radicalii isi gasesc justificarea actelor de violenta si in Sahih Muslim, una dintre colectiile de texte atribuite profetului Mohamed, unde se arata ca profetul a dus 19 expeditii militare, luptand in opt dintre ele. Conform lui Michael Cook, profesor la Princeton, "luptele impotriva necredinciosilor erau inscrise in textele fundamentale ale Islamului".

Pe de alta parte, cercetatori ai Islamului precum John Esposito sau Karen Armstrong considera ca islamul este o cauza circumstantiala a violentei, motivele reale fiind saracia, marginalizarea politica si cultura si alte forme de alienare, incluzand discriminarea asupra musulmanilor. Ei folosesc termeni precum "radicalism", "extremism violent" si "terorism" pentru a descrie atacurile Statului Islamic, acestia considerand ca Islamul nu este diferit de nici o alta religie a lumii si nu este in niciun fel unica.

Conform lui Ayaan, pozitia aceasta este asumata de guvernul american, dar si de majoritatea tarilor vestice. Scriitoarea considera ca o astfel de pozitie este gresita, deoarece neaga justificarea oferita de Coran si Hadith (totalitatea colectiilor de texte atribuite profetului Mohamed) pentru violenta, inegalitatea de gen si discriminarea asupra celorlalte religii.