Presedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constitutionala asupra Legii privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si a unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, apreciind ca o serie de prevederi sunt contrare legii fundamentale.

Legea stabileste ca prefectul verifica legalitatea actelor presedintelui consiliului judetean si posibilitatea ca prefectul sa poata verifica masurile intreprinse in baza delegarii cu privire la atributiile primarului si ale presedintelui consiliului judetean.

Motivele prezentei sesizari vizeaza aspecte de neconstitutionalitate constand, pe de o parte, in incalcarea normelor constitutionale referitoare la competenta legislativa a Camerelor Parlamentului in procedura de legiferare, respectiv cele ale art. 61 si ale art. 75 alin. (1) si alin. (5) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (3) din Constitutie; pe de alta parte, prin continutul sau normativ, legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca si prevederile art. 1 alin. (5) si ale art. 123 alin. (5) din Constitutie.

Care sunt argumentele presedintiei, potrivit unui comunicat postat pe site-ul Administratiei Prezidentiale:

1. Legea a fost adoptata cu incalcarea prevederilor art. 61 si ale art. 75 alin. (1) si (5) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (3) din Constitutie, deoarece face parte din categoria legilor organice.

In conformitate cu dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutie, cu privire la reglementarile prevazute la art. I din legea supusa promulgarii, fiind incidente dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. o) din Constitutie, prima Camera sesizata este Camera Deputatilor, iar in ceea ce priveste reglementarile cuprinse in art. II, fiind incidente dispozitiile art. 123 alin. (3) din Constitutie, prima Camera sesizata este Senatul. In acest sens s-a exprimat si Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 237 din 13 martie 2015. Prin urmare, pentru interventiile legislative prevazute la art. I, Camera decizionala urma sa fie Senatul, iar pentru cele de la art. II, Camera decizionala urma sa fie Camera Deputatilor. Tinand cont de continutul normativ al acestei propuneri legislative, Birourile permanente ale celor doua Camere au hotarat ca prima Camera sesizata sa fie Camera Deputatilor. Luand in dezbatere propunerea legislativa, Camera Deputatilor, in sedinta din data de 03.06.2015, a respins in integralitate aceasta initiativa legislativa care, in conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din Constitutie a fost transmisa Senatului. In urma dezbaterilor din cadrul comisiilor permanente si din plen, Senatul, in sedinta din data de 21.09.2015, a hotarat adoptarea cu unele modificari a acestei legi si transmiterea ei spre promulgare Presedintelui Romaniei.

In opinia noastra, adoptarea acestei legi s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 61 si ale art. 75 alin.(1) si alin. (5) coroborate cu cele ale art. 123 alin.(3) din Constitutie, pentru considerentele mai jos expuse.

Astfel, principiul bicameralismului, consacrat de art. 61 din Constitutie, se reflecta in procedura legislativa prin diviziunea de competente prevazuta de art. 75 din Constitutie, in cadrul careia fiecare dintre cele doua Camere este, in cazurile expres definite, fie prima Camera sesizata, fie Camera decizionala. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat urmatoarele: "In ceea ce priveste competenta de a dezbate si a adopta proiectele de legi si propunerile legislative, dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutie stabilesc calitatea de prima Camera sesizata, respectiv Camera decizionala, in functie de materia de reglementare care face obiectul legiferarii. Intrucat criteriile de partajare a competentelor celor doua Camere, precum si modalitatea de solutionare a unor eventuale conflicte de competente sunt expres prevazute in Legea fundamentala, Curtea constata ca fiecare Camera a Parlamentului este obligata sa aplice intocmai dispozitiile art. 75 din Constitutie". (Decizia Curtii Constitutionale nr. 1018/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010).

De asemenea, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 710/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea Constitutionala a mai statuat si ca "Art. 75 din Legea fundamentala a introdus, dupa revizuirea si republicarea acesteia in octombrie 2003, solutia obligativitatii sesizarii, in anumite materii, ca prima Camera, de reflectie, a Senatului sau, dupa caz, a Camerei Deputatilor si, pe cale de consecinta, reglementarea rolului de Camera decizionala, pentru anumite materii, a Senatului si, pentru alte materii, a Camerei Deputatilor, tocmai pentru a nu exclude o Camera sau alta din mecanismul legiferarii. Totodata, alin. (4) si (5) ale art. 75 din Constitutie prevad modul de rezolvare a posibilelor ￂconflicte de competentaￂ intre prima Camera sesizata si Camera decizionala, dar nu exista un text in Constitutie care sa permita Camerei decizionale sa se indeparteze de la ￂlimitele sesizariiￂ date de solutia adoptata de catre prima Camera sesizata."

In conformitate cu prevederile constitutionale anterior mentionate, reglementarile prevazute la art. 123 alin. (3) se dezbat si se adopta de Senat, ca prima Camera competenta si de Camera Deputatilor in calitate de Camera decizionala. Contrar dispozitiilor constitutionale in materie de competenta a Camerelor Parlamentului in materie de legiferare, art. II din Legea privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si a unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului a fost adoptat de Senat, in calitate de Camera decizionala. Intoarcerea legii la Camera Deputatilor, cu privire la art. II, se impunea cu atat mai mult cu cat Camera Deputatilor respinsese aceasta initiativa legislativa.

Pe cale de consecinta, prin faptul ca Senatul nu a dispus intoarcerea legii la Camera Deputatilor in calitate de Camera decizionala in ceea ce priveste prevederile art. II din legea dedusa controlului de constitutionalitate consideram ca, in conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) si alin. (5) din Constitutie, nu a fost respectata procedura parlamentara de adoptare a legilor. Totodata, aceasta lege contravine si jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, potrivit careia legea este un act ce trebuie adoptat de ambele Camere ale Parlamentului in conformitate cu principiul bicameralismului, consacrat de prevederile art. 61 din Constitutie, si cu respectarea procedurii legislative prevazute de art. 75 din Constitutie.

2. Legea privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si a unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie

Art. I al legii supuse controlului de constitutionalitate prevede modificarea alin. (7) al art. 115 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, dupa cum urmeaza: "Dispozitiile primarului, dispozitiile presedintelui consiliului judetean, hotararile consiliului local si hotararile consiliului judetean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului in conditiile legii care ii reglementeaza activitatea". In mod corespunzator, legea prevede si modificarea Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului. Astfel, art. II pct. 1 prevede modificarea art. 19 alin. (1), lit. (e) din Legea nr. 340/2004, statuand ca prefectul "verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local, ale presedintelui consiliului judetean sau ale primarului".

Art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative prevede ca in procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative; in cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei in reglementari unice.

In opinia noastra, prevederile legii deduse controlului de constitutionalitate contravin normelor de tehnica legislativa referitoare la sistematizarea legislatiei, ce interzic paralelismul in reglementare, din cel putin doua perspective.

Astfel, pe de o parte, prin continutul normativ al legii transmise la promulgare, legiuitorul instituie aceeasi norma in doua acte normative distincte, respectiv Legea nr. 215/1001 si Legea nr. 340/2004, iar pe de alta parte, cele doua norme instituite prin legea dedusa controlului de constitutionalitate reiau o norma deja existenta, dintr-o alta lege distincta. In acest sens, precizam ca in legislatia in vigoare exista deja o prevedere conform careia prefectul poate realiza un control de legalitate cu privire la actele presedintelui consiliului judetean. Astfel, potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea Guvernului Romaniei si a ministerelor: "Prefectul conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ - teritoriale si exercita controlul asupra legalitatii actelor administrative ale consiliului local, ale primarului, ale consiliului judetean si ale presedintelui consiliului judetean". In ideea unei bune reglementari si a unei legislatii ce urmareste claritatea normelor, instituirea aceleiasi norme in continutul a trei acte normative nu poate fi primita. Tinand cont de necesitatea existentei unicitatii reglementarii in materie, opinam ca, pentru evitarea crearii unui paralelism legislativ, este necesara concentrarea reglementarilor cu privire la acelasi aspect intr-un singur act normativ, iar avand in vedere ca o asemenea prevedere se regaseste deja in legislatia in vigoare, dublarea acesteia nu este oportuna.

Fata de argumentele invocate, consideram ca Legea privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si a unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul obligativitatii respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legii, intrucat nu respecta cerinta de claritate a normei juridice impusa de respectarea normelor de tehnica legislativa. De altfel, necesitatea evitarii paralelismului legislativ reiese si din bogata jurisprudenta a Curtii Constitutionale, care a statuat ca paralelismul legislativ nu respecta principiul legalitatii, iar prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa intervin situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii juridice, in componenta privind claritatea si previzibilitatea legii (Decizia nr. 1360/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din 15.11.2010, Decizia nr. 3/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 154 din 4.03.2015, Decizia nr. 114/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 413 din 11.06.2015).

3. Legea privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si a unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului contravine prevederile art. 123 alin. (5) din Constitutie

In ceea ce priveste posibilitatea ca prefectul sa verifice legalitatea actelor emise de presedintii consiliilor judetene, avem in vedere dispozitiile art. 123 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora: ￂPrefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.ￂ.

Astfel, intr-o interpretare literala a dispozitiilor constitutionale ale art. 123 alin. (5), modificarile aduse de legea dedusa controlului de constitutionalitate sunt contrare acestor dispozitii, intrucat textul Legii fundamentale nu introduce in enumerarea limitativa a actelor care pot fi atacate de prefect la instantele de contencios administrativ si actele presedintelui consiliului judetean, referindu-se exclusiv la actele consiliului judetean, ale consiliului local si ale primarului. Totodata, prin raportare la dispozitiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1), art. 122 alin. (1) si art. 123 alin (4), norma de la art. 123 alin. (5) este una de exceptie, fiind de stricta interpretare si aplicare.

Ca atare, nu se poate adauga prin lege, ca act juridic al Parlamentului cu forta juridica inferioara Constitutiei, un nou subiect de drept ale carui acte sa fie supuse controlului de legalitate exercitat de prefect. In acest sens, consideram ca extinderea sferei de aplicare a prevederilor art. 123 alin. (5) poate fi realizata numai printr-o lege de revizuire a Constitutiei, in caz contrar fiind incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 73 alin. (2).