Sfanta nebunie a doamnei profesor Maria

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Marţi, 11 august 2015, 14:54 Actualitate | Esenţial

Vlad Mixich
Foto: Cristian Stefanescu
Regula e stranie, dar am verificat-o de mai multe ori: cu cât un profesor e mai mare în realitate, nu doar în titluri, cu atât are orgoliul mai mic. Într-o sâmbătă la ora 6 dimineaţa, doamna profesor Maria Siemionow a luat avionul de la Cluj spre Bucureşti. La 9 dimineaţa era deja la recepţia hotelului Hilton de lângă Ateneu, unde a fost anunţată că trebuie să aştepte trei ore pentru o cameră cu vedere.

La ora 10 intram în holul hotelului, un pic cam prea emoţionat, şi doamna profesor mă ruga să nu stăm mai mult de o oră împreună pentru că e un pic cam prea obosită. Dacă doreşte putem discuta mai târziu, i-am spus. “Nu. Trebuie să fiu întotdeauna disponibilă să vorbesc despre asta”.


Maria Siemionow este frecvent listată printre cei mai influenţi zece chirurgi din lume aflaţi încă în viaţă. Are doar 65 de ani şi a plecat din Polonia, unde a absolvit Medicina, pentru a ajunge primul chirurg din Statele Unite care a efectuat un transplant de faţă. “Ştiu că pare science-fiction, dar e adevărat”, mi-a spus de mai multe ori doamna profesor Maria în timp ce-mi descria cum operează şi ce cercetează. În termeni de specialitate, ce face ea se numeşte microchirurgie plastică şi reparatorie. Acele chirurgicale pe care le foloseşte în timpul operaţiilor au între 40 şi 100 de microni. Diametrul unui fir de păr este între 60 şi 90 de microni.

“Uită-te la mâna ta şi mişcă-ţi degetele”, îmi spune doamna profesor. “Ai 27 de oase în faţa ochilor, controlate de 28 de muşchi. Cu ele poţi să arunci o minge sau să ridici un ac; sunt suficient de puternice să zdrobească un măr şi îndeajuns de sensibile să apuci o pană fără să-i strici forma. Ai în faţa ochilor un mecanism minunat şi complex şi, atunci când este stricat, durează ore în şir să-l reparăm cât de cât”. Maria Siemionow a început prin a efectua transplanturi de mână; este şi motivul pentru care a venit la Cluj, unde consiliază o echipă de chirurgi care va efectua primul transplant de acest tip din România.

În urmă cu 20 de ani, doamna profesor Maria a călătorit în mai multe misiuni în Mexic sau în sudul Turciei unde, împreună cu alţi colegi din Medici fără Frontiere, reparau mâinile copiilor din regiunile puţin dezvoltate.  “Mulţi dintre ei aveau şi arsuri pe faţă şi atunci m-am gândit că ce bine ar fi dacă aş putea să-i ajut şi cu asta. Cred că atunci mi-a venit prima oară ideea unui transplant de faţă şi, timp de două decenii, m-a bântuit ideea asta. În spitalul american în care lucram aveam un laborator şi acolo am început să efectuăm transplant de faţă pe modele animale experimentale”.     

De ce? De ce i-a trebuit mai mult acestei femei educate în Polonia comunistă şi ajunsă chirurg într-un mare spital american? De ce n-a rămas cuminte în banca ei, de ce mai mult risc şi aventură, ce e cu visul ăsta american întrupat în faţa mea de o doamnă blondă, care bea un suc în Hilton-ul bucureştean? “Când mă fascinează ceva în sala de operaţie, când observ ceva nou, îmi vin idei noi şi încep să caut explicaţii”, parează doamna profesor.

E totuşi enervantă. E prea simplu ca să fie reală. Şi eu sunt curios, şi eu caut explicaţii. „Da, e dată multora curiozitatea dar nu mulţi sunt cei care merg mai departe de curiozitate şi încep să cerceteze. Dacă oamenii nu s-ar întreba unde îi poate duce curiozitatea, dacă n-ar munci ca să-şi extindă câmpul cunoaşterii, atunci nu ar mai exista inovaţie. Dacă toţi am fi mulţumiţi cu ceea ce suntem şi unde suntem, cu stabilitatea noastră, dacă nu am fi puţin nebuni...”.


profesoara Maria Siemionow (foto: Roberta Dupuis-Devlin/UIC Photo Services)

E sfântă nebunia asta a doamnei profesor Maria. La început mulţi erau pregătiţi s-o ardă pe vrăjitoare. Când efectuezi un transplant de faţă, scria profesorul Iain Hutchison, fondatorul Britain’s Facial Surgery Research Foundation, transformi o persoană sănătoasă dar desfigurată, într-una bolnavă care arată mai normal. „Nu! Transformi un pacient care este numit monstru, într-un om mulţumit aflat pe viaţă în tratament imunosupresiv, cu efecte adverse, dar suportabile”, spune doamna profesor Maria. „Cineva care nu şi-a pierdut faţa nu poate înţelege complet de ce pacienţii nu mai doresc să trăiască atunci când nu au faţă”.

Transplantul de faţă nu este o operaţie estetică. Prima femeie căreia doamna profesor Maria i-a efectuat un transplant de faţă, Connie Culp, nu avea nas, respira de 4 ani printr-un tub, se hrănea printr-un tub, nu avea dinţi, nici cerul gurii, nici maxilar. Nepotul ei se temea de ea, fugea de ea. Douăzeci şi două de ore a durat operaţia condusă de Maria Siemionow, din care nouă ore şi zece minute prelevarea feţei de la donatorul decedat. Chirurgii au trebuit să recupereze integral ţesutul facial al donatorului, disecând artere, nervi şi oase pentru ca să le conecteze apoi la arterele, nervii şi oasele lui Connie Culp. Repetaseră deja totul de 40 de ori pe cadavre în sala de disecţie, cronometraseră exact fiecare timp al operaţiei, fiecare îşi ştia exact locul şi gestul pe care urmează să-l facă. „E ca un puzzle uriaş”, îmi explică doamna profesor Maria. Un puzzle pe care îl asamblezi folosind ace subţiri cât firul de păr.

Dumnezeu n-a murit. Doar a coborât printre noi şi, din cauza asta, îl recunoaştem mai greu.

Thomas Starzl, chirurgul american care a reuşit primul transplant de ficat şi pe care doamna profesor Maria l-a cunoscut şi admirat, a pierdut mulţi pacienţi pe masa de operaţie până ce, în 1980, a descoperit că poate utiliza ciclosporina ca terapie imunosupresivă şi astfel a scăzut enorm frecvenţa respingerii organului transplantat de către corpul primitor (rejet). Şi datorită acestei descoperiri, rata de succes a unui transplant de faţă, la doi ani de la efectuarea operaţiei, este de peste 90%.

Dar sfânta nebunie nu-i dă pace doamnei profesor Maria. „Astăzi luăm celule stem adulte de la primitor şi de la un donator neînrudit şi le fuzionăm. Ne aşteptăm ca asta să reducă episoadele de rejet. În modelul experimental am administrat şobolanilor de laborator astfel de celule şi nu a mai fost nevoie să le dăm imunosupresoare pe viaţă. E un prim pas spre rezolvarea problemei tratamentului pe viaţă cu imunosupresive”. Straniu, nu? În urmă cu 35 de ani tratamentul cu imunosupresive era o descoperire epocală. Astăzi a devenit una din problemele pe care oameni ca Maria Siemionow încearcă să le rezolve.

E nebunia noastră sfântă, nebunia omului modern: niciodată mulţumit cu ce are, întotdeauna frământat de un înger (sau un diavol?) care-l împinge mai departe. Nu sunt puţini cei dintre noi care au în ei această sfântă nebunie. Dar foarte puţini sunt cei care au curaj să se lase în voia ei.

PS. La trei luni de la efectuarea primului transplant de faţă, Connie Culp a reînceput să-şi simtă faţa. La cinci luni, creierului ei a reînceput să aibă o prezentare corticală a noii feţe. La un an după operaţie, a putut din nou să-şi mişte muşchii feţei, să râdă şi să plângă. La un an şi jumătate de la operaţie, nepotul ei a sărutat-o pe obraz. Pentru prima dată.   


Citeste mai multe despre   











[P] ​Accepta provocarea unui business fara hartii! E mai simplu decat crezi               

Activitatile noastre zilnice sunt din ce in ce mai orientate catre mediul electronic si online. Traim intr-un ritm care ne-a impus sa adoptam solutii eficiente si sigure pentru a plati facturi si taxe, a face cumparaturi, a verifica soldurile bancare, etc. Este o practica pe care am ales-o din dorinta de a simplifica lucrurile si pe care multi dintre noi ne dorim sa o regasim si in viata profesionala, unde cautam solutii pentru a depasi constrangerile de timp si spatiu atunci cand trebuie sa obtinem  o aprobare, sa  semnam rapid un contract sau sa accesam un document de la distanta.
36597 vizualizari
  • -61 (69 voturi)    
    mai (Marţi, 11 august 2015, 15:09)

    giigi [utilizator]

    auzi mai mix, stiu si eu chirurgi romani cu acelasi traseu profesional, sunt si eu curios, de ce nu apar si ei in articolelel tale?
    pe bune, ai o explicatie care sa fie si logica?
    • +54 (58 voturi)    
      iti zic eu... (Marţi, 11 august 2015, 15:31)

      cristi [anonim] i-a raspuns lui giigi

      ...pt. ca e un vierme vandut pe bani occidentalilor. nu e mindru ca e roman.
      bai, ce dreaq aveti cu obsesiile astea romaniste? a prezentat un om exceptional, considerat a fi intre primii 10 in lume in domeniu lui profesional, atat.
      • +33 (39 voturi)    
        Astia asha-s programati genetic (Marţi, 11 august 2015, 16:02)

        bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui cristi

        N-ai ce le face. Ei stiu ca romanii sunt cei mai cei dintre toate popoarele, si doar opresiunea imperialismului ii face s-o duca rau. Si cum zici ceva de bine despre cineva care nu e "mindru ca e roman", vad negru in fata ochilor...
        • +2 (6 voturi)    
          exact (Marţi, 11 august 2015, 23:39)

          mvr [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

          "giigi" si alti trolli au reflexe demne de cainii dintr-o haita.

          ...si pariez ca el nu stie niciun chirurg comparabil cu persoana intervievata de Mixich.
    • +33 (35 voturi)    
      Asa o fi (Marţi, 11 august 2015, 15:45)

      jeanvaljeanro [utilizator] i-a raspuns lui giigi

      Dar niste nume ai? Ca sa stim si noi cui sa dam o spaga la nevoie!
      • 0 (0 voturi)    
        Care nume dom-le (Miercuri, 12 august 2015, 15:38)

        bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui jeanvaljeanro

        El nici macar nu stie cu citi de 'i' sa-si scrie numele propriu si tu-i ceri sa scrie si alte nume? :)
    • +12 (18 voturi)    
      auzi mai gigi,cu trei i (Marţi, 11 august 2015, 17:52)

      Persuasive [anonim] i-a raspuns lui giigi

      da' de ce nu publici matale niste articole cu mai mult decat onorabilii si imaculatii chirurgi sau medici romani.Ca sunt ca neaua,toti.
    • -12 (22 voturi)    
      desigur (Marţi, 11 august 2015, 17:54)

      popescu_dtru [utilizator] i-a raspuns lui giigi

      dl Mixich, un om sensibil și dedicat ziaristicii medicale, bănuiesc că are în proiect articole despre dr. Pesamosca, dr. Tudose, dr. Nicolae Paulescu (și de-ar fi numai ăștia!)

      Puțină răbdare...
    • +9 (13 voturi)    
      Și eu (Marţi, 11 august 2015, 19:28)

      andreitr [utilizator] i-a raspuns lui giigi

      sunt patriot. Dar asta nu înseamnă că nu apreciez valoarea. Mai ales când vine din cea mai mare democrație a lumii.
      Dumneata crezi ca dacă te dai român dar ții cu rușii ești patriot? Nu cred în astfel de patriotism.
    • -1 (1 vot)    
      da de ce? (Miercuri, 12 august 2015, 21:18)

      gicacontragica [utilizator] i-a raspuns lui giigi

      nu pune ziarul mai multe stiri cu matematicieni? pentru ca e mai greu de inteles matematica decat de tocit medicina? de ce toata lumea crede ca doar medicii au pe mana vieti? un medic are o viata pe mana - un politehnist are sute :)
  • +15 (17 voturi)    
    nume (Marţi, 11 august 2015, 16:55)

    a [anonim]

    Am sa va raspund eu solicitarii: Mihai Olteanu, Suedia - directorul unei clinici de transplant de ficat (plecat din Romania acuma mai bine de 10 sau 15 ani). Nu il cunosc personal insa l-am vazut la o conferinta unde explica unde greseste cercetarea medicala romaneasca si ce ar trebui sa faca medicii romani care sunt si cadre didactice. mi s-a parut o discutie extrem de utila. mai sunt si alte persoane si nu am sa iau aparare nimanui. e bine ca sunt prezentate personalitati din lumea stiintei, a artei si asa mai departe. ca sincer eu m-am saturat de politicieni care nu au habar ce e aceea o doctrina, care in viata lor nu au muncit nici sa mute o carte de pe un raft pe altul, de asa zise staruri (care altceva decat sa deschida picioarele la prima suta de lei)...

    si da si personalitatile straine care vin la noi in tara pot sa deschida ochii unora si de aceea trebuie sa ii prezentam.

    o zi buna va doresc
  • +3 (19 voturi)    
    Pentru dl. Vlad :D (Marţi, 11 august 2015, 17:38)

    Clop [utilizator]

    Domnule Mixich, consider ca ar trebui o completare la titlu, anume, numele intreg al distinsei doamne chirurg...

    Sa va opriti doar la doamna Maria... pentru o asemenea personalitate, mi se pare total lipsit de eleganta.

    Cred ca este de datoria Dvs., ca jurnalist, sa nu promovati sintagma balcanica, asimilabila unui orizont venit din zona miticilor de tot felul.

    * Daca ati scrie maine un articol despre Gabriel Liiceanu, l-ati intitula "sfanta nebunie a domnului Gabriel"?
    • +8 (16 voturi)    
      ? (Marţi, 11 august 2015, 20:08)

      Natasa [utilizator] i-a raspuns lui Clop

      Minusurile pe care le-a primit comentariul acesta arata ca multa lume nu stie o regula simpla si esentiala de politete: daca persoana cu care vorbesti iti permite sa o tutuiesti, atunci e Maria, Vlad, Ana, Andrei etc. Daca nu, e doamna Siemionow, domnul Mixich, domnul Plesu. Doamna Maria e un fel de familiaritate nepoliticoasa, un mod in care romanii se adreseaza de obicei fie celor pe care ii considera inferiori (femeii de serviciu, de exemplu), fie celor cu care ar vrea sa fie in raport de tutuiala, dar nu-s!
    • +6 (14 voturi)    
      și o mică adăugare... (Marţi, 11 august 2015, 21:23)

      Seb [utilizator] i-a raspuns lui Clop

      Văd aici și un mic pui de sexism pe care din păcate mulți îl avem. E o mentalitate de care ar fi momentul să scăpăm.

      Să fi fost chirurgul bărbat și nu femeie, s-ar fi chemat articolul „sfânta nebunie a domnului profesor Zbigniew”?

      La fel și folosirea sintagmei „doamna blondă” - dacă era un bărbat, ați fi folosit „domnul blond”?

      E foarte frumos articolul. E despre un om, iar genul/sexul lui e mai puțin important decât profesia sa.
  • +2 (4 voturi)    
    Splendid! (Marţi, 11 august 2015, 17:46)

    Iulian [anonim]

    Sa ne pregatim pentru volumul al doilea cu Fanatici?
  • +12 (14 voturi)    
    nu e neaparat nevoie de personalitati (Marţi, 11 august 2015, 18:15)

    Reader [anonim]

    poti lua la intrebari aproape orice roman plecat in afara si toti vor raspunde la fel. e mai bine "dincolo" decat in tara. indiferent ca sunt zidari, capsunari, ingineri, doctori toti vor zice acelasi lucru.

    dar, din pacate sunt multi oameni (sa le zic) indoctrinati care cred ca romania e buricul pamantului si ca noi suntem cei mai destepti / frumosi / etc, dar cineva ne da in cap si nu ne lasa sa ne ridicam.

    fiecare are prieteni plecati in afara cu care poate discuta si pot "fura" anumite idei de cum merge treaba "dincolo", dar cred ca suntem prea orgoliosi sa facem ca altii. mai bine traim in kkt decat sa incercam sa implementam ce la altii functioneaza de ani de zile.
  • +4 (6 voturi)    
    Foarte tare! Pe bune! (Marţi, 11 august 2015, 18:55)

    accidutzu [anonim]

    "Dumnezeu n-a murit. Doar a coborât printre noi şi, din cauza asta, îl recunoaştem mai greu."
  • +7 (9 voturi)    
    ! (Marţi, 11 august 2015, 19:02)

    melcul_naravas [utilizator]

    Un articol frumos; felicitari domnule Mixich!
  • +7 (9 voturi)    
    medici romani (Marţi, 11 august 2015, 20:23)

    ro [anonim]

    Poate ar merita cercetat inainte de a face acuzatii la adresa lui Mixich. Eu am gasit doar acest articol, despre prof. dr. Margit Serban din Timsoara, dar stiu ca sunt si altele

    http://science.hotnews.ro/stiri-interviuri-3119029-interviu-doctorul-margit-serban-femeia-care-invinge-moartea.htm
  • 0 (0 voturi)    
    Opinie (Miercuri, 12 august 2015, 14:32)

    albescu [anonim]

    Asertiunea "cu cât un profesor e mai mare în realitate, nu doar în titluri, cu atât are orgoliul mai mic. " nu este decat partial corecta. Mai corect mi se pare a fi raportul invers proportional dintre inteligenta recunoscuta prin grade universitare sau premii academice sau mai simplu spus - rezultate exceptionale si orgoliu. Exista profesori universitari ajunsi prin mijloace mai putin oneste, cu o serie de "trofee" academice realizate de scavi intelectuali aflati in subordine administrativa la care orgoliu e direct proportional cu functia si nu invers. Oamenii cu adevarat inteligenti nu au orgolii, iar cei foarte inteligenti au intelepciunea de a nu strivi cu inteligenta lor pe cei din jur, adoptand o tinuta modesta si binevoitoare fata de cei din jur. Am cunoscut asemenea personalitati si imi aduc aminte cu placere de ei.
  • 0 (0 voturi)    
    dumnezeu nu a murit (Joi, 13 august 2015, 10:24)

    Viorica Alexandru [utilizator]

    Impresionant articol.

    daca ati fi spus despre un roman asta, cati nu s-ar fi gasit sa-l scuipe si sa-l injure si pe dvs la fel...

    asa, 1-2 s-au ofensat patriotic...

    Dar scopul a fost atins....

    Dumnezeu nu a murit ...


Abonare la comentarii cu RSS





ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri