Industria forestiera autohtona arata, dupa mai bine de un deceniu in care statul roman a lasat-o la mana intereselor unei companii austriece gigantice, ca un puzzle compus din multe, foarte multe strategii de supravietuire, scriedela0.ro, intr-un material de referinta, realizat dupa o calatorie de dupa luni de zile de documentare si discutii, dar mai ales dupa o saptamana petrecuta pe drumuri, pe urmele lemnului romanesc, de-a lungul a 1820 de kilometri.
"Am stat la masa cu taietorii, am intrat in halele gaterelor, am asistat la negocieri interminabile si-am soptit in carciumi de provincie cu intermediari de pe piata lemnului. Am mers chiar intr-o exploatare forestiera, pentru a vedea si a intelege, scrie Vlad Stoicescu in materialul intitulat "Regia Nationala a Padurii Lor"
Concluziile dupa cei 1820 de kilometri petrecuti pe urmele lemnului romanesc:
"Industria forestiera autohtona arata, dupa mai bine de un deceniu in care statul roman a lasat-o la mana intereselor unei companii austriece gigantice, ca un puzzle compus din multe, foarte multe strategii de supravietuire. In plus, pozitia dominanta pe piata a firmei Holzindustrie Schweighofer a configurat relatiile comerciale si concurentiale intr-un mod care nu e daunator doar fondului forestier in sine, ci si intereselor bugetului national.
Organele de control al regimului silvic sunt adevarate retele de interese private, functionand cu rezultate extrem de neconvingatoare. Majoritatea neregulilor documentate de Dela0.ro ar putea fi limitate, ba chiar eradicate, printr-un control silvic temeinic. Legislatia exista, iar acolo unde are lacune poate fi perfectata. De cele mai multe ori, insa, regulile informale lasa urme mai apasate decat cele “la vedere”.
Partidele politice nu sunt straine de piramida coruptiei din sistemul forestier. Ba din contra, mai toate sursele consultate au indicat faptul ca multe din afacerile cu lemn au alimentat serios pusculitele partidelor.
Sunt comunitati intregi in Romania care, in lipsa exploatarii materialului lemnos, ar disparea pur si simplu. Multe din gaterele tarii platesc zeci de venituri in asezarile unde functioneaza. Un muncitor primeste, in medie, 100 de lei pentru ziua de munca.
Regia Nationala a Padurilor Romsilva functioneaza ca un paradox perfect: e institutie de stat insarcinata sa asigure exploatarea durabila a padurilor, dar si companie comerciala “educata” sa faca profit. Cat mai mult profit – in ultimii sase ani, castigurile Romsilva au crescut de aproape 5 ori. In tot acest timp, deasupra “exploatarii durabile” s-au adunat numai nori negri."
