Un proiect de lege iniţiat de Ministerul Sănătăţii şi semnat de peste 100 de parlamentari va schimba sistemul medical românesc cel puţin la fel de drastic cum ar fi putut s-o facă faimosul pachet de reformă Băsescu care a declanşat căderea guvernului Boc în 2012. Cu toate acestea se vorbeşte foarte puţin despre el şi foarte tehnic. Deşi pacientul este primul afectat de acest proiect.

Vlad MixichFoto: Cristian Stefanescu

Să luăm un exemplu concret: celebrul chirurg X. Dacă eu-pacientul voi dori să mă operez la celebrul chirurg X voi avea trei variante.

Fiecare variantă este dependentă de acordul chirurgului X şi pentru fiecare va trebui să plătesc direct din buzunar la casieria spitalului:

• 1. Să merg la el în spitalul de stat dimineaţa (adică între ora 8 şi ora 15). Aceasta este varianta cea mai ieftină căci va trebui să plătesc direct din buzunar doar tariful chirurgului X, restul (cazarea, consumabilele, folosirea aparaturii, medicamentele) fiind acoperite prin asigurarea mea de sănătate de stat. Pentru tariful chirurgului X voi primi factură.

• 2. Să merg la el tot în spitalul de stat, dar după-amiaza (adică după ora 15). În acest caz va trebui să plătesc din buzunar atât tariful chirurgului X, cât şi cazarea/consumabilele/medicamentele folosite în timpul tratamentului acordat în spitalul de stat. Pentru tot voi primi factură.

• 3. Să merg la el dar în clinica privată în care lucrează (oricând chirurgul X e acolo). Va trebui să plătesc din buzunar ca şi când aş merge după-amiaza la spitalul de stat: tariful chirurgului X plus preţul consumabilelor. Dacă spitalul privat va fi capabil să-mi dea un preţ mai bun decât spitalul de stat, foarte bine. Dacă nu, aici voi scoate cei mai mulţi bani din buzunar. Cu factură.

Dacă eu-pacientul nu am bani pentru varianta 1, cea mai ieftină, atunci voi fi tratat în spitalul de stat fără să scot bani din buzunar (în contul asigurării mele de stat), dar va trebui să aştept până ce pe lista de aşteptare a celebrului chirurg X se va elibera un loc fără plată directă. Sau să fiu consultat de medici care nu au solicitări de la pacienţi. În formularea preşedintelui CNAS, Vasile Ciurchea: „Dacă pacientul nu-şi poate permite, atunci va sta la rând” (sursa declaraţiei aici).

Practic se vor defini două categorii de medici: medici pentru oamenii care şi-i permit şi medici pentru oamenii săraci. Proiectul de lege NU menţionează niciunde că celebrul chirurg X ar fi obligat ca din cei 4 pacienţi pe care îi operează zilnic în spitalul de stat doi să fie operaţi fără bani (doar în contul asigurării de stat), iar ceilalţi doi în regim privat. Dacă celebrul chirurg X va avea dimineaţa doar pacienţi care vor dori să fie consultaţi exclusiv de el şi vor fi dispuşi să plătească pentru asta, legea nu îl va obliga să consulte şi pacienţi fără bani în regim de stat.

Cum se va stabili tariful la care chirurgul X va acorda aceste consultaţii private în spitalele de stat? Prin negocierea dintre directorul spitalului respectiv şi celebrul chirurg X. Aceste tarife vor trebui să respecte nişte „bareme” impuse de ministerul Sănătăţii, bareme despre care deocamdată proiectul de lege nu spune nimic.

Practic suntem în faţa legalizării plicurilor, deoarece toate veniturile astfel obţinute de celebrul chirurg X vor fi impozitate de către stat.

Există şi posibilitatea ca celebrul chirurg X să-şi stabilească tariful astfel: cât primeşte acum neoficial în plic plus banii pe care va trebui să-i plătească impozit după intrarea legii în vigoare. Legea nu preîntâmpină în niciun fel o astfel de situaţie.

Autorităţile spun că, deocamdată, nu s-a intrat în “astfel de detalii”, deşi acesta este un detaliu esenţial. Există posibilitatea ca noi, pacienţii, să ne trezim că pe lângă cei 100 de lei pe care astăzi îi băgăm oricum în plic să trebuiască să mai adaugăm încă 40 de lei pentru impozitul medicului. Desigur asta se va întâmpla doar dacă celebrul chirurg X ne-o va cere. Dar nimic nu-l împiedică s-o facă. Decât propria-i conştiinţă.

documente

LEGE Practica privata in spitalele de stat

(6 Mar 2015) DOC, 44KB

Proiectul de lege prevede şi existenţa asigurărilor suplimentare/complementare care să acopere costurile din variantele 2 şi 3, dar fără alte precizări. Cine va administra aceste asigurări suplimentare? Ministrul Nicolae Bănicioiu spune că şi privatul şi statul (sursa declaraţiei aici). Rămâne de stabilit.

Să revenim puţin la varianta 2, cazul în care eu-pacientul va trebui să plătesc din buzunar atât tariful chirurgului X, cât şi cazarea/consumabilele/medicamentele din spitalul de stat. Tariful cazării/consumabilelor/medicamentelor va varia în funcţie de fiecare spital căci va fi stabilit, în formularea preşedintelui CNAS, „în funcţie de preţul de achiziţie” (sursa declaraţiei aici). Adică de iscusinţa managerului spitalului de stat de a organiza sau nu licitaţii corecte/eficiente economic.

O altă întrebare importantă este dacă celebrul chirurg X va putea opera şi în clinica sa privată şi în spitalul de stat în regim privat? Deşi iniţial s-a dorit o favorizare a medicilor care lucrează exclusiv la stat, proiectul de lege aflat acum în Parlament permite celebrului chirurg X să opereze oriunde şi oricând are el chef. De ce? Pentru că, spune ministrul Sănătăţii, „s-a ales varianta propusă de Colegiul Medicilor” (sursa declaraţiei aici).

Desigur, chirurgul X nu va putea opera la fel de ieftin şi în spitalul de stat şi în clinica sa privată pentru că nu va putea avea contract cu CNAS în ambele spitale. Va trebui să aleagă unde va impune tariful mai scump. Nu este deloc clar dacă în varianta 2 de mai sus eu-pacientul îmi voi putea folosi sau nu asigurarea de stat pentru a-mi acoperi o parte din cheltuieli: proiectul nu spune nimic despre acest aspect esenţial, iar oficialii guvernamentali cu care am discutat despre asta dau răspunsuri diferite.

Tot în proiect se prevede că actele medicale efectuate în regim privat de celebrul chirurg X în spitalul de stat sunt exceptate de la toate incompatibilităţile şi conflictele de interese menţionate de lege.

Despre acest proiect, semnat deja în Parlament de peste 100 de parlamentari, s-a discutat public foarte puţin. Asta deşi efectele lui au potenţialul de a fi cel puţin la fel drastice precum celebrul proiect Băsescu-Boc de modificare a legii sănătăţii, cel care a declanşat protestele care au dus la căderea guvernului Boc.

În acest moment o bună parte din sistemul medical românesc este privatizat: medicina de familie, majoritatea policlinicilor din ambulator, laboratoarele medicale. Introducerea acestor noi prevederi privatizează de facto şi o bună parte din practica medicală din spitalele de stat. Plicurile, masivul fenomen prezent de atâta timp în spitalele de stat, intră în legalitate.

Ceea ce este de altfel un pas necesar şi cu potenţial benefic dar doar, DOAR în condiţiile întăririi capacităţii de control şi implicare a pacienţilor. O altă lege propusă foarte recent de Ministerul Sănătăţii solicită ca fiecare spital să aibă un consiliu etic care să supravegheze posibilele derapaje ale medicilor. Însă printre cei 7 membri ai acestui consiliu etic doar unul este reprezentant al pacienţilor. Majoritatea în consiliu este deţinută de medicii din spitalul respectiv.

Un singur lucru rămâne deocamdată constant. Monopolul statului asupra asigurărilor de sănătate şi a imensei sume de bani pe care o colectează astfel de la populaţie. Un stat care dispune de o grămadă mare de bani la care au acces mai mulţi privaţi în condiţiile unui control foarte slab: iată reţeta sigură a corupţiei. Or acest proiect de lege nu schimbă nimic în această privinţă.

În sistemul de urgenţă situaţia rămâne neschimbată: servicii medicale gratuite pentru toată lumea. Doar în urgenţă.

Notă: descrierea proiectului de lege este făcută din perspectiva pacientului şi bazată pe textul ataşat şi pe explicaţiile oficialilor guvernamentali.