Noul sef al Statului Major General al Armatei Romane, generalul lt. Nicolae Ciuca, este cel care a condus batalionul "Scorpionilor Rosii" in Batalia de la Nasiriyah, Irak, in urma cu 10 ani, larg recunoscuta drept prima astfel de lupta a militarilor romani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Batalia avea sa aduca Romania in atentia militarilor americani ca aliat de baza. Intr-un reportaj realizat de Radio Romania Actualitati, generalul Ciuca a povestit clipele grele care au facut atunci diferenta intre viata si moarte pentru militarii romani trimisi in Irak.

Batalia de la NassiriyahFoto: Radio Romania

Multi am crezut macar o data in viata ca "ne-a suierat glontul pe la ureche": ne-am certat cu seful, am "dat o gherla" la job sau, mai rau, ne-a taiat un nebun calea pe sosea, la volan. In 2004, intr-o seara de mai, undeva in sudul Irakului, unor militari romani nu le-a suierat, ci le-a bubuit, si nu glontul, ci proiectilul de "agheu", mai exact AG 7, batranul aruncator de grenade sovietic, folosit din greu in Irak si in alte puncte fierbinti de pe Glob, si-n ziua de azi.

In 20 martie 2003, SUA si aliatii sai invadau Irakul, iar pe 9 aprilie, dictatorul Saddam Hussein avea sa fie debarcat de la putere. Operatiunile militare aveau, insa, sa continue inca 8 ani, pana in decembrie 2011, cand este consemnata oficial incheierea Razboiului din Irak.

Irakul de dupa debarcarea lui Saddam Hussein era ravasit de lupte crancene pentru putere si suprematie intre factiuni islamice shiite si sunnite, grupari teroriste, miscari politice, minoritati etnice, lideri locali. Peste toate acestea, militarii americani si aliatii lor - printre care si un batalion romanesc trimis in provincia Dhi Qar, in sudul Irakului - incercau sa stabilieze tara araba sub Noul Guvern Irakian, o conducere locala promovata de americani in speranta crearii unui stat functional.

In 2004, clericul radical shiit Muqtada al-Sadr isi facea loc in jocul de putere din Irakul bogat in petrol, dupa cei 24 de ani ai regimului Saddam Hussein, sunnit - minoritar in Irak. In acea seara de mai 2004, militiile lui Muqtada al-Sadr au intrat in clinci cu trupele coalitiei internationale din baza White Horse, de langa orasul Nasiriyah , provincia Dhi Qar din sudul Irakului.

Insurgentii castigasera mare influenta in zona, ila un moment dat cucerind jumatate din Nasiriyah si podurile peste raul Eufrat. Militarii romani din baza White Horse au primit ordin de la generalul italian Chiarrini, comandatul Brigazii Ariette, sa asigure controlul asupra trecerii peste Eufrat.

"Drumul de la camp pana la obiectiv avea sa fie presarat de o serie intreaga de suprize", isi aminteste generalul-locotenent Nicolae Ciuca, intr-o emisiunea la Radio Romania Actualitati, in 2013, la 9 ani de atunci.

Nicolae Ciuca avea sa fie numit, luni, 29 decembrie 2014, in functia de sef al Statului Major General al Armatei Romane, de catre presedintele Klaus Iohannis. El urmeaza sa preia functia de la 1 ianuarie 2015.

In 2004, Ciuca era locotenent-colonel si comandant al Batalionului 26 Infanterie, "Scorpionii Rosii", campat la baza White Horse din Irak.

  • O ploaie de AG-uri

In acea seara de mai 2004, comandantul Ciuca a iesit cu o coloana de transportoare blindate din baza militara din apropierea orasului antic Ur, iar loctiitorul sau a ramas in baza cu rezerva de interventie rapida.

"Nu am iesit pe poarta pe care ieseam de obieci, ci pe o poarta pe care am facut-o inapoia taberei. Era un combinat perochimic in apropierea taberei White Horse. Ne-am deplasat pe un dig, un drum destul de ingust", isi aminteste Ciuca.

La intrarea in Nasiriyah, oltenii s-au pomenit cu militiile lui Muqtada al-Sadr, care i-au intampinat cu o "ploaie de lovituri" de aruncator de grenade.

"Acolo am fost intampinati cu primele lovituri de AG 7. Pe o coloana de 10 blindate, am avut peste 24 de lovituri de AG 7. A fost o ploaie de lovituri de AG 7. Una dintre ele a lovit la jumatate de metru in fata transportorului in care ma aflam", rememoreaza Nicolae Ciuca.

Era prima batalie in care o unitate romaneasca se angaja de la al Doilea Razboi Mondial. "Se trage, ce facem?", il intrebau subordonatii pe Ciuca.

"<> , am ordonat si toata lumea am executat foc si am avut reactie exact asa cum am planificat misiunea", povesteste generalul.

In drumul catre obiectiv, un transportor auto blindat din coloana a ramas in urma, cu echipaj la bord. Avariat, TAB-ul romanilor se mai tara intr-o roata, cu vreo 3 kilometri la ora, dupa cum isi aduce aminte generalul.

  • A venit o lovitura puternica, a inceput sa mi se clatine casa

Sanitarul Cornelia Catrinoiu isi aminteste clipele de groaza din TAB-ul in care se afla. "Am observat pe geamurile de la transportorul medical lumina de la trasoare, pentru ca afara era intruneric, era seara".

"Mi-am dat seama ca patrula noastra era atacata si imediat au aparut si gloantele, care s-au auzit in blindajul transportorului. Dupa aceea a venit o lovitura puternica - nu stiam atunci ce era - a inceput sa mi se clatine casca. La a doua lovitura am simtit cum transportorul s-a lasat in fata. Nu stiam ce inseamna o lovitura de AG 7, am aflat dupa aceea. Au fost momente de groaza, pentru ca in loc sa ne deplasam inainte, simteam ca ne deplasam in zig-zag si cativa kilometri, pe care ii aveam de parcurs pentru a ne intalni cu ceilalti, i-am parcurs in doua ore si jumatate. Mi s-a parut foarte mult timp, un timp din viata mea", mai povesteste femeia.

"Mi s-a inclestat maxilarul si efectiv n-am putut sa mai vorbesc, doar ma uitam", isi reaminteste ea, dupa 9 ani.

Imediat, alte echipaje au primit ordin sa-si asiste colegii si sa-i scoata din ambuscada.

"Sa vezi bulgari de foc trecand prin fata ta... A trecut o lovitura de AG 7 exact prin fata transportorului la cativa centimetri. M-am uitat instinctiv catre mecanicul conductor si amandoi, instinctiv, am lasat obloanele de la transportor. Am iesit afara cu arma, am ripostat, transportorul din spatele nostru era grav avariat. Ne-am continuat deplasarea si am iesit din ambusacada", isi aminteste si Laurentiu Bucur, unul dintre miltarii care au intervenit atunci.

La final, romanii au iesit fara niciun mort si niciun ranit printre ai lor, doar cu pierderi materiale.

"Fiecare comandat de grupa si-a verificat oamenii sa vada: traiesc, nu mai traiesc...", isi mai aminteste Bucur.

Generalul Nicolae Ciuca recunoaste ca i-a fost teama atunci si ca Dumnezeu i-a aparat pe militarii olteni.

"Cine spune ca nu exista o teama nu constietizeaza realitatea actiunii respective. Numai ca teama aceea iti da putere. Pentru fiecare dintre noi exista un Dumnezeu si ne priveste si ne protejeaza cum poate El mai bine", spune Ciuca, dupa 9 ani de atunci.

Batalia de la Nasiriyah, din 2004, a ajutat Romania sa castige increderea Statelor Unite ca aliat in care isi putea pune baza in teatrele de operatii din Irak si Afganistan, apreciaza Ioan Mircea Pascu, fost ministru al Apararii in perioada aceea.

"Ala a fost un moment cand militari din toate colturile Americii au auzit de Romania si, cand s-au dus acasa, au vorbit familiilor lor despre Romania", a spus Pascu, in 2013, la Radio Romania Actualitati.

Romania a pastrat trupe combatante in Irak pana in iunie 2009, cand militarii romani si-au incheiat misiunea in tara araba. In cei 6 ani de misiune, Romania a rotit circa 6.800 de militari in Irak, cu un varf de 600 de soldati dislocati la o rotatie in teatrul de operatiuni. Doi militari romani si-au pierdut viata in Irak, iar 12 au plecat de acolo raniti.

Razboiul din Irak a mai durat oficial pana in decembrie 2011, cand amricanii si-au retras si ei, oficial, trupele combatante.

Irakul nu si-a gasit, insa, pacea nici in ziua de azi. Gruparea terorista Statul Islamic - de factura sunnita - controleaza nordul Irakului si al Siriei, iar guvernul slab de la Bagdad, dominat de shiiti, cu o armata demoralizata, le face cu greu fata teroristilor recrutati din toata lumea. In nordul Irakului, greul bataliei impotriva gruparii teroriste Stat Islamic este dus de fortele peshmerga, ale etnicilor kurzi, ajutate de o coalitie multinationala condusa de SUA. Sprijinul international s-a limitat, insa, la livrari de armament, asistenta cu instructori militari si lovituri aeriene.

Impresii, dupa Batalia de la Nassyiriah, din 2004:

  • Gabriel Toma, loctiitorul de atunci al comandantului: "Nu pot uita niciodata noaptea aceea".
  • Dan Ionescu, actualul comandant, pe atunci subordonat al lui Ciuca: "Personal, atunci am vazut pentru prima data cum arata o racheta anti-tanc, din fata".
  • Cornelia Catrinoiu, sanitar: "In tot ce investeam, nu faceam decat sa ma fragmentez zi de zi, sa ma risipesc. Cand am vazut ca am primit a doua sansa la viata, am constientizat ca trebuie sa fac ceva pentru mine. Atunci am constientizat ca eu traiam. De fapt, m-am nascut a doua oara".
  • Laurentiu Bucur, militar: "Un coleg in baza spunea ca suntem nemuritori si chiar am fost nemuritori. Va dati seama ce insemana sa zboare mii de gloante si lovituri de AG deasupra ta si sa nu aiba niciunul o zgarietura...".  
  • Ioan Mircea Pascu, fost ministru al Apararii: "Puteam noi sa facem in tara milioane de seminarii, discutii si power point persentations. Nimic nu inlocuieste asa ceva".

Materialul VIDEO realizat de Radio Romania Actualitati poate fi vizionat AICI.