Noul sef al Armatei, dupa Batalia de la Nasiriyah: "Teama iti da putere. Dumnezeu ne protejeaza cum poate El mai bine". O poveste cu oameni carora le-a bubuit AG-ul pe la ureche

de CZ     HotNews.ro
Luni, 29 decembrie 2014, 18:51 Actualitate | Esenţial

Batalia de la Nassiriyah
Foto: Radio Romania
Noul sef al Statului Major General al Armatei Romane, generalul lt. Nicolae Ciuca, este cel care a condus batalionul "Scorpionilor Rosii" in Batalia de la Nasiriyah, Irak, in urma cu 10 ani, larg recunoscuta drept prima astfel de lupta a militarilor romani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Batalia avea sa aduca Romania in atentia militarilor americani ca aliat de baza. Intr-un reportaj realizat de Radio Romania Actualitati, generalul Ciuca a povestit clipele grele care au facut atunci diferenta intre viata si moarte pentru militarii romani trimisi in Irak.

Multi am crezut macar o data in viata ca "ne-a suierat glontul pe la ureche": ne-am certat cu seful, am "dat o gherla" la job sau, mai rau, ne-a taiat un nebun calea pe sosea, la volan. In 2004, intr-o seara de mai, undeva in sudul Irakului, unor militari romani nu le-a suierat, ci le-a bubuit, si nu glontul, ci proiectilul de "agheu", mai exact AG 7, batranul aruncator de grenade sovietic, folosit din greu in Irak si in alte puncte fierbinti de pe Glob, si-n ziua de azi.

In 20 martie 2003, SUA si aliatii sai invadau Irakul, iar pe 9 aprilie, dictatorul Saddam Hussein avea sa fie debarcat de la putere. Operatiunile militare aveau, insa, sa continue inca 8 ani, pana in decembrie 2011, cand este consemnata oficial incheierea Razboiului din Irak.

Irakul de dupa debarcarea lui Saddam Hussein era ravasit de lupte crancene pentru putere si suprematie intre factiuni islamice shiite si sunnite, grupari teroriste, miscari politice, minoritati etnice, lideri locali. Peste toate acestea, militarii americani si aliatii lor - printre care si un batalion romanesc trimis in provincia Dhi Qar, in sudul Irakului - incercau sa stabilieze tara araba sub Noul Guvern Irakian, o conducere locala promovata de americani in speranta crearii unui stat functional.

In 2004, clericul radical shiit Muqtada al-Sadr isi facea loc in jocul de putere din Irakul bogat in petrol, dupa cei 24 de ani ai regimului Saddam Hussein, sunnit - minoritar in Irak. In acea seara de mai 2004, militiile lui Muqtada al-Sadr au intrat in clinci cu trupele coalitiei internationale din baza White Horse, de langa orasul Nasiriyah , provincia Dhi Qar din sudul Irakului.

Insurgentii castigasera mare influenta in zona, ila un moment dat cucerind jumatate din Nasiriyah si podurile peste raul Eufrat. Militarii romani din baza White Horse au primit ordin de la generalul italian Chiarrini, comandatul Brigazii Ariette, sa asigure controlul asupra trecerii peste Eufrat.

"Drumul de la camp pana la obiectiv avea sa fie presarat de o serie intreaga de suprize", isi aminteste generalul-locotenent Nicolae Ciuca, intr-o emisiunea la Radio Romania Actualitati, in 2013, la 9 ani de atunci.

Nicolae Ciuca avea sa fie numit, luni, 29 decembrie 2014, in functia de sef al Statului Major General al Armatei Romane, de catre presedintele Klaus Iohannis. El urmeaza sa preia functia de la 1 ianuarie 2015.

In 2004, Ciuca era locotenent-colonel si comandant al Batalionului 26 Infanterie, "Scorpionii Rosii", campat la baza White Horse din Irak.

  • O ploaie de AG-uri
In acea seara de mai 2004, comandantul Ciuca a iesit cu o coloana de transportoare blindate din baza militara din apropierea orasului antic Ur, iar loctiitorul sau a ramas in baza cu rezerva de interventie rapida.

"Nu am iesit pe poarta pe care ieseam de obieci, ci pe o poarta pe care am facut-o inapoia taberei. Era un combinat perochimic in apropierea taberei White Horse. Ne-am deplasat pe un dig, un drum destul de ingust", isi aminteste Ciuca.
La intrarea in Nasiriyah, oltenii s-au pomenit cu militiile lui Muqtada al-Sadr, care i-au intampinat cu o "ploaie de lovituri" de aruncator de grenade.

"Acolo am fost intampinati cu primele lovituri de AG 7. Pe o coloana de 10 blindate, am avut peste 24 de lovituri de AG 7. A fost o ploaie de lovituri de AG 7. Una dintre ele a lovit la jumatate de metru in fata transportorului in care ma aflam", rememoreaza Nicolae Ciuca.

Era prima batalie in care o unitate romaneasca se angaja de la al Doilea Razboi Mondial. "Se trage, ce facem?", il intrebau subordonatii pe Ciuca.

"<<Foc!>> , am ordonat si toata lumea am executat foc si am avut reactie exact asa cum am planificat misiunea", povesteste generalul.

In drumul catre obiectiv, un transportor auto blindat din coloana a ramas in urma, cu echipaj la bord. Avariat, TAB-ul romanilor se mai tara intr-o roata, cu vreo 3 kilometri la ora, dupa cum isi aduce aminte generalul.

  • A venit o lovitura puternica, a inceput sa mi se clatine casa
Sanitarul Cornelia Catrinoiu isi aminteste clipele de groaza din TAB-ul in care se afla. "Am observat pe geamurile de la transportorul medical lumina de la trasoare, pentru ca afara era intruneric, era seara". 

"Mi-am dat seama ca patrula noastra era atacata si imediat au aparut si gloantele, care s-au auzit in blindajul transportorului. Dupa aceea a venit o lovitura puternica - nu stiam atunci ce era - a inceput sa mi se clatine casca. La a doua lovitura am simtit cum transportorul s-a lasat in fata. Nu stiam ce inseamna o lovitura de AG 7, am aflat dupa aceea. Au fost momente de groaza, pentru ca in loc sa ne deplasam inainte, simteam ca ne deplasam in zig-zag si cativa kilometri, pe care ii aveam de parcurs pentru a ne intalni cu ceilalti, i-am parcurs in doua ore si jumatate.  Mi s-a parut foarte mult timp, un timp din viata mea", mai povesteste femeia.

"Mi s-a inclestat maxilarul si efectiv n-am putut sa mai vorbesc, doar ma uitam", isi reaminteste ea, dupa 9 ani.  
Imediat, alte echipaje au primit ordin sa-si asiste colegii si sa-i scoata din ambuscada.

"Sa vezi bulgari de foc trecand prin fata ta... A trecut o lovitura de AG 7 exact prin fata transportorului la cativa centimetri. M-am uitat instinctiv catre mecanicul conductor si amandoi, instinctiv, am lasat obloanele de la transportor. Am iesit afara cu arma, am ripostat, transportorul din spatele nostru era grav avariat. Ne-am continuat deplasarea si am iesit din ambusacada", isi aminteste si Laurentiu Bucur, unul dintre miltarii care au intervenit atunci.

La final, romanii au iesit fara niciun mort si niciun ranit printre ai lor, doar cu pierderi materiale.

"Fiecare comandat de grupa si-a verificat oamenii sa vada: traiesc, nu mai traiesc...", isi mai aminteste Bucur.

Generalul Nicolae Ciuca recunoaste ca i-a fost teama atunci si ca Dumnezeu i-a aparat pe militarii olteni.

"Cine spune ca nu exista o teama nu constietizeaza realitatea actiunii respective. Numai ca teama aceea iti da putere. Pentru fiecare dintre noi exista un Dumnezeu si ne priveste si ne protejeaza cum poate El mai bine", spune Ciuca, dupa 9 ani de atunci.

Batalia de la Nasiriyah, din 2004, a ajutat Romania sa castige increderea Statelor Unite ca aliat in care isi putea pune baza in teatrele de operatii din Irak si Afganistan, apreciaza Ioan Mircea Pascu, fost ministru al Apararii in perioada aceea.

"Ala a fost un moment cand militari din toate colturile Americii au auzit de Romania si, cand s-au dus acasa, au vorbit familiilor lor despre Romania", a spus Pascu, in 2013, la Radio Romania Actualitati.

Romania a pastrat trupe combatante in Irak pana in iunie 2009, cand militarii romani si-au incheiat misiunea in tara araba. In cei 6 ani de misiune, Romania a rotit circa 6.800 de militari in Irak, cu un varf de 600 de soldati dislocati la o rotatie in teatrul de operatiuni. Doi militari romani si-au pierdut viata in Irak, iar 12 au plecat de acolo raniti.

Razboiul din Irak a mai durat oficial pana in decembrie 2011, cand amricanii si-au retras si ei, oficial, trupele combatante.

Irakul nu si-a gasit, insa, pacea nici in ziua de azi. Gruparea terorista Statul Islamic - de factura sunnita - controleaza nordul Irakului si al Siriei, iar guvernul slab de la Bagdad, dominat de shiiti, cu o armata demoralizata, le face cu greu fata teroristilor recrutati din toata lumea. In nordul Irakului, greul bataliei impotriva gruparii teroriste Stat Islamic este dus de fortele peshmerga, ale etnicilor kurzi, ajutate de o coalitie multinationala condusa de SUA. Sprijinul international s-a limitat, insa, la livrari de armament, asistenta cu instructori militari si lovituri aeriene.

Impresii, dupa Batalia de la Nassyiriah, din 2004:
  • Gabriel Toma, loctiitorul de atunci al comandantului: "Nu pot uita niciodata noaptea aceea".
  • Dan Ionescu, actualul comandant, pe atunci subordonat al lui Ciuca: "Personal, atunci am vazut pentru prima data cum arata o racheta anti-tanc, din fata".
  • Cornelia Catrinoiu, sanitar: "In tot ce investeam, nu faceam decat sa ma fragmentez zi de zi, sa ma risipesc. Cand am vazut ca am primit a doua sansa la viata, am constientizat ca trebuie sa fac ceva pentru mine. Atunci am constientizat ca eu traiam. De fapt, m-am nascut a doua oara".
  • Laurentiu Bucur, militar: "Un coleg in baza spunea ca suntem nemuritori si chiar am fost nemuritori. Va dati seama ce insemana sa zboare mii de gloante si lovituri de AG deasupra ta si sa nu aiba niciunul o zgarietura...".  
  • Ioan Mircea Pascu, fost ministru al Apararii: "Puteam noi sa facem in tara milioane de seminarii, discutii si power point persentations. Nimic nu inlocuieste asa ceva".

Materialul VIDEO realizat de Radio Romania Actualitati poate fi vizionat AICI.



Citeste mai multe despre   




















Jurnal​ din Israel

FOTOGALERIE Tel Aviv: artistic si sofisticat

Tel Aviv e un oras nou pornit de la un port vechi si are un tip de sofisticare, nearoganta, care-l face definitiv interesant. Arhitectura lui, accentele moderne, tusele europene, aspiratiile americane, muzeele, casele memoriale permit calatorilor sa traiasca in el si o experienta culturala. Spiritul relaxat al orasului si umorul generatiei tinere din Tel Aviv se traduce uneori in mici capodopere in culoare pe ziduri. Unul dintre cele mai bune, amuzante si interesante tururi e cel din cartierul florentin, cunoscut ca partea boema a orasului.

12750 vizualizari

  • +5 (11 voturi)    
    Extrem de instructiv . Pentru ATEI (Luni, 29 decembrie 2014, 20:44)

    Intermezzo [utilizator]

    Doar pentru atei ? Este instructiv pentru oricine dar pentru ei cu precadere . Fiindca ateii nu pot intelege motivul pentru care niciodata omenirea nu se va putea dispensa de credinta in Dumnezeu . Ma rog , o parte a omenirii , dar care anume ? Cea care in imprejurari dramatice , cind orice nadejde pare pierduta , cind primejdiile tisnesc una dupa alta si moartea pare hotarita sa-i insface , simte de undeva din tariile cerului o PROTECTIE stranie , inexplicabila si tulburatoare . O protectie care-i insufleteste , le recladeste speranta si-i ajuta sa ajunga la liman . Sentimentul trebuie trait si nu poate fi explicat . Mai cu seama nu poate fi explicat celor ce duc o viata tihnita , indestulata si lipsita de primejdii . Pe care nu-i condamnam dar totusi constatam ca din rindurile acestora se recruteaza candidatii la contestarea religiei si a lui Dumnezeu . Le dorim sa aiba parte VESNIC de acea viata tihnita , indestulata si lipsita de primejdii . Dar nu le putem garanta ca intr-o buna zi nu se va petrece o intimplare care le va ZDRUNCINA din temelii convingerile , ii va bulversa si-i va stupefia . Chiar daca nu se vor afla pe drumul Damascului .
    • -1 (1 vot)    
      Ca agnostica, da, cred ca asa e (Miercuri, 31 decembrie 2014, 17:45)

      XXIstCentury [utilizator] i-a raspuns lui Intermezzo

      Dar tocmai asta e ... oamenii cred pentru ca au nevoie sa creada, nu pentru ca exista ceva.
      Pentru cei care privesc taote datele unei probleme, este evident ca
      - mai toti credinciosii au acest sentiment ca sunt protejati, ajutati
      - totusi, exista multi credinciosi care mor in tot felul de moduri oribile => sentimentul de protectie nu este ceva real, e auto-sugestie.
      As mai adauga un motiv pentre care credinta in divinitate va rezista - durerea fata de despartirea de cei dragi. Este foarte greu sa accepti aceasta durere, drept care oamenii vor continua sa-si spuna ca se vor revedea - si eu incerc sa-mi omor gandirea critica, si sa intretin aceasta speranta. Si ma enerveaza de nu mai pot faptul ca mereu vad cam prea multe date ale problemelor, asa ca este un proces destul de obositor - sa incerci sa ignori dovezile care iti demonstreaza contrariul.
      Asa ca da, credinta va rezista, si eu nu vad ceva rau in asta - nu cred in meritele absolute ale adevarului. Ce e bun in a spune cuiva pe moarte, de pilda, sa renunte la gandul ca il asteapta ceva mai bun ? La ce ar ajuta ?
      Din partea mea, credinta nu are decat sa continue. Ce este necesar este o reformare a religiilor - si asta este foarte posibil sa se intample, cred ca deja asistam la modificarea unor credinte de la baza religiilor. Sa renunte la misoginism, homofobie, xenofobie (unde e cazul), prostia aia cu creationismul literal, tratarea animalelor ca obiecte etc.
      Nu credinta in ceva este problema, ci religia institutionalizata care doar incearca sa-i controleze pe oameni, sa creeze ura si sau dispret fata de anumite categorii de oameni, sa impiedice progresul stiintei sau popularizarea stiintei, acolo unde nu o poate impiedica, etc.
  • -1 (3 voturi)    
    tipic (Miercuri, 31 decembrie 2014, 0:01)

    kripton [utilizator]

    pt o banda de arabi musulmani fanatici: au tras aiurea,doar i-au speriat pe ai nostri.
    daca erau afgani sau ceceni,romanii veneau acasa in palton de scanduri.
    s-au dus pt totdeauna timpurile cand generalul arab de cavalerie khalid ibn walid facea legea in syria.
    acum ISLAMIC STATE se bazeaza pe mercenarii occidentali si pe faptul ca vinde petrol israelului si turcilor muuuult sub pretul pietei... s-au degradat arabii ca neam,din razboinici au ajuns cutitari si talhari...
  • 0 (2 voturi)    
    Nimeni nu se intreaba (Miercuri, 31 decembrie 2014, 11:11)

    mopsu [utilizator]

    ce cautam noi in tarile arabe, cu militari? Pe banii cui avem "eroi " ai razboaielor comise de americani? De ce sa fim priviti cu ura de afgani , irakieni etc ?
    • -2 (2 voturi)    
      Ca sa nu fim priviti prea cu prietenie (Miercuri, 31 decembrie 2014, 18:02)

      XXIstCentury [utilizator] i-a raspuns lui mopsu

      si prea de aproape de rusi , de aia. Si ca sa aiba unde munci aia cateva milioane care se duc sa munceasca in vest, si care nu ajung muritori de foame care sa sa-ti dea in cap pe strada (nu ca ar fi criminali, dar chiar si oameni cinstiti ajung sa faca tot felul de chestii de disperare). Si pentru alte motive asemanatoare, care se reduc la un singur motiv, de fapt: o tara nu e o insula (decat daca e Elvetia :D).
      Noi, mai ales, suntem obligati la aliante - am tot fost intre cele doua zone de influenta, Orient / Occident. In clipa de fata, marea putere din Orient capabila si, te asigur, foarte doritoare sa-si exercite puterea aici este Rusia.
      Deci ... cam asta ar fi: ne aliem cu americanii ca sa nu avem probleme cu rusii. Si daca ne aliem ... trebuie sa contribuim si noi cu ceva, ca nu merge doar asa, sa se bata doar altii pentru noi. Deci pentru asta sunt eroi soldatii nostri - niste eroi prea putin cinstiti, din pacate. Ca ne tin departe de cizmele sub care au stat mai toata viaa parintii nostrii.
      • 0 (0 voturi)    
        Nu-i sanatos (Joi, 1 ianuarie 2015, 0:52)

        mopsu [utilizator] i-a raspuns lui XXIstCentury

        sa te enervezi. Multe .multe tari nu au trimis trupe nicaieri. De la americani nu am primit aproape nimic, alte tari au primit armament pe gratis, noi trebuie sa -l platim cu bani grei . Eu apreciez mult SUA dar nu stiu ce cauta in Irak , Afganistan, Sudan , Cuba .. As fi recunoscator sa primesc o explicatie.
  • +1 (1 vot)    
    batalia si protagonistii (Miercuri, 31 decembrie 2014, 20:12)

    beatrix [utilizator]

    adevarata batalie..
    http://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Nasiriyah


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi