Dupa 4 saptamani neintrerupte fara soare, dispozitia afectiva si tonusul psihic nu mai sunt atat de stralucitoare. Vremea mohorata, dublata de blocurile gri si aglomeratia specifica lunii decembrie ne vulnerabilizeaza in fata unei astenii nervoase sezoniere. Cum tinem steagul sus? Cum ne conservam optimismul? Cateva sfaturi scurte de la psihiatrul Vlad Stroescu pot fi de ajutor.

dr. Vlad StroescuFoto: Hotnews

Au trecut 29 de zile de când bucureştenii nu au mai văzut soarele. Ne afectează această condiţie meteo psihicul? Sau e doar un moft?

dr. Vlad Stroescu: Nu e doar un moft. Orice schimbare exterioară afectează psihicul, acesta e rolul lui, să se schimbe permanent în relație cu mediul. În mileniile de istorie și de evoluție a omului, iarna a fost în același timp și o perioadă cu mult mai puțină activitate dar și una în care supraviețuirea era pusă la încercare. Undeva, în adâncul nostru filogenetic, ne amintim de asta. Și unii oameni chiar se deprimă în sezonul rece.

Depresia sezonieră este o entitate clinică recunoscută și se manifestă printr-o proastă dispoziție, lipsă de chef și plăcere, energie scăzută, oboseală, nevoie mare de somn sau din contră, insomnie, doar în sezonul rece, de la mijlocul toamnei până la începutul primăverii. În zonele calde, ea afectează sub 2% din populație, pe când în ținuturile nordice peste o zecime din oameni sunt deprimați în lunga iarnă. În climatul nostru temperat, la mijlocul distanței dintre pol și ecuator, suntem probabil și pe la jumătatea diferenței dintre cifrele pomenite. În plus, cam un sfert din toate depresiile au o variație sezonieră. Majoritatea oamenilor nu devin deprimați iarna, dar pot simți o armonie între vremea de afară și propria dispoziție.

În ţările scandinave există tot felul de strategii pentru ca oamenii să reziste perioadelor lungi fără soare. Ce strategii putem împrumuta de la nordici?

dr. Vlad Stroescu:Probabil că e binecunoscută terapia prin lumină și poate mulți au auzit de cafenelele din Finlanda unde poți să stai cu ochii în reflectoare puternice ca să-ți iei doza pe care Soarele ți-o refuză în noaptea polară. Există o legătură între depresia sezonieră și lipsa de lumină.

În general e o bună măsură de igienă a vieții psihice și a somnului să primim cât mai multă lumină naturală în timpul zilei, ceea ce e greu de făcut dacă suntem cantonați zece ore pe zi în birouri cu lumină de neon. Eu, de exemplu, profit de orice pauză ca să ies din clădire și să fac câțiva pași în jurul ei, până la următorul meu pacient. Chiar și filtrată de norii grei, lumina Soarelui e incomparabil mai eficace decât becul. În plus, o strategie bună e mișcarea. Nu cedați prea des ispitei de a hiberna pe canapea în timpul liber. Sportul e un excelent antidepresiv.

O altă măsură nord-europeană de protecție sunt prețurile foarte mari ale băuturilor alcoolice. În timp ce un pahar de vin din când în când probabil că face bine la sănătate, alcoolul e un deprimant al sistemului nervos central și nu e deloc o idee bună să ne tot încălzim cu păhărele de tărie ca să ținem la distanță frigul. Nu facem decât să invităm depresia și alte afecțiuni de sezon în casele și în trupurile noastre.

Dar cred adevărata „strategie” nordică împotriva iernii, de la care am avea enorm de învățat, e puternicul simț al comunității. Strângerea rândurilor, într-ajutorarea, grija pentru cei mai puțini norocoși în fața adversității, un suport social autentic, așa ar trebui să ne înarmăm contra întunericului.

Care e explicaţia neurofiziologică a depresiei/stării de melancolie induse de lipsa expunerii la soare?

dr. Vlad Stroescu: Nu cunoaștem prea bine mecanismul. Probabil că este mediat de melatonină, un hormon produs de glanda pineală și care este direct reglat de lumină prin fibre nervoase care vin de la retină. Însă nu există dovezi clare că suplimentele de melatonină, disponibile la noi fără rețetă în farmacii, ar fi mai utile decât simpla expunere la lumina de afară. Antidepresivele obișnuite sunt eficace, dacă este nevoie de ele, deci probabil că există dezechilibre la nivelul neuromediatorilor care de obicei sunt modificați în depresie, cum este serotonina. Cum majoritatea oamenilor nu fac totuşi depresie iarna, există probabil o vulnerabilitate genetică.

Partea plină a acestui pahar plin cu vreme urâtă? Trebuie să existe şi o jumătate plină... nişte stropi acolo, pe perete.

dr. Vlad Stroescu: Firește. Sărbătorile de iarnă. Nu întâmplător omenirea a sărbătorit solstițiul de iarnă din vremuri imemoriale. Există un rost în lucrurile astea și nu trebuie să le lăsăm să treacă pe lângă noi. Iarna poate fi un anotimp minunat, o perioadă a bilanțului, dar și a începutului și a speranței, chiar dacă peisajul urban adesea nu face vremea mai ușor de suportat. Copiii știu să se bucure de iarnă. Şi, dacă am uitat cum se face, trebuie să învăţăm asta de la ei.