Andrei Plesu i-a adresat o scrisoare actorului Radu Beligan, dupa ce acesta si-a aratat sustinerea pentru Victor Ponta, prin intermediul unui mesaj video, difuzat la lansarea candidaturii acestuia de pe Arena Nationala. "Ati simtit nevoia la varsta dvs, la statura dvs, sa va legati numele de un carahios", scrie Plesu pe Adevarul.

Andrei PlesuFoto: HotNews.ro / DP

Radu Beligan si-a aratat sustinerea pentru Victor Ponta spunand ca "Tara are nevoie de un presedinte tanar, energic. Cred in tineri, sunt capitalul nostru cel mai de pret. Trebuie sa ne folosim de accest capital".

  • Scrisoarea integrala a lui Andrei Plesu catre Radu Beligan:

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Citeste mai mult: adev.ro/ncaduh

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Am descoperit umorul dumneavoastra, anvergura intelectuala a viziunii dumneavoastra despre lume si despre meseria cu care, decenii intregi, v-ati identificat pina la contopire. Simpatia mea pentru dumneavoastra m-a ajutat, adesea, sa trec cu vederea numeroasele pagini omagiale, dedicate unui sef de stat care, in opinia majoritatii romanilor (care, de altfel, l-au si evacuat), nu le merita. Ceea ce ma frapa, totusi, era "indeminarea" cu care le scriati. Nu aveati aerul ca executati, ca altii, o oarecare pirueta formala, o mica dedicatie de circumstanta. Puneati, in declaratiile dumneavoastra, aceeasi "originalitate", acelasi convingator patos al expresiei, aceeasi "autenticitate", pe care le foloseati si pe scena. Nu erau textele unui docil functionar de stat, erau "texte Beligan", texte purtind amprenta personalitatii dumneavoastra.

Ceausescu era "cel care asculta respiratia tarii", "cel care a sters din dictionar cuvintele: oboseala, inertie, stagnare, nepasare, imposibilitate", "cel care se odihneste de o munca prin alta munca", exponentul "a ceea ce e mai bun in noi". Cu astfel de "alese si inflacarate" omagii, era inevitabil sa deveniti un "oficial", membru al Comitetului Central si deputat al Marii Adunari Nationale. Imi spuneam, totusi, ca asa erau vremurile, ca acesta era pretul pe care trebuia sa-l platiti, pentru a sustine eficient institutia teatrului romanesc: stabilitate administrativa, protectie ideologica, turnee (de succes) in strainatate etc. Au facut si altii la fel, poate cu mai putin zel si cu mai putin "talent". (Eu insumi am scris un memoriu catre seful statului -memoriu, nu "scrisoare" - cind, in 1982, am fost dat afara din slujba si din presa. Am folosit limbajul de lemn al acelui tip de document, cu ornamentica aferenta. Dar am facut-o din postura somerului anulat socialmente, nu din aceea a unui "simbol national", asezat, ca dumneavoastra, la zenitul tarii. Si n-am recidivat, nici n-am "cintat", pina in ultima clipa, pe prima pagina a ziarelor...).

Mai tirziu, am aflat, nu fara amaraciune, ca ati avut stupefianta idee sa reclamati autoritatilor o productie regizorala a lui Liviu Ciulei: "o crima pentru actul de cultura in sine" - suna verdictul dumneavoastra. Dar am fost, mereu, gata sa uit. Poti regreta derapajele unor mari spirite, le poti amenda, dar nu poti sa le excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Performanta ramine, in sine, valabila. Nu ne putem permite sa renuntam, batos, la Sadoveanu, la George Calinescu, la Tudor Vianu si la atitia altii, chiar daca fiecare din ei a crezut, la un moment dat, in vremuri tulburi, ca-si poate obloji vocatia prin citeva fente impure. Gindeam la fel si in ceea ce va priveste. Si n-am procedat impotriva constiintei mele cind, dupa 1989, v-am dat, pe o carte, o dedicatie calda: "Dlui Radu Beligan, constiinta mai buna a teatrului romanesc" (daca imi amintesc bine). Constiinta mai buna a teatrului, nu a civismului, nu a onestitatii politice.

In 1990, un grup de mari actori ai Teatrului National (printre care regretatul Gheorghe Dinica) au venit la Ministerul Culturii pentru a cere demisia dumneavoastra. Era, intr-adevar, greu de acceptat ca cineva care, in ianuarie 1989, inca se risipea in linguseli partinice sa ramina in continuare "sef". Prin urmare, am raspuns pozitiv solicitarii cu pricina. Va pretuiam inca destul ca sa cred ca pierderea unei lumesti sefii nu va va afecta. Nu erati "scos" din teatru, nu vi se cerea sa renuntati la adevaratul dvs. "rol": acela de mare actor. Vi se cerea, cu alte cuvinte, sa fiti doar mare actor. Din cite stiu, ati primit, totusi, prost "lovitura". Afectiunea mea pentru dumneavoastra a continuat sa prevaleze insa, cum probabil ati observat de-a lungul celor citorva intilniri pe care le-am avut ulterior.

Din pacate, intregul esafodaj, cu greu intretinut, al admiratiei mele s-a fisurat deunazi, in urma unui "incident" in aparenta minor. Ati simtit nevoia, la virsta dvs., la statura dvs., sa va legati numele de un caraghios. Spectrul "stadionului" de tip coreean a reaparut in biografia dvs. intr-un moment in care nimic nu-l mai poate justifica. Asta inseamna ca m-am inselat. Ca, inainte de 1989, nu ati negociat util, sacrificindu-va de dragul teatrului, ci ca ceva inexplicabil va atragea in sfera puterii, oricit de patata era ea. Ca si acum. Puterea talentului dvs., puterea mintii dvs. nu va satisfaceau. Ca si acum, voiati sa fiti in preajma celeilalte puteri, oricit e ea de trecatoare prin comparatie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiati, ca si acum, sa fiti mai curind pe scena stabilor, decit pe aceea a colegilor dvs.

Stimate maestre,

Evident aveti dreptul sa sustineti si sa alegeti pe cine vreti. Daca se poate, cu argumente mai rezonabile. (Da, ne plac "tinerii energici". Dar nu votam categorii, ci oameni). Pe de alta parte, dvs. nu va exercitati, pur si simplu, dreptul la opinie, civa investiti imaginea intr-o jalnica operatiune de propaganda, intr-un exercitiu manipulatoriu de un gust indoielnic. De ce o faceti (cu obisnuita dvs. "finete" culturala, gata sa recurga la locutiuni latine)? Nu mai pot raspunde acestei intrebari cu "pogoramintele" pe care incercam sa le invoc pe vremuri. Pot doar sa fiu trist, infinit de trist, ca intelegeti sa iesiti din scena cu o replica atit de triviala, atit de marunt devotata conjuncturilor. Calibrul dvs. merita un amurg mai nobil.

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Citeste mai mult: adev.ro/ncaduh

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Citeste mai mult: adev.ro/ncaduh

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Citeste mai mult: adev.ro/ncaduh

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Citeste mai mult: adev.ro/ncaduh

Stimate maestre, Eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate.

Citeste mai mult: adev.ro/ncaduh