Poate fi Facebook-ul folosit ca instrument al unor inginerii sociale de amploare? Aceasta este de fapt întrebarea la care a încercat să răspundă un studiu publicat într-una dintre cele mai prestigioase reviste ştiinţifice din lume, PNAS, jurnalul Academiei Americane de Ştiinţe.
Lucrarea a devenit deja un subiect controversat în SUA, dar nu datorită rezultatelor obţinute, ci a metodologiei folosite. Facebook a acordat tot sprijinul necesar desfăşurării acestui studiu şi, făcând asta, a încălcat o linie roşie foarte sensibilă.
„Stările emoţionale pot fi transmise altora prin intermediul contagiunii emoţionale, astfel că oamenii pot experimenta acelaşi tip de emoţii fără să fie conştienţi de acest proces”. Aceasta este definiţia contagiunii emoţionale furnizată chiar de autorii studiului, care provin din universităţi prestigioase precum Cornell University sau chiar din echipa Facebook care se ocupă cu analiza ştiinţifică a datelor reţelei sociale.
Pe lângă contagiunea emoţională, printre preocupările lui Adam Kramer, conducătorul studiului şi analist de date la Facebook, se numără de pildă încercarea de a
documente
Contagiunea emotionala pe Facebook
(29 Iun 2014) PDF, 536KB
înţelege de ce unele grupuri de pe Facebook sunt mai active decât altele sau cum reacţionează emoţional ţări întregi la diferite evenimente (începând de la câştigarea unui meci de fotbal până la un dezastru natural).
Kramer esteîntr-o poziţie unică faţă de toţi ceilalţi cercetători în psihologie socială pentru că are acces la un număr uriaş de potenţiali subiecţi. Asta deoarece oricare dintre cei 1,2 miliarde de utilizatori Facebook, acceptând termenii de utilizare atunci când îşi deschide un cont, este de acord ca tot ceea ce face pe reţeaua socială să poată fi folosit pentru activităţi de „analize de date, testări şi cercetare”.
Dar dacă Kramer şi ceilalţi specialişti Facebook au folosit drept metodă de cercetare doar observarea comportamentului online al utilizatorilor, din ianuarie 2012 ceva esenţial s-a schimbat. Observatorii au început să intervină activ în viaţa online a subiecţilor urmăriţi.
Se ştie că Facebook modifică în scopuri comercial/publicitare ceea ce fiecare dintre noi vede pe pagina principală a reţelei (News Feed). Acest troc este acceptat de toţi utilizatorii pentru că acţionează doar asupra postărilor cu conţinut comercial.
Dar cercetătorii Facebook au redus/eliminat din News Feed-ul a 689.003 utilizatori statusurile cu încărcătură emoţională pozitivă sau cele cu încărcătură emoţională negativă. Scopul oficial: încercarea de a stabili dacă fenomenul contagiunii emoţionale este prezent şi pe Facebook.
Da, este prezent, spun rezultatele studiului: „interacţiunea în persoană şi indiciile oferite de limbajul non-verbal nu sunt strict necesare pentru contagiunea emoţională”. A scăzut numărul postărilor emoţional pozitive ale utilizatorilor de Facebook din al căror News Feed au fost anterior înlăturate statusurile pozitive. Acelaşi lucru este valabil pentru postările cu încărcătură emoţională negativă.
Deşi modificările constatate sunt reduse, „date fiind dimensiunile masive ale reţelelor sociale, chiar şi efectele mici pot avea consecinţe mari”. Cu alte cuvinte, o modificare mică în dispoziţia afectivă a unui singur utilizator Facebook, multiplicată de 1,2 miliarde de ori are potenţialul de a produce un tsunami emoţional la nivel global.
Rezultatele confirmă experimental ceea ce până astăzi era doar o constatare anecdotică. Şi anume că manipularea fluxului de informaţii afişate pe Facebook poate provoca fluctuaţii importante în dispoziţia afectivă sau preferinţele unui număr foarte mare de oameni.
Ce conţinut este sau nu afişat în fluxul de noutăţi al utilizatorilor este determinat printr-un algoritm dezvoltat permanent de Facebook dar despre care public se ştiu puţine lucruri. Iar faptul că dispoziţia afectivă a aproape 700.000 de utilizatori Facebook a fost modificată, fără ştiinţa lor, în scopuri de cercetare nu este o veste liniştitoare.
Din punct de vedere legal, Facebook este acoperit. Cele peste 3 milioane de postări au fost analizate de softuri, nu direct de cercetători. Un comitet local de etică a verificat şi autorizat metodologia studiului. Susan Fiske, editorul studiului şi profesor de psihologie la Princeton, spune, într-un interviu pentru The Atlantic, că ar fi fost păcat să se piardă un studiu atât de original dar şi că problema moralităţii lui rămâne o chestiune deschisă: „Personal nu am mai văzut ceva în care cercetătorii să primească cooperarea Facebook pentru a manipula oameni... Cine ştie ce alte cercetări se fac”.
Este adevărat şi că obţinerea prealabilă a consimţământului din partea utilizatorilor Facebook implicaţi ar fi periclitat corectitudinea studiului prin apariţia „efectului de observator”, în care subiecţii conştienţi de faptul că participă la un studiu îşi schimbă consecutiv comportamentul. În astfel de cazuri, Asociaţia Americană a Psihologilor recomandă informarea subiecţilor după finalizarea implicării lor în studiu dar înainte de stabilirea concluziilor cercetării pentru a permite subiectului să solicite retragerea datelor sale, dacă asta doreşte. Nu ştim dacă în acest caz Facebook a aplicat recomandarea.
Consimţământul informat obţinut din partea subiecţilor implicaţi într-un studiu este obligatoriu doar în cazul cercetărilor medicale. În alte domenii, precum ştiinţele sociale, acesta este facultativ dar considerat în Statele Unite normă pentru toate cercetările care primesc finanţare guvernamentală. Studiul despre care discutăm a fost finanţat de Facebook, care este o instituţie privată şi, prin urmare, regula consimţământului informat nu a fost obligatorie.
Cu toate acestea, chiar studiul concluzionează că „legătura bine documentată dintre emoţii şi binele fizic sugerează importanţa acestor rezultate pentru sănătatea publică”. Aşadar există posibilitatea ca manipularea statusurilor de către cercetătorii Facebook să fi avut un impact asupra sănătăţii utilizatorilor implicaţi, fără ştiinţa lor, în derularea acestui studiu.
Dacă metodologia acestui studiu ar fi respectat strict toate regulile etice şi imperativele morale, atunci el nu ar fi fost posibil în forma actuală. Lejeritatea cu care Facebook a manipulat/modificat încărcătura emoţională a vieţii online în cazul câtorva sute de mii de oameni trezeşte îngrijorări îndreptăţite. Dacă e doar o neglijenţă accidentală, conspiraţioniştii vor mânca un cozonac pufos de pe urma ei. Dar dacă este o conduită generalizată la nivelul companiei, atunci lucrurile au derapat deja serios.
„Mesajele online influenţează felul în care ne experimentăm emoţiile, ceea ce poate influenţa o varietate de comportamente offline”, constată studiul. Asta ştiam deja. Ce nu ştiam este că această influenţă ar putea fi crescută sau micşorată, aşa cum dozezi cantitatea de alcool dintr-un cocktail, de către un singur barman şi fără ştiinţa noastră.
Vlad Mixich poate fi urmarit pe Facebook sau pe twitter @mixich si raspunde mesajelor care ajung la vlad.mixich@hotnews.ro
5
4
