Reducerea drastica a finantarii cercetarii, afectarea obiectivitatii evaluarii proiectelor de cercetare, neaplicarea evaluarii institutelor de cercetare si a finantarii pe baza performantei institutionale, eliminarea clasificarii universitatilor, acordarea titlurilor academice si de cercetare pe baza unor criterii care nu stimuleaza excelenta sunt principalele reprosuri pe carele fac fostii membrii ai CNCS Ministerului Educatiei, intr-un comunicat remis redactiei. Reamintim ca in aprilie, anul trecut, conducerea CNCS a demisionat in bloc.
Citeste intreg comunicatul aici.
Sistemul de Cercetare-Dezvoltare Inovare (CDI), reprezentat în mare parte de institutele de cercetare şi de universităţi, este un vector esenţial al dezvoltării unei societăţi moderne, prin contribuţiile pe care le poate avea la creşterea eficienţiei economice, a bunăstării materiale şi a calităţii vieţii. Recent, sistemul CDI din România a fost plasat pe locul 26 (din 28) între ţările europene într-un clasament al cercetării şi inovării, în regres faţă de anii precedenţi (http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/policy/innovation-scoreboard/index_en.htm). Mai mult, doar cu câteva zile în urmă, Comisia Europeană a avertizat autorităţile române că trebuie să investească şi să facă reforme în cercetare/inovare, având în vedere că nivelul investiţilor publice şi private în anul 2012, în ţara noastră, a fost cel mai mic din Europa. De asemenea, profilul de ţară al României în acest domeniu arată că universităţile româneşti au rezultate nesatisfăcătoare conform tuturor clasamentelor internaţionale importante şi că numărul de coautori români ai publicaţiilor din alte ţări europene este unul dintre cele mai scăzute din Europa.
Aceste fapte reflectă o dată în plus performanţa foarte redusă a cercetării raportată la sistemele similare din celelalte țări ale Uniunii Europene. Transformarea sistemului CDI actual într-unul performant şi competitiv pe plan internaţional trebuie să reprezinte un obiectiv cu prioritate maximă al oricărei guvernări. Un sistem de cercetare performant generează beneficii importante pentru cetăţenii unei ţări, atât prin creșterea nivelului de educaţie şi pregătire profesională oferit de universităţi, cât și prin transferul rezultatelor cercetării și inovării către mediul economic.
Atunci când ne referim la eficientizarea sistemului de cercetare, pot exista, desigur, perspective sensibil diferite asupra modului concret de acțiune. Însă, dincolo de nuanțe, cheia transformării sistemului actual într-unul performant nu poate fi alta decât susţinerea excelenţei, ca reflexie a unui sistem de valori sănătos, aliniat la cele din ţările avansate din punct de vedere economic şi de civilizaţie, iar modalitățile de acțiune trebuie să fie convergente cu cele practicate în statele dezvoltate. Excelenţa este singurul nivel de performanţă a cercetării la care asocierea dintre competenţe, finanţare şi dezvoltare durabilă permite unui mediu de profesionişti să dialogheze inovator cu orice partener internaţional al domeniului şi să contribuie în mod real şi cu efect pe termen lung la bunăstarea întregii comunităţi. Astfel, măsura intenţiei de a transforma sistemul de cercetare românesc într-unul performant este reflectată de felul în care este respectată şi suţinută excelența. Mai mult, nivelul actual de susținere a excelenței în cercetare reprezintă un predictor bun al performanţelor şi competitivității viitoare. Din acest motiv, sintetizăm mai jos acțiunile din ultimii ani ale Ministerul Educației Naționale (MEN), care defavorizează sistemul CDI, pentru a trage un semnal de alarmă asupra direcției în care se îndreaptă sistemul românesc de cercetare.
Reducerea drastică a finanţării cercetării. Deși în ultimii doi ani criza financiară a fost depășită, potrivit asigurărilor oficiale, reluându-se creșterea economică, în mod inexplicabil bugetul cercetării a scăzut substanţial, contrar unor promisiuni de creştere, de la 0.45% la 0.25% din produsul intern brut (PIB), ceea ce arată că în prezent cercetarea este departe de a reprezenta o prioritate pentru guvernanți. Această valoare procentuală ne plasează printre ultimele locuri in Europa, unde, în marea majoritate a ţărilor, cercetării îi este alocat peste 1% din PIB, în multe cazuri chiar mai mult de 3%. În plus, Uniunea Europeană consideră că alocarea propusă de guvern pentru cercetare-dezvoltare din fondurile acesteia pentru perioada 2014-2020, este redusă în comparaţie cu provocările şi obligaţiile agenţilor economici şi cu promovarea infrastructurilor locale şi regionale.
Ca o consecinţă a acestei subfinanţări, în ultimii doi ani nu au fost organizate nici un fel de noi competiţii de proiecte în zona cercetării fundamentale. Mai mult, fluxul finanțării pentru proiectele aflate în derulare a fost puternic distorsionat prin reducerea cu circa 50% a finanţării pentru anii 2013 şi 2014. În particular, inexistenţa unui mecanism financiar de susţinere directă a cercetării doctorale, precum şi eliminarea programului PD, destinat finanţării programelor post-doctorale, reduc substantial perspectivele tinerilor calificaţi de a activa în cercetare în România şi amplifică procesul de “migraţie a creierelor”. În plus, ştiinţele umaniste nu se regăsesc în nici o formă de finanţare actuală a cercetării. Procesul de evaluare pentru programul Parteneriate 2013 a fost finalizat la nouă luni de la termenul stabilit iniţial, fără a fi respectate standarde minime de transparenţă şi obiectivitate.
Afectarea obiectivității evaluării proiectelor de cercetare. Prin eliminarea obligativităţii de a apela la experți internaționali pentru evaluarea proiectelor de cercetare şi prin folosirea de experţi români, a scăzut dramatic obiectivitatea evaluării, întrucât comunitatea cercetătorilor din România este relativ mică, în fiecare domeniu existând în mod inevitabil diverse relaţii de colaborare sau de concurenţă, ceea ce induce un plus de subiectivitate în procesul evaluării.
Neaplicarea evaluării institutelor de cercetare şi a finanţării pe baza performanţei instituţionale. Unul dintre instrumentele prin care poate fi stimulată excelenţa la nivel instituţional constă în finanţarea în funcţie de performanţa instituţiei, complementară celei individuale. Deşi s-au făcut eforturi mari, inclusiv financiare, pentru evaluarea institutelor de cercetare, în momentul de față finanţarea acestora nu se face ţinând cont de evaluarea performanțelor instituționale. În consecință, se alocă în continuare sume importante de bani din bugetul cercetării pentru institute de cercetare neperformante.
Eliminarea clasificării universităţilor. Finanţarea de către stat a universităţilor ar trebui să fie strâns corelată cu clasificarea acestora în funcție de performanţa ştiinţifică. O astfel de ierarhizare poate reprezenta un important instrument instituţional prin care Ministerul Educației să impulsioneze universitățile să stimuleze activitatea de cercetare. Din păcate, ignorarea acestei ierarhizări valorice a universităților în acordarea finanțării, conduce la o descurajare a inițiativelor de stimulare a cercetării de excelenţă în universități.
Acordarea titlurilor academice şi de cercetare pe baza unor criterii care nu stimulează excelenţa. Majoritatea noilor comisii CNATDCU, constituite în 2012-2013, au formulat noi standarde minimale pentru acordarea titlurilor universitare şi de cercetare superioare. Prin multe dintre aceste standarde, bazate în primul rând pe criterii cantitative, se încurajează pseudo-valoarea, în detrimentul excelenței. Astfel, parte din criteriile de apreciere, în unele cazuri formulate ambiguu, sunt orientate mai degrabă spre cantitate, putând fi satisfăcute chiar în absenţa oricărei contribuţii ştiinţifice originale şi de excelenţă.
Două repere izolate pot fi menţionate în contrast cu măsurile de contra-reformă menţionate anterior. Prin programul Bursa tânărului cercetător, lansat în acest an, tinerii sunt încurajaţi să se implice şi să se integreze în sistemul de cercetare din România. Deşi intenţia este lăudabilă, impactul pozitiv aşteptat va fi anulat în momentul în care tinerii cercetători se vor confrunta în mod direct cu sistemul nesănătos de valori promovat în mod implicit de măsurile menţionate anterior, reprezentat, de exemplu, de criterii viciate de promovare. Un al doilea reper legat de excelenţa în cercetare îl reprezintă proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI) al laserului de la Măgurele, prin care se creează un centru de cercetare competitiv pe plan internaţional. Deşi acesta nu reprezintă o iniţiativă a actualei conduceri a MEN, iar o mare parte din bugetul alocat acestui proiect provine din fonduri puse la dispoziție de Uniunea Europeană, ELI este prezentat ca o dovadă a susţinerii cercetării de performanţă în România. Din păcate, lipsa de susţinere a cercetătorilor cu performanţe excepţionale, precum şi lipsa de predictibilitate a finanţării cercetării, tinde să estompeze utilitatea unei infrastructuri de cercetare de nivel internaţional, cum se preconizează a fi ELI.
Impactul negativ al aspectelor menţionate anterior se va extinde pe cel puţin câţiva ani şi va contribui la disiparea şi îndepărtarea resurselor limitate de excelenţă acumulate în sistemul CDI din România în ultimii ani, singurele în măsură să pornească motorul de performanţă al cercetării. În plus, în lipsa unui număr minim de cercetători cu performanţe de nivel internaţional, mare parte din fondurile alocate vor fi irosite. Astfel, sistemul CDI este împins înapoi în timp şi sunt distruse perspectivele acestuia, cu consecinţe nefaste pentru cercetarea din România în următorii ani.
Este important de observat că pentru corectarea majorităţii aspectelor menţionate mai sus nu sunt necesare doar resurse financiare, ci și voinţă de a le pune în practică. Solicităm actualei conduceri a CDI din România să renunțe la toate măsurile care blochează implementarea unui sistem de cercetare performant, în acord cu respectarea excelenţei şi performanţei potrivit standardelor internaţionale şi nevoilor reale de dezvoltare a societăţii româneşti.
Prof. Dr. Mihai Dima, Prof. Dr. Alexandru Babeş, Prof. Dr. Radu Marinescu, Prof. Dr. Alexander Baumgarten, Prof. Dr. Gabriel Bădescu, Prof. Dr. Gabriela Cârja, Prof. Dr. Mihai Ionac, CSII. Dr. Flavius Solomon, CSI. Dr. Cezar Joiţa, Prof. Dr. Gabriel Ciobanu, CSI. Dr. Norica Nichita, Prof. Dr. Alexandru Kristaly, Prof. Dr. Gabriela Râpeanu – membri ai Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice, în perioada 2011-2013
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
