Securitatea lui Ceausescu facea rost de valuta vanzand strainilor care vizitau Romania bunurile de calitate confiscate de autoritati in vami, in timp ce marfurile uzate sau demodate erau trimise in consignatii, pentru cumparatorii romani, potrivit documentelor Intreprinderii de Comert Exterior Dunarea pe care Serviciul de Informatii Externe le-a predat recent Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. In documentele consultate de HotNews.ro apare si o cunoscuta firma de cafea belgiano-britanica, al carei reprezentant voia sa investesca in Romania, fiind imediat verificat de Securitate.
- Cat aur putea Militia sa confiste
Conform documentelor consultate de HotNews.ro la CNSAS, ICE Dunarea - intreprinderea Securitatii - prelua bunurile confiscate de militieni. Ulterior, ICE Dunarea valorifica marfa pentru a obtine valuta, potrivit unui adendum la un contract semnat in 1983 intre firma Securitatii si Intreprinderea de Comert Exterior Comturist, care administra asa-numitele shop-uri, magazine aflate pe teritoriul Romaniei, insa la care aveau acces cetatenii straini, care plateau in valuta convertibila.
"ICE Dunarea este autorizata, intre altele, sa valorifice in scopul realizarii de aport valutar, bunurile de proveninenta straina rezultate din activitatea specifica organelor de militie si de control al trecerii frontierei de stat", se arata in documentul aflat in arhivele CNSAS.
In urma controalelor pe care le facea, Militia strangea in depozitele Inspectoratului General cantitati destul de mari de aur si pietere pretioase, dupa cum arata documentele ICE Dunarea.
De exemplu, la data de 15 septembrie 1986, situatia cantitatii de metale pretioase si pietre pretioase si semipretioase naturale aflate in custodie la Inspectoratul General al Militiei si la Unitatea Militara 0107 se prezenta astfel:
- 327 kg aur (14-18 K), din care 116 kg la judete.
- 135 kg argint, din care 33 kg la judete
- 131 g platina
- 444 bucati pietre pretioase si semipretioase naturale (aprox. 340 karate).
"Intreaga cantitate reprezinta metalele si pietrele pretioase confiscate prin mijloacele specifice muncii organelor Ministerului de Interne si provine de la persoanele fizice ale caror cauze penale au fost solutionate definitiv", nota maiorul Gelu Eftimie (nume de serviciu), seful Compartimentului Aport Valutar Special al Centrului de Informatii Externe (UM 0544), intr-un raport din 24.09.1986.
Securistii voiau sa exporte aceste bunuri, pentru valuta, insa aveau probleme in valorificarea marfurilor in exterior, pentru ca niciun partener comercial extern nu era considerat suficient de "sigur" pentru a fi implicat in vanzarea bijuteriilor confiscate.
"Valorificarea pe piata externa este dificila si ridica probleme legate de gasirea unor parteneri siguri , scoaterea din tara, transport, asigurare etc.", se mai arata in nota spionajului romanesc din perioada comunista.
Din acest motiv, securistii au luat masuri pentru "predarea cantitatilor de metale pretioase, pietre pretioase si semipretioase naturale existente la IGM in custodie la Banca Nationala a RS Romania si sucursalele acesteia din judete, care le vor tine in baza unui protocol ce se va conveni, la dispozitia ICE Dunarea".
In 1986, ICE Dunarea inca mai studia posibilitatile "de valorificare pe valuta convertibila a metalelor si pietrelor pretioase obtinute prin mijloace specifice organelor Ministerului de Interne, in functie de evolutia pietelor internationale", se mai arata in nota maiorului Eftimie.
In vremurile acelea, bunurile erau confscate in 3 moduri, potrivit documentelor Securitatii: in baza ordonantei procurorului de confiscare a bunurilor, in baza unei sentinte penale definitive si prin proces-verbal de confiscare intocmit de militieni si ramas neatacat in maximum 15 zile prin intampinare la judecatorie.
- Rochiile demodate si televizoarele uzate - vandute romanilor
Documentele spionajului regimului comunist mai releva ca ICE Dunarea valorifica si aparatura electronica uzata pe care Militia o confiscase, precum si produsele textile de slaba calitate si demodate, insa aceasta marfa era trimisa in consignatii, pentru cumparatorii romani.
De exemplu, potrivit unei note a securistilor, din 10 februarie 1986, la Inspectoratul General al Militiei exista "in stoc un numar de 17 televizioare color de diverse tipuri si marci si 2 videocasetofoane" care fusesera confiscate.
Securistii se plangeau, insa, ca aparatele se aflau "de circa 3-4 ani la organele de militie" si erau "vechi, uzate, nu aveau aspect comercial", motiv pentru care nu le puteau vinde pe valuta convertibila prin ICE Comturist. De aceea, securitatea a trimis marfa pentru valorificare la Intreprinderea de Comert Consignatia, pentru a fi vanduta romanilor.
Intr-un alt raport de la ICE Dunarea, securistii se plangeau ca un lot de 1.500 de "rochii si compleuri seara" nu puteau fi vandute strainilor, pentru ca "partenerii straini cu care lucreaza atat ICE Dunarea cat si ICE Confex obisnuiesc sa comande cantitati mari si in sortimente comerciale, care sa garanteze desfacerea produselor pe diverse piete".
Reprezentantii Securitatii reclamau calitatea slaba a articolelor de vestimentatie: "lotul nu prezinta sortiment comercial (masuri si culori asortate)", "modelele nu mai sunt de actualitate (unele modele sunt mai scurte fata de tendintele modei actuale)", "tesaturile din care sint confectioate produsele respective sint mai putin solicitate pe piata externa, in majoritate fiind vorba de poliester 100% si poliester texturat cu imprimeuri".
Si lotul acesta de haine a fost trimis in consignatie, potrivit raportului introcmit de lt. col. Fueorea Doru.
- Un investitor englez - dat imediat la verificari de Securitate, dupa ce a facut o oferta
Documentele predate de Serviciul de Informatii Externe la CNSAS ilustreaza si modul in care statul comunist aborda ofertele de investitii straine.
Astfel, in 1986, cand un englez, reprezentant al unei cunoscute firme care vinde cafea, a facut companiei de stat romanesti ICE Comturist o oferta de investii pe teritoriul Romaniei, a fost raportat imediat la Securitate, care i-a supus unei verificari atat pe englez, cat si pe lucratoarea romanca de la Comturist care a raportat.
In 21 iunie 1986, Seful compartimentului Aport Valutar Special din cadrul ICE Dunarea, Eftimie Gelu, ii comunica lt. col. Calin Florian ca "intr-o discutie purtata cu numita GG, salariata la ICE Comturist", aceasta i-a relatat incercarea cetateanului englez George Howitt, reprezentant al firmei Rombouts, cu sucursale in Anglia si Belgia, de a initia o investitie intr-un centru de prajit si ambalat cafea in Romania.
"Firma respectiva se obliga sa ne furnizeze cafea cruda, utilajul necesar pentru prajit si ambalat, inclusiv ambalajul. George Howitt doreste sa aiba in Romania un asemenea centru pentru prajit si ambalat cafea, care sa pregateasca diferite cantitati care sa fie expediate in diverse tari", aratau securistii.
Ofiterul aprecia atunci "ca s-ar putea studia posibilitatea antamarii unei asemenea afaceri prin intermediul IDRMAI, existand perspectiva initierii unei actiuni valutare speciale".
Englezul ar fi vrut sa investeasca in Romania, pentru ca tara "dispune de o pozitie geografica convenabila, avand posibilitati de a asigura primirea si expedierea marfii prin portul Constanta", dupa cum se mai arata in raportul Securitatii.
Maiorul Eftimie a si avansat o solutie: "Propunem sa se aprobe analiza acestei oferte la ICE TERRA si IDRAMAI si, in cazul in care prezinta interes, sa actionam pentru aducerea lui George Howitt in tara, invitat de intreprinderile mai sus mentionate, pentru negocieri concrete".
Imediat, lt. col. Calin Florian a si cerut o "verificare straini" pentru cetateanul britanic, in urma careia sa se precizeze "daca este in atentie" si "tot ce exista in evidenta" privindu-l pe acesta.
Verificarea a evidentiat ca George Howitt era "necunoscut in evidenta cetatenilor straini" si "nu se poate identifica in baza de date".
Si lucratoarea romanca de la ICE Comturist, care a "relatat" Securitatii incercarea firmei Rombouts de a investi in Romania, a fost supusa unei verificari si pusa sa isi faca o autobiografie amanuntita, in care a dat amanunte inclusiv despre faptul ca parintii ei divortasera cand ea era minora.
1
3
