Solstitiul de iarna are loc sambata la ora 19:11, in 21 decembrie fiind cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. Solstitiu inseamna "soare nemiscat". In emisfera nordica, aceasta zi este considerata prima zi de iarna astronomica. Incepand de astazi, ziua incepe sa creasca, iar noaptea se scurteaza.

Obiceiurile romanesti din preajma solstitiului de iarna pastreaza amintirea jertfirii violente a zeului adorat prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, taiat si incinerat simbolic in noaptea de Craciun, cu taurul, reprezentat de o masca, Capra, Brezaia, Turca sau Borita care, dupa ce insoteste unele cete de colindatori, este omorata simbolic si, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitica a spiritului graului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie ).

Pentru pagani, aceasta era noaptea in care Marea Zeita dadea nastere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii ii sarbatoreau in aceasta zi pe Saturn, zeul recoltelor, si pe Mithras, zeul imprumutat din Orient al luminii.

Cea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea Soarelui (solstitiu) a fost gasita in antichitate, in Mesopotamia. Sarbatoarea, care tinea 12 zile, avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.

Solstitiului ii sunt dedicate sute de structuri megalitice in toata Europa, in cele doua Americi, Asia si Orientul Mijlociu. Chiar si popoarele care respectau calendarul lunar marcau intr-un fel sau altul cele doua solstitii.

In Europa, astfel de constructii din piatra pentru masurarea pozitiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, in Anglia, si la Newgrange, in Irlanda. Potrivit cercetatorilor, pietrele de la Stonehenge dateaza cu aproximatie din 2050 i.Hr. si se presupune ca au fost astfel pozitionate incat lumina Soarelui la apus la data solstitiului de iarna sa cada intr-un fel anume.