În ultimele luni, câteva cotidiane britanice au publicat o serie de articole virulente în care vorbesc despre un val de români şi bulgari gata să invadeze Marea Britanie. Daily Express a lansat o campanie de strângere de semnături, numită "cruciadă", cerând prelungirea restricţiilor comunitare. David Cameron a anunţat măsuri menite să limiteze accesul noilor veniţi la sistemul social britanic.
Toate cele de mai sus, la mai puţin de o lună de 1 ianuarie 2014, când Marea Britanie îşi va deschide complet piaţa muncii pentru muncitorii români şi bulgari, în conformitate cu Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, semnat de toate ţările membre
Despre modul în care presa şi politicienii din Marea Britanie abordează chestiunea românilor, am discutat cu David Randall, cunoscut consultant de presă, autorul manualului "Jurnalistul Universal" (tradus şi în limba română la Editura Polirom, 2007). David Randall a lucrat in presa timp de 40 de ani. A fost redactor sef adjunct al ziarului The Observer si redactor senior si editor de stiri externe la The Independent on Sunday.
Reporter: Cu puţin timp înainte de liberalizarea pieţei muncii, românii devin "ţinta" unor atacuri venite din partea unor jurnalişti şi politicieni britanici. Care este percepţia dumneavoastră, avem de-a face într-adevăr cu o campanie de presă?
David Randall: Există într-adevăr o acţiune care priveşte câteva ziare, două - trei. Le place să-şi sperie cititorii şi o fac relativ frecvent. Ei spun că imigraţia a scăpat de sub control, că străinii vor cere ajutoare sociale (benefits) de la guvern. Au făcut-o şi o vor face întotdeauna; este doar un caz că acum, sub lupă, sunt românii şi bulgarii, care vor beneficia de libertate de mişcare şi ar putea veni aici, în Marea Britanie.
Din păcate, publicaţii precum Daily Express se folosesc şi de un precedent. Înainte de venirea românilor se vorbea de polonezi. Ziarele anunţau aceeaşi invazie. Guvernanţii au spus că vor veni doar câteva mii de persoane, că totul a fost prevăzut şi va fi controlat. Publicul a criticat acele materiale din presă "alarmiste". Dar alarma s-a dovedit reală. Au venit mult mai mulţi polonezi decât estimările guvernului. Acum, acele ziare de dreapta se simt mai îndreptăţite să îngroaşe tonul vizavi de chestiune.
Acesta este contextul. Deci, într-adevăr, există o campanie. Vor scrie în continuare, vor exagera: acum ţinta sunt românii şi bulgarii.
Reporter: Avem de-a face cu o campanie corectă din punct de vedere al deontologiei profesionale?
David Randall: Consider că e vorba de o exagerare: de jurnalism neechilibrat, injust, incorect. Dar din punctul lor de vedere, e justificat, pentru că se folosesc de precedentul polonez.
Reporter: De ce şi cum s-a ajuns la proliferarea unor asemenea articole? Anglia este o ţară care a ştiut să primească străini din toate colţurile lumii, ce s-a schimbat?
David Randall: Da, din punct de vedere istoric, Marea Britanie a fost o ţară primitoare, mai ales pentru acele persoane care vin din ţări cu probleme, unde sunt persecuţii politice sau rasiale. Întotdeauna a existat o tradiţie de bună primire a persoanelor persecutate.
Problema e că, acum, în lumea modernă, nu mai vin persoane care sunt victime ale unor persecuţii. Vin cei care doresc o viaţă mai bună, un salariu mai bun.
Marea Britanie e o ţară mică şi mulţi cred că e nevoie de un control al numărului de străini. Nu spun aici că împărtăşesc această viziune, este cea a multor englezi. Mulţi străini lucrează şi contribuie la evoluţia societăţii. Dar există o limitare fizică.
Sunt zone unde creşte prezenţa imigranţilor dintr-o dată. Atunci statul trebuie să furnizeze acele servicii de bază: locuinţe, asistenţă socială, educaţie. De aici s-a ajuns la respingerea unei viziuni a “uşilor complet deschise".
Ziare precum Daily Express sau Daily Mail folosesc aceste argumente pentru a cere şi mai multe restricţii. Sunt zone unde vin enorm de mulţi străini, unii nu ştiu bine limba şi localnicii se simt ameninţaţi, eu înţeleg acest lucru.
Reporter: Campaniile de presă împotriva imigranţilor au la bază şi dorinţa de a avea un rating mai mare?
David Randall: Daily Express a fost un ziar de succes, acum nu mai este, şi-a pierdut mulţi cititori. Nu reprezintă deloc opinia britanicilor, în general, dar asta nu înseamnă că nu are propriul public.
Celor de la Daily Express le plac campaniile cu tonuri aprinse (cum a fost cea legată de moartea prinţesei Diana) şi pornesc de la ideea că există britanici care sunt convinşi că prea mulţi străini au sosit aici în ultimii 15, 20 de ani. O fac pentru cititorii lor.
Dar Daily Express are un tiraj de 500.000 de exemplare, putin sub tirajul Daily Telegraph. Daily Mirror vinde de două mai mult, Daily Mail de trei ori mai mult, The Sun de patru ori mai mult.
Cum spuneam, britanicii sunt toleranţi şi bucuroşi să primească străini care sunt în pericol în ţările de unde provin. Spre exemplu: persoanele gay din ţările africane unde homosexualitatea este interzisă, cei care sunt persecutaţi pe motive religioase, sau pentru că nu îşi pot exprima propriile păreri.
În legătură cu migraţia economică, există însă o problemă care priveşte nu numai Marea Britanie, ci şi Italia sau alte ţări. Acum câţiva ani, se vorbea de imigraţie în special în cercurile politice de dreapta şi discuţiile erau considerate rasiste. Recent, lucrurile s-au schimbat: există discuţii în partidele majoritare, chestiunea a intrat în atenţia întregii opinii publice.
Reporter: Dar românii, bulgarii, polonezii sunt cetăţeni europeni, nu e vorba de o imigraţie extracomunitară, ci de o liberă circulaţie a cetăţenilor europeni...
David Randall: Înţeleg acest lucru. Pentru marea majoritate a cetăţenilor, nu e important din ce ţară vii, dacă eşti iranian, somalez, bulgar sau suedez. Nu interesează dacă eşti negru, alb, galben sau roz, creştin, musulman sau de altă religie. E o problemă legată de NUMĂRUL celor care vin.
Reporter: Care consideraţi că sunt, acum, motivele pentru care străinii ar alege, sau aleg, Marea Britanie?
David Randall: Cred că două ar fi cauzele principale. În primul rând, sistemul de ajutoare sociale. În al doilea rând, faptul că aici se vorbeşte engleza, limba lumii libere.
Cei care vin în Marea Britanie se gândesc şi la viitorul fiilor lor, care vor şti engleză şi vor putea, de exemplu emigra în America sau lucra pe internet. În câteva cuvinte, au perspective mai bune. De aceea mulţi aleg să vină aici, în loc să aleagă Norvegia, care are o limbă dificilă. Cine ar avea nevoie să ştie norvegiană? Deci, din această perspectivă, nu contează dacă eşti european, arab sau oriental.
Pe de altă parte, problema nu e doar una europeană, ci e vorba de migraţie economică globală. Pur şi simplu nu putem lăsa pe oricine să meargă oriunde, oricând.
Nu cred că a fost o idee prea inteligentă deschiderea completă a graniţelor. E normal ca un român să fie atras de Marea Britanie, pentru că România sau Bulgaria sunt ţări europene mult, mult mai sărace, sub media europeană. Prin urmare, e normal ca românii şi bulgarii să fie atraşi de ţări precum Marea Britanie sau Germania.
Nu trebuie să fii foarte inteligent să-ţi dai seama că eliminarea restricţiilor va duce la o creştere a fluxurlor către ţările mai bogate. O politică de continuare a restricţiilor nu are de-a face, spre exemplu, cu chestiuni legate de etnie, cum ar fi romii sau chestiuni legate de religie.
Reporter: Spuneţi că piaţa muncii din Marea Britanie a ajuns la un grad de saturaţie, că sistemul social nu ar putea face faţă?
David Randall: Nu, nu spun asta. Spun doar că ar fi o nebunie să laşi pe toată lumea care vrea să vină în Marea Britanie, să vină aici. Este opinia majorităţii britanicilor şi asta nu înseamnă că sunt de acord sau susţin acele articole care apar în Daily Express.
Reporter: Revenind la presa britanică şi la prejudecăţi, cât de mult sunt prezente prejudecăţile legate de străini în general?
David Randall: Sunt limitate. Spre deosebire de Italia, unde prejudecăţile fac deseori parte din "curentul principal al opiniei publice"- sunt mult mai mainstream, noi nu avem o tradiţie de acest gen. Trăim într-o societate liberă de prejudecăţi.
Cum am mai spus, englezii nu fac diferenţa de exemplu între americani, romi, români sau bulgari. Sunt preocupaţi de numărul de străini.
Articolele din Daily Express în schimb, nu sunt echilibrate şi pornesc din start prin a vehicula prejudecăţi. Hrănesc prejudecăţile. Desigur, nu e un mod inteligent, logic, de a aborda chestiunea. Dar, de altfel, ei nu abordează nici alte argumente dintr-o perspectivă logică şi inteligentă.
Unele tabloide care, odată, foloseau tonuri aprinse cu privire la străini, şi-au schimbat linia editorială. Acum, The Sun se ocupă mai degrabă de celebrităţi şi sex.
E clar, însă, că ziarele care alimentează prejudecăţi de masă sunt minoritare, e foarte uşor să arăţi cu degetul, să alimentezi prejudecăţile.
Pentru cine vrea să fie bine informat, există, însă, şi presă care oferă o perspectivă obiectivă asupra acestor chestiuni, cum ar fi BBC.
Prejudecăţile nu ajută la rezolvarea problemei. Noi nu spunem "să nu mai vină nimeni în Marea Britanie", ci spunem "să vină", doar că trebuie să existe un control şi asta este şi poziţia guvernului.
Reporter: Mulţi dintre noi, jurnaliştii din estul Europei, am considerat că cele mai înalte standarde etice au fost impuse tocmai de presa britanică. Mai există aceste standarde?
David Randall: A existat întotdeauna alarmism în legătură cu străinii. Acum circa 120 de ani, era rândul evreilor care au venit în Anglia. Împotriva lor s-a folosit un ton la fel de alarmist. În ultimii 100 de ani, au fost ziare care au adoptat o viziune primitoare, altele care au avut o o viziune alarmistă...
Reporter: Dar acum, tonul alarmist pare a fi trecut din apanajul exclusiv al unor mişcări de extremă dreaptă- UKIP, în discursurile primului ministru David Cameron...
David Randall: În niciun caz David Cameron nu şi-ar însuşi argumentele folosite de UKIP în această chestiune. UKIP sunt o mică minoritate politică, nu au niciun membru în Camera Comunelor. Şi în niciun caz politica făcută de UKIP nu reprezintă opinia publică generală, nici acum, nici în viitor.
Cred că, înainte de alegerile din 2015, dimpotrivă, tonurile vor deveni mai moderate. Altfel vor continua să nu aibă un reprezentant în Parlament.
Reporter: Totuşi există percepţia, în afara Marii Britanii, că David Cameron a adoptat o viziune mai puţin moderată.
David Randall: Până acum vreo 12 ani nu se vorbea mult despre imigraţie. Era o chestiune dezbătută în cercurile de modă veche de dreapta şi era considerată o abordare rasistă. Acum a devenit un subiect care interesează întreaga opinie publică, pentru că numărul imigranţilor a crescut vizibil.
David Cameron reflectă această schimbare de perspectivă, la fel şi Angela Merkel. Ei nu creeaza curentele de opiniile, ci le urmează. Şi nu cred că există diferenţe mari de abordare între laburişti şi conservatori.
Rep: Şi în definitiv, românii au sau nu o imagine proastă în Anglia? Şi dacă da, ce pot face pentru a o îmbunătăţi?
David Randall: (Ezită) Cititorii publicaţiilor Daily Express şi Daily Mail pot avea o imagine proastă, nu ştiu câţi englezi şi-au format o opinie pornind de la unele articole. Dar există o problemă: dacă locuieşti sau lucrezi în centru, nu poţi să nu vezi cerşetori. Nimeni nu se duce să-i întrebe de unde sunt, nu ştim de unde vin, cu siguranţă nu sunt americani sau italieni. Oamenii îi asociază cu cei care vin din estul Europei. Imaginea generală e formată din multe mici părţi, care formează un întreg. Cu siguranţă majoritatea britanicilor nu ar spune că toţi românii sau bulgarii sunt cerşetori. Dar avem de a face cu un fapt.
La fel ar fi dacă ai vedea sute de englezi care ar cerşi pe stradă la Bucureşti, ai avea o imagine urâtă despre Marea Britanie. Oricum, prezenţa cerşetorilor e un fapt, o realitate care nu ajută la acea imagine de ansamblu de care am vorbit.
Noi ştim că imaginea e făcută şi din alte părţi: românii care lucrează, Nadia Comăneci, muzicieni, artişti, fotbalişti de valoare.
Nu ştiu dacă britanicii au o imagine clară, puternică, despre români, dar cred că majoritatea îi consideră curajoşi pentru că au reuşit să-l dea jos pe Ceauşescu. Îşi dau seama că cerşetorii sunt doar o mică parte a acelei imagini.
Cât despre schimbarea imaginii, cred că ar fi o nebunie să crezi că poţi schimba un cadru atât de complex. Cum ar fi dacă am încerca să schimbăm imaginea pe care o au britanicii la Bucureşti? Dacă un englez se duce acolo, bea şi îşi face de cap, asta înseamnă că aduce daune imaginii pe care o are Marea Britanie, nu? Imaginea unei ţări e făcută din atâtea mici piese. Ce gândesc străinii când spun Marea Britanie? Se gândesc la Regină, la Beatles, la Parlament, la Margaret Thatcher, la Premier League, la câteva echipe proaste de fotbal (sic!).
Rep: O parte din imaginea Marii Britanii a fost că are o presă corectă. Dar, când apar titluri sau campanii anti româneşti există şi la noi tendinţa de a ne schimba părerea.
David Randall: Acele articole au intrat în atenţia românilor tocmai pentru că au tratat astfel subiectul. Dar, dacă te duci într-un chioşc de ziare şi cumperi un exemplar din toate cotidianele naţionale, îţi dai seama că e vorba de o minoritate evidentă.
Rep: Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu imaginea românilor, influenţată de o minoritate evidentă?
David Randall: Ba da, se poate spune că se aplică acelaşi principiu, cerşetorii sunt exact acea parte mică, mică. Şi doar persoanele stupide pot emite judecăţi pornind de la o realitate atât de mică. E ca şi cum te-ai uita la un meci de fotbal printr-o gaură mică. Ai asista la meci şi ai trage concluzii pornind doar de la ce vezi tu, prin acea gaură mică.
Rep: În final sunteţi optimist sau pesimist în legătură cu ce va aduce viitorul cu privire la imigraţie?
David Randall: Nu sunt optimist în ceea ce priveşte evoluţia în următorii ani. Pe termen lung, însă sunt optimist. Cred că problema imigraţiei va trebui discutată pe plan european şi global. Trebuie să se ajungă la un anumit nivel al discuţiilor, care nu poate fi atins decât peste mai mulţi ani.
Mai e o chestiune despre care se discută puţin, dar pe care o consider fundamentală. De obicei, oamenii care pleacă dintr-o ţară sunt persoane bine pregătite, cu o mai bună educaţie, cu o energie în plus, flexibili, cu un simţ al aventurii. In Zimbabwe spre exemplu, au plecat inginerii, doctorii, politicienii care nu erau corupţi. Nu sunt luate în consideraţie pierderile pe care le suferă ţările de origine. Cred că ar trebui dezbătute şi aceste aspecte.
Rep: O ultimă întrebare. V-aţi gândit vreodată să emigraţi. Dacă da, în ce ţară aţi fi vrut să mergeţi?
David Randall: Nu, nu m-am gândit niciodată. Sunt norocos să trăiesc în ţara în care trăiesc. Acum, am o anumită vârstă (62 de ani, NR), sunt la pensie şi locuiesc cu familia cu soţia şi nepoţii mei. Am locuit şi am lucrat ca ziarist la Moscova o perioadă. Dacă mi s-ar oferi de muncă în altă ţară şi aş avea 23 de ani, poate m-aş duce. În Brazilia sau Ungaria... Nu, Ungaria nu, au o limbă prea grea.
0
3
