Sistemul penitenciar, un pres de 200 de milioane de euro sub care ascundem "gunoaiele societatii￯ si ne prefacem ca le reabilitam". Tanarul din fata mea are cam 30 de ani si putini dinti in gura. De la 22 e inchis pentru trafic de droguri. S-a plimbat prin vreo patru penitenciare pana acum, din motive de "buna purtare" fiecare director vrea sa scape de el mai repede, scrie Dollo, pe blogul ei.

Dosarul lui arata cat vreo cinci volume "Orbitor" puse unul peste altul. Imi povesteste nonsalant ca in 2010, timp de un an, s-a drogat cu cocaina, in inchisoarea Jilava.

In puscarie gasesti ce vrei, bani sa ai. Ma costa 2-3 milioane de lei pe zi o doza. In libertate o cumparam cu 500.000

L-am intrebat daca gardienii stiau. "Cum sa nu, ca doar am ajuns in sevraj la cabinetul medical si intreba doctorul de unde am avut cocaina".

La plecare mi-a cerut o adresa de email sa-mi trimita niste poze facute de el cu telefonul in puscarie, ca sa-mi demonstreze abuzurile gardienilor. Nu mi le putea arata pe loc pentru ca avea telefonul ascuns in camera.

Teoretic detinutii nu au voie sa detina telefoane mobile. Practic toti au. Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) sustine ca asta e flagelul sistemului si se vaita ca nu reuseste sa-l starpeasca, desi cea mai simpla metoda ar fi instalarea unor sisteme de bruiaj care ar face inutile aparatele strecurate ilegal in inchisori. Recent mai multi detinuti din Penitenciarul de Maxima Siguranta Galati au fost prinsi ca inselau diversi oameni prin metoda telefonului - adica sunau din inchisoare si le spuneau credulilor ca o ruda de-a lor a facut accident si trebuie sa trimita bani pentru avocat sau pentru intelegere.

Ultima stire, de ieri, spune ca violatorul jurnalistei din Bucuresti ar fi de fapt un recidivist. Condamnat la 11 ani inchisoare el a fost eliberat mai repede pe motiv de buna purtare. Este al doilea violator eliberat mai devreme care recidiveaza spectaculos, dupa cel care a violat si transat o femeie luata la autostop, in iarna. Oficial, in Romania aproape jumatate dintre detinuti recidiveaza (este un procent intalnit si in alte state din Europa si SUA). Mi-e greu sa cred ca restul de 50% dintre detinutii eliberati se reintegreaza fericit in societate. Mai degraba politiei si justitiei le ia mult timp sa-i prinda din nou, exceptand cazurile precum cele flagrante cu violatorii de mai sus. Chiar violatorul jurnalistei se afla, chipurile, in monitorizarea politiei...

***

Explicatia comuna pentru toate faptele de mai sus e una singura: aceea ca sistemul nostru penitenciar e falimentar. Financiar si moral. Avem 43 de inchisori supraaglomerate, in care condamnatii sunt inchisi claie peste gramada, uneori la un loc chiar cu arestatii preventiv (desi in cazul lor ar trebui sa functioneze prezumtia de nevinovatie cel putin pana la sentinta), in conditii de regula mizere. Nu va luati dupa ce vedeti la TV despre conditiile in care stau VIP-urile gen Becali sau Nastase. Realitatea din puscariile noastre e destul de gretoasa.

Dar societatea e satisfacuta cand se face dreptate si vinovatul e aruncat in spatele gratiilor. Pe nimeni nu mai intereseaza ce se intampla cu el acolo, decat ocazional cand se mai aude ca iar mai trebuie sa suplimentam bugetul puscariilor. Si atunci ne indignam, ca ia uite cat ne costa un detinut, de ce nu-l punem la munca? Uitam sau nu ne intereseaza ca el se va intoarce printre noi la un moment dat. Neglijat, lasat sa fiarba in suc propriu acolo, omul ala nu va sti sa faca altceva cand va redeveni liber. Altfel n-ar fi ajuns din prima in situatia aia.

Reeducarea, functia esentiala care ar trebui asociata cu privarea de libertate, lipseste practic din aceasta ecuatie, desi teoretic in fiecare inchisoare sunt angajati psihologi si asistenti sociali sau educatori. Majoritatea sunt, insa, foarte tineri, neexperimentati, uneori pile sau pupile ale cadrelor din sistem, si sunt excedati de cele mai multe ori de numarul mare de detinuti de care trebuie sa se ocupe sau chiar de problematica lor. In ultimul penitenciar pe care l-am vizitat, Margineni, exista un singur psiholog la peste 900 de detinuti. Directorul recunoaste ca e practic imposibil ca acel om sa reuseasca sa-i evalueze pe toti, darmite sa mai faca si terapie cu ei, si crede ca mai bine nu-l avea deloc. Pentru ca ori de cate ori se mai intampla cate un incident in puscarie este intrebat de la centru "dar ce a facut psihologul?".

In afara de conditiile proaste de viata (supraaglomerare, igiena precara) detinutii se plang ei insisi de inexistenta unor programe de reeducare sau de faptul ca nu sunt pusi la munca. Cum imi spunea unul din Craiova:

"cand sta atatia hoti la un loc, degeaba, se gandeste la prostii, vrem si noi sa ne invete sa facem ceva, poate nu mai venim aicea a doua oara"

Cursurile pe care le fac detinutii in inchisori se inscriu mai degraba in categoria activitatilor de pension: invata sa scrie, sa citeasca (util pentru unii ce-i drept), fac origami (sau "oregano" cum imi spunea tipul cu drogurile de la inceput), viziteaza muzee sau canta psalmi cu diversele culte religioase care ii viziteaza periodic ca sa le salveze gratis sufletele. Biserica ortodoxa o face pe bani, ca fiecare puscarie are si un preot angajat, si o capela construita in incinta.

Reeducarea prin munca pare a fi un concept mort odata cu comunismul, cand nu era incriminata munca fortata. De exemplu anul trecut numai 8.000 de detinuti, din cei 33.000 cati avem, au muncit. Majoritatea in sectoarele administrative ale inchisorii, adica la bucatarie si deservire. Si asta nu pentru ca ei n-ar vrea, ci pentru ca, paradoxal, nu exista o piata pentru ei. Somajul e mare si in libertate, iar un patron prefera de multe ori sa angajeze la negru un om liber decat sa faca un contract legal, pe salariul minim, cu puscaria, pentru forta de munca a unui detinut. Regia care a apartinut ANP si care producea mobila si alte bunuri confectionate de detinuti a fost falimentata in urma cu cativa ani, desi inregistrase intr-o vreme rezultate spectaculoase la export - mai ales cu mobila. In clasic stil romanesc, nimeni nu stie de ce si cine e vinovat. Atata vreme cat statul trebuie sa plateasca pentru inchisori, plateste.

Sistemul ne-a costat in 2012 peste 900 de milioane de lei, adica 200 de milioane de euro. Mai mult de trei sferturi din bani s-au dus pe salariile personalului si pe sporurile aferente. Un angajat la ANP primeste lunar pe langa salariu (in jur de 2.000 de lei) si o alocatie de hrana, bani pentru chirie, transport, asistenta medicala platita de unitate. Banii cheltuiti efectiv cu un detinut nu sunt foarte bine evidentiati in bugetele puscariilor. O singura cifra e relativ certa - cei 3 lei/zi pe cap de detinut pentru masa. Am publicat aici o analiza amanuntita a costurilor cu detinutii, daca vreti sa aprofundati.

Pare, asadar, ca in conditiile in care nu-si indeplineste functia de reeducare, sistemul penitenciar nu este decat inca o institutie bugetara menita sa asigure niste locuri de munca pentru 12.000 de oameni. Angajati relativ bine platiti - raportat la posibilitatile bugetare ale tarii - dar care, aparent, cam esueaza in a-si indeplini sarcinile de serviciu: lasa sa intre droguri si telefoane in puscarii si sa iasa de acolo oameni nereabilitati. Sigur ca o vina o mai au si celelalte verigi ale lantului: justitia care-i elibereaza judecand superficial niste hartii, agentiile de ocupare a fortei de munca pentru ca nu-i ajuta sa se reintegreze, societatea in ansamblu pentru ca-i marginalizeaza si obliga practic sa revina in locul unde s-au simtit ... acceptati.

Dar locul in care ei sunt tinuti captivi cel putin cativa ani si unde ar putea sa aiba loc transformarea lor - acolo unde se poate, evident, ca nu sunt toti recuperabili ... esueaza magistral in a-si face treaba. Cineva spunea ca privarea de libertate este singura solutie pe care a reusit lumea civilizata sa o contrapuna infractiunilor. Dupa ce am vizitat cateva puscarii mie mi se pare ca noi nu facem decat sa-i bagam pe toti undeva si sa ascundem cheia, prefacandu-ne ca am scapat de o problema, cand de fapt doar am amanat-o si uneori chiar am agravat-o.

Comenteaza pe blogul lui Dollo.