Nu se stie exact cate mii de oameni au protestat spontan in Bucuresti in seara lui 15 septembrie. Cel putin 10.000 spun scepticii, aproape 25.000 afirma entuziastii. Eu unul am plecat temator la protest, convins fiind ca voi da numai peste anti-capitalisti de butuc si daco-traci resapati. Si, desigur, peste hipsteri – desi nimeni nu a reusit pana acum sa-mi explice exact ce este acela un hipster.
Ce am gasit in strada? Cel mai gros protest pe care l-a vazut capitala Romaniei in ultimii multi ani. Si un cuvant care, incapatanat si concret, a reaparut sub o forma sau alta pe buzele celor cu care am vorbit. Si acel cuvant nu este Rosia Montana.
E usor sa te lasi purtat de subiectivism atunci cand “relatezi” despre cel mai important protest pe care l-a vazut Bucurestiul ultimului deceniu. Mai ales cand participantii la acel protest nu sunt adusi cu autocarele sindicatelor, nu sunt galerii de fotbal si nici agitatori platiti de un partid posesor de televizor. Cand vezi atat de multi tineri din aia pe care i-ai lua imediat cu autostopul, cand intalnesti vreo trei prieteni buni din liceu, acum IT-isti, plus cativa intelectuali pe care-i admiri (in secret, ca in public nu e la moda sa te dai cu intelectualii), te ia valul. Te apuca, omeneste, bucuria.
Pana ce un fior rece iti curenteaza sira spinarii atunci cand vezi pancarta cu “Jos capitalismul”. Si atunci iti iei tenisii colorati la spinare si fugi. Ca ti-e frica de astia care vor sa dea Jos totul, fara sa-ti spuna ce au de gand sa puna in loc.
Doar ca acea pancarta era una singura. Chiar daca era filmata de camerele tuturor televiziunilor, ramanea una singura. Cum singur era si barbatul fortos cu chef de scandal pe care-l filmau toate televiziunile in timp ce se certa cu alt tip cu ochelari de soare in plina seara, par strans in bentita tricolora si tricou mandru si negru ca fundul unui caine dac.
Cameramanii luciosi si reporteritele fardate sus pe tocuri au fost printre cele mai excentrice personaje ale protestului din seara lui 15 septembrie. Asa ca am fugit si de ei si de ala cu “Jos capitalismul” si i-am cautat pe protestatarii cu pancarte cuminti. I-am cautat pe oamenii care purtau sloganuri plicticoase. Nu mi-a fost greu sa-i gasesc. Erau vreo 10.000 – spun scepticii. Aproape 20.000 – spun entuziastii.
Iata ce mi-au spus:
- Radu, 30 de ani, economist
Purtatorul sloganului (pe spatele pancartei): Pentru o Romania guvernata de oameni, nu de politicieni
“Am fost guvernati de politicieni 23 de ani si am vazut ce a iesit. Este randul oamenilor sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce cred. Jumatate din generatia noastra este plecata fie la studii, fie la munca in afara. Noi avem nevoie ca oamenii astia sa se intoarca, sa le traga un sut in cur astora care guverneaza acum si sa vina ei sa ne guverneze.
Momentan protestez contra proiectului Rosia Montana, dar acesta este doar un punct. Cine a scris pe pancarte “Jos capitalismul” se refera la capitalismul de cumetrie care este acum la noi in tara. Noi nu am avut niciodata capitalism. O mare parte din oamenii capabili ai acestei tari au plecat din cauza acestor marsavi care ne conduc.”
- Andrei Marin, 30 de ani, freelancer
Purtatorul sloganului: Hipster roman
“Ca la orice protest de amploare vin tot felul de grupuri. Am vazut monarhisti, anarhisti, toate felurile de oameni. Noi am trait esecul capitalismului: noi suntem generatia care a crescut fara locuri de munca, fara perspective, am trait intr-un capitalism salbatic si de cumetrie. Daca este vorba de capitalism sa fie, dar ca in Norvegia si Suedia va rog. Sau ca in Germania. Dar ca in Statele Unite mai putin: e parerea mea personala.
Simt ca asta e o eliberare si o trezire din somn a generatiei mele. Am dormit timp de 20 de ani si acest proiect a atins o coarda sensibila, fiind un dezastru pe atatea planuri incat pur si simplu nu am mai putut sta in casa. Ne-a unit pe toti.”
- Ion Gabriel Pusca, 44 de ani, editor
Purtatorul sloganului: Romania este a romanilor
“Nu as fi de acord cu proiectul asta nici daca compania asta ar avea o tehnologie curata. Pentru ca poate sa vina o firma din Romania sa faca treaba asta. Nu-i neaparat sa vina o firma din strainatate. Problema e ca aici sunt niste interese pe care unii oameni le urmaresc. In momentul in care prin folosirea cianurilor s-ar otravi subsolul, apa, inseamna ca am avea acolo un mormant. Noi nu avem nevoie de un mormant.
Am o insigna cu Eminescu la piept pentru ca el este aproape de inima mea intotdeauna. Romania este o tara in care eu m-am nascut si pe care o iubesc si, din punctul asta de vedere, da, Romania este buricul pamantului.”
- Alexandra, 18 ani, eleva si aspiranta studenta la Teatru
Purtatorul sloganului: Salvati Rosia Montana
“In principiu am venit pentru Rosia Montana pentru ca... pentru... nu stiu, asta se intampla foarte... of. Chestia ca Rosia Montana urmeaza sa se voteze si eu cred ca natura a fost facuta pentru oameni si oamenii au fost facuti pentru natura. Nu cred ca trebuie sa epuizam toate resursele planetei. Nu am fost la Rosia Montana pana acum, dar mi-as fi dorit sa ajung. Despre ecologie m-am informat singura de pe Internet.
Eu nu sunt atat de mult impotriva corporatiilor. Eu tin foarte mult la natura. Nu-mi pasa cine e la putere. Si ma simt mandra de toti oamenii care au venit aici. Da, sunt dezamagita de cei care au facut ce au facut tarii, dar fericita ca sunt atat de multi oameni care chiar tin la tara noastra.”
- Silvana Gheorghe, 21 ani, studenta la Medicina
Purtatorul sloganului: Sanatate da, cianura nu
“S-a zis ca suntem ecologisti de week-end si ca acum ne-am trezit si noi. Dar cred ca asa a fost si la Revolutie: a fost un moment in care toata lumea s-a trezit si ne-am mobilizat toti deodata. Traim de obicei intr-o delasare, asa... E foarte frumos sa simti ca toti oamenii de aici au venit pentru un singur scop si ca toti lupta pentru aceeasi cauza.
Poate pe viitor lumea va iesi si pentru situatia din Sanatate si pentru lipsa medicamentelor. Eu nu as protesta pentru salarii sau pentru bani. Vreau sa raman sa practic medicina in Romania. Am votat pana acum de fiecare data. Dar nu vreau sa vorbesc acum despre politica.”
- Alexandru Alexe, 29 de ani, activist civic profesionist - “neimportant unde lucrez”
Purtator de si strigator in Portavoce
Alexandru Alexe
Foto: Hotnews
“Sincer: ma depaseste protestul acesta. Nu sunt obisnuit cu proteste atat de mari. Dar am sperat in continuu ca vor iesi, la un moment dat, atatia oameni. Si a trebuit sa calce in strachini si USL-ul pentru ca lumea sa priceapa ca noi, in 2012, nu am iesit pentru a-l da jos pe Basescu si a repune in functie fostii comunisti, ci pentru a schimba fundamental acest sistem politic.
Sunt proletar ca majoritatea oamenilor din tara asta. Vreau nu doar schimbarea partidelor, ci a unui sistem care produce in continuu acelasi tip de om politic corupt. Coruptia de care a profitat compania RMGC este un exemplu perfect al acestui sistem putred. In orice facultate gasesti oameni mult mai capabili decat orice politician sau ce am avut in guvern in ultimii 20 de ani. Problema este ca acesti oameni capabili, tineri sau mai putin tineri, nu pot accede in functiile politice importante din cauza mecanismelor instituite de politicieni pentru a ermetiza sistemul.
Am folosit cuvantul proletar pentru ca-i descrie foarte bine pe muncitori. Eu discern intre capitalismul care ar trebui sa duca la avans tehnologic, economic, care impinge omenirea inainte, si capitalismul de cumetrie, capitalismul asta nociv care monetizeaza absolut orice. Nu sunt impotriva capitalismului si nu sunt socialist si nici comunist.
Romania are nevoie din partea societatii civile de o victorie, oameni buni. Sa se vada ca societatea civila are putere in fata politicianului. Trebuie sa le fie frica: ca isi pierd fotoliul, ca pierd voturi, ca infunda puscariile.”
Proteste Rosia Montana 15 septembrie (foto: Laura Stefanut)
In realitate, protestul din seara lui 15 septembrie a fost un protest al acelor oameni pe care i-ai lua imediat cu autostopul, al acelor oameni cu pancarte cuminti. Poate ca la televizor a parut altceva. Poate ca pe anumite platforme online ideologice si agitate a parut solid elan de lupta tovaraseasca. Depinde unde si catre cine te uiti.
In directia in care am privit eu am vazut o multime de oameni saturata de politicienii si afaceristii corupti ai capitalismului romanesc salbatic. Asta nu e o chestiune ideologica si nici o dezbatere dilematica. E un fapt pe care-l simtim de ani de zile pe pielea noastra, o mazga care ne face sa exclamam mioritic “Deh, asta e Romania!” si cu care parea ca ne-am obisnuit sa traim. Afacerea Rosia Montana a umplut, din motive nedeslusite inca, paharul care s-a revarsat in strada sub forma unui protest al oamenilor cuminti.
Si asta, cel putin pana maine, e un motiv de bucurie.
Caci in curand premierul Victor Ponta se va intalni cu reprezentantii protestatarilor. Reprezentanti care nu sunt purtatori de pancarte sau slogane plicticoase. Discutiile se vor purta intre oameni care vorbesc aceeasi limba: limba vointei de putere. Si atunci, asa cum se intampla de cand istoria a inceput sa fie scrisa, protestul oamenilor cuminti va lua sfarsit fara a schimba mai mult de, in cel mai bun caz, o lege.
E asta suficient? Poate ca da. Sau poate nu?
125
8
