Aproximativ 60.000 de copii sunt institutionalizati in Romania, insa doar 1.602 dintre ei au fost declarati adoptabili in acest an, in topul judetelor care au cei mai putini copii pentru adoptie fiind Maramures, Mehedinti, Gorj, Bacau si Buzau, potrivit unei analize Mediafax.

Numarul copiilor institutionalizati continua sa ramana ridicat, in timp ce numarul adoptiilor se mentine scazut, in ciuda eforturilor de relaxare a legislatiei in domeniu.

Dincolo de faptul ca procesul adoptiei in sine este foarte sinuos, exista dificultati majore si inainte de inceperea acestuia, intrucat putini dintre copii se "califica" pentru a deveni adoptabili. Legislatia in vigoare prevede ca pentru fiecare copil solutia finala trebuie sa fie reintegrarea in familia naturala sau adoptia. Este o solutie ideala, dar imposibil de aplicat.

Dintre cei aproximativ 60.000 de copii institutionalizati la nivel national, doar 1.602 au fost declarati adoptabili, potrivit datelor centralizate de Oficiul Roman pentru Adoptii.

In clasamentul judetelor in care adoptia pare a fi un subiect tabu, primul loc este ocupat de Maramures, unde un singur copil din cei 1.432 din sistem a fost declarat adoptabil pana in 12 noiembrie.

Conducerea institutiei nu a dat explicatii clare pentru aceasta situatie, directorul general Nicolae Boitor mentionand lipsa de personal si faptul ca multe dintre cazuri ar trebui reevaluate. Adjuncta acestuia, Lavinia Orzac, completeaza doar cu faptul ca astfel de informatii nu pot fi transmise telefonic, desi nu i s-au cerut informatii clasificate, nici date cu caracter personal.

Presedintele Oficiului Roman pentru Adoptii, Bogdan Panait, identifica mai multe probleme, printre care si faptul ca directiile nu sunt, asa cum ar trebui, "avocatii" copiilor. In opinia sa, reprezentantii Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului ar trebui sa dea fiecarui copil abandonat de familia naturala sansa de a deveni adoptabil si de a avea o a doua familie, lucru care in realitate nu se intampla, mai ales cand este vorba de copii mai mari sau cu probleme de sanatate.

"Modificarea legislatiei a fost un prim demers. Continuam sa monitorizam situatia si vrem sa gasim solutii ca sa ne atingem tinta, aceea ca un numar cat mai mare de copii si cat mai mici sa fie adoptabili, pentru ca ei se adopta cel mai usor. Ne dorim ca la un an de la modificarea legii sa avem peste 2.000 de copii declarati adoptabili in Romania, ceea ce ar fi o premiera", spune seful ORA.

Jedetele Mehedinti si Gorj ocupa, la egalitate, locul al doilea in acest clasament. Ambele judete au decis ca adoptia este solutia finala pentru cate patru copii. In Mehedinti sunt inregistrati 599 de minori institutionalizati, iar in Gorj 759.

Judetele Valcea, Buzau si Bacau au 2.286, 1.475 si 1.526 de copii in sistem si doar cate cinci declarati adoptabili in acest an. De altfel, raportat la numarul de copii din sistem, judetul Buzaul are cel mai mic procent de copii adoptabili, respectiv 0,37 la suta din total copii institutionalizati.

Directorul general de la DGASPC Bacau, Sorin Brasoveanu, spune ca in acest an situatia a fost putin ingreunata din cauza modificarii Legii privind adoptiile, aceeasi situatie fiind si in 2005, cand a intrat in vigoare Legea 273 privind adoptia. El sustine ca pe langa cei cinci copii declarati adoptabili pana in 12 noiembrie, pentru alti 70 s-au intocmit actele necesare in vederea declararii adoptabilitatii de catre instanta.

Aproximativ 80 de copii au intrat in procedura adoptiei in 2011, spune Sorin Brasoveanu, care precizeaza ca Bacaul este, de obicei, printre judetele fruntase in ce priveste numarul de copii adoptati, acesta fiind si motivul pentru care se primesc cereri si din alte judete, si chiar din Capitala.

Totodata, Sorin Brasoveanu sustine ca 80 la suta dintre copiii din sistemul rezidential din Bacau au dizabilitati si pentru ei este mai greu sa se gaseasca o familie, cu atat mai mult cu cat multi dintre ei au nevoie de prezenta unui specialist 24 de ore din 24.

Alte cauze care, in opinia lui Sorin Brasoveanu, ingreuneaza procesul de adoptie sunt personalul insuficient sau necalificat de la nivelul serviciilor publice de asistenta sociala, care de cele mai multe ori trimite anchete sociale sumare ce trebuie refacute, si termenele lungi date in instanta.

"Daca eu incep procedura de adoptie cand copilul are sase luni si instanta imi da termen cand el are un an si ceva, ajunge sa fie adoptat la doi ani si ceva. Or familiile vor copii cat mai mici", a explicat Sorin Brasoveanu, sustinand ca tribunalele pentru minori, despre care se vorbeste din 2004 fara sa se faca ceva, sunt absolut necesare, nu doar pentru adoptie, dar si pentru alte situatii in care se afla copiii.

Urmatorul judet in clasament este Harghita, unde doar sase din cei 1.066 de minori aflati intr-o forma de institutionalizare au fost declarati adoptabili.

Pe urmatoarele pozitii in top sunt judetele Vaslui - cu 2.737 copii in sistem si 10 adoptabili, Bistrita-Nasaud - cu 860 institutionalizati si 11 adoptabili, Mures - cu 1.839 institutionalizati si 12 adoptabili, Arges - cu 1.047 institutionalizati si 14 adoptabili, Hunedoara si Satu Mare - cu cate 15 adoptabili din 1.433, respectiv 1.116 institutionalizati, Sectorul 3 din Capitala - cu 426 institutionalizati si 16 adoptabili, Arad, Botosani si Olt - cu cate 18 adoptabili din 800, 1.517, respectiv 1.210 institutionalizati, Cluj, Ilfov si Sectorul 4 Bucuresti - cu cate 19 adoptabili din 709, 702, respectiv 436 in sistem.

Directorul DGASPC Alba si presedintele Asociatiei directorilor de la DGASPC, Sorin Chirila, crede ca noua legislatie aduce o serie de imbunatatiri, in sensul facilitarii deschiderii procedurii de adoptie, dar sustine si necesitatea unei legi mai severe in cazul in care un parinte nu indeplineste conditiile pentru a se ocupa de copil.

"Parintele care nu poate sau nu vrea sa se ocupe de copil trebuie decazut din drepturi. Daca parintele dovedeste ca si-a revenit, sa poata fi repus in drepturi in conditiile in care pana la momentul respectiv copilul nu e adoptat", sustine Sorin Chirila.

Pe de alta parte, desi la nivelul judetului Alba numarul de copii declarati adoptabili sau incuviintati pentru adoptie a crescut in 2012, directorul de la DGASPC recunoaste ca mai sunt cazuri in care specialistii considera ca pentru un copil mare sau cu handicap nu are rost sa se deschida procedura adoptiei.

"Eu am mai avut discutii cu colegii mei si le-am explicat ca numai Dumnezeu poate hotari, noi trebuie sa ne facem datoria, sa ii dam copilului o sansa. Ca se va valorifica sau nu, asta e alta problema", spune Sorin Chirila.

Presedintele Asociatiei directorilor de la DGASPC atrage atentia asupra subfinantarii sistemului si a salariilor extrem de mici. "Un psiholog are 800 de lei pe luna. Ma si mir cum mai pot munci. Salariul mediu nu depaseste 1.000 de lei. Un asistent social, in varful lui de cariera, ia 1.200 - 1.300 de lei, iar un sef serviciu 1.300 - 1.400 de lei. In conditiile astea, si formarea profesionala are de suferit, dar si tragerea de inima", sustine Sorin Chirila.

Dincolo de cifrele care privesc copiii, mai este numarul de familii care in acest an au sperat sa ia un copil acasa, 1.222 in total, si care de multe ori ajung sa renunte la gandul unei familii marite tocmai din cauza sistemului greoi si prea putin transparent. Desi inteleg ca in sistemul de protectie lucrurile merg greu, ca nu sunt oameni suficienti, ca unii poate nu sunt suficient pregatiti sau ca resursele financiare sunt extrem de limitate, exista totusi o serie intreaga de intrebari care revin obsesiv si la care familiile care vor sa adopte un copil nu mai pot gasi un raspuns.

"Nu inteleg de ce intr-un an de zile nu m-a sunat nimeni ca macar sa-mi spuna in ce situatie ma aflu. Nu inteleg de ce, de fiecare data cand sunam, mi se spunea sa am rabdare ca sunt in primul an. Mi se pare penibil ca suntem zece familii selectate pentru un copil, ca la o licitatie. Si daca nu ma potrivesc cu copilul acela, ales de calculator, ce fac? Mai astept inca un an? Nu mi se pare normal ca acest lucru sa fie dictat de un program, de un soft, pentru ca eu fac o alegere pentru o viata. Nu mi se pare normala discriminarea la care e supus un parinte adoptator in Romania. Are doar obligatii si niciun drept, nici macar de a-si alege un copil", a explicat Diana Marcu, care de mai bine de un an asteapta, aproape fara speranta, sa adopte un copil.

Ca ea a fost si Simona Kzudar, care astazi, dupa ce a devenit parinte adoptiv, este si presedintele asociatiei Ador Copiii, formata din parinti adoptivi, si care desfasoara campanii de constientizare si promovare a adoptiei, actiuni de lobby si advocacy in domeniul adoptiei si protectiei sociale a copilului. In opinia sa, una dintre problemele sistemului este faptul ca exista foarte multi copii care nici macar nu figureaza in sistemul de protectie speciala, ei fiind abandonati in maternitati si spitale.

"Un blocaj ar fi din cauza faptului ca nu sunt intocmite documentele pentru ei. Foarte multi nu sunt raportati de catre spitale directiilor de asistenta sociala si protectia copilului, desi orice copil abandonat ar trebui raportat in 48 de ore. Si acest lucru nu se intampla. De asemenea, in termen de 60 de zile, directorii de DGASPC trebuie sa aplice un program individualizat de protectie, lucru care iar nu se intampla. Ca sa devina adoptabili, au de traversat mai multe etape, iar primii pasi se realizeaza mult mai greu. Stau pana la doi ani in spitale, apoi inca un an trebuie sa stea intr-o masura de protectie. Pana sa ajunga la familiile care vor sa adopte, au multe hopuri de trecut din punct de vedere administrativ", sustine Simona Kzudar.

O alta problema ar fi, in opinia Simonei Kzudar, faptul ca personalul de la Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului pleaca din start de la premisa ca minorii cu varste mai mari nu vor fi adoptati, astfel incat pentru ei procedura de deschidere a adoptiei este si mai mult ingreunata.

"E o problema de abordare la nivelul directiilor. Inclusiv pentru cei micuti ni s-a spus ca de ce ne agitam atat pentru niste "paria". Asa ne-a spus un asistent social dintr-un spital. Dar e dreptul copilului la familie. Pentru cei mari se pleaca din start de la ideea ca nu are rost", mai spune presedintele Ador Copiii.

Presedintele Federatiei Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Bogdan Simion, considera ca trebuie discutat mult mai profund despre rolul statului in protectia copilului.

"Merita sa faci efortul stiind ca, de regula, in sistemul romanesc se cer copiii cei mai mici? Dupa parerea mea, merita si la 17 ani, pentru ca statul ar trebui sa faca orice efort sa-i gaseasca o familie. Rolul statului este sa-l ocroteasca si sa-i gaseasca o familie, nu sa-i tina intr-o institutie", este de parere Bogdan Simion.

Pe de alta parte, presedintele FONPC atrage atentia ca adoptia nu este promovata si ca masura de solidaritate sociala, iar cele mai multe familii doresc copii cat mai mici si fara probleme.

"Adoptia in Romania indeplineste doar prima functie, primordiala a adoptiei, aceea de a avea copii intr-o familie care nu poate avea. Dar adoptia are si o functie sociala de solidaritate. Trebuie educate familiile sa adopte copii ca masura de solidaritate sociala, sa ajute niste copii, care nu au familie, sa aiba una. Asta nu exista. Este vorba si de patologii, de handicapuri. In general se adopta un copil sanatos si cat mai mic. Nimeni nu vrea un copil mai mare sau cu handicap, sau cu probleme. Cei care se ocupa de adoptii ar trebui sa faca niste campanii active, sa educe populatia in sensul solidaritatii sociale", explica Bogdan Simion.

Presedintele FONPC spune ca inainte sistemul pentru protectia copilului avea doua raspunsuri - familia sau o institutie, insa dupa 1997 acesta s-a dezvoltat, astfel incat gama de servicii oferite s-a diversificat foarte mult, ceea ce duce la o "umanizare a actiunilor statului", fara insa a rezolva problema copilului.

"Am umanizat solutiile si lucrurile se desfasoara mai bine. Dar, chiar daca sunt mai bine ingrijiti, nu au o familie. Statul ar trebui sa reflecteze la ce are de facut pentru cetatenii lui si sa-si indrepte atentia spre o solutie de lunga durata, o familie. De asemenea, statul ar trebui sa contrabalanseze activitatile si sa-si puna energia in a sprijini familiile ca sa-si tina copiii acasa. Daca o familie isi abandoneaza copiii din cauza conditiilor economice, statul ii preia, dar lasa familia in aceleasi conditii. Acea familie face si alti copii, iar problema copilului este doar partial rezolvata", mai spune Bogdan Simion.

In unele tari, pe langa adoptia deplina, mai exista un tip de adoptie, sprijinita de stat.

"Statul, dandu-si seama ca este intr-o situatie dificila, ajuta familia sa ingrijieasca un copil. Toata experienta ONG-urilor in ce priveste mentinerea copilului in familie spune ca aceste situatii sunt mai ieftine decat orice alta situatie in care este ingrijit copilul acum. Pentru un copil in sistem, statul cheltuieste cam 400 - 500 de euro pe luna. Daca e sa vorbim economic, daca statul ar ajuta familia cu o suma mai mica decat cea cheltuita pentru un copil din sistem, se va face o economie si copilului ii va fi mult mai bine", considera presedintele FONPC.

Theodora Bertzi, fost presedinte la Oficiul Roman pentru Adoptii, considera ca multi copii nu devin adoptabili pentru ca mai bine de jumatate dintre cei institutionalizati ar avea peste 14 ani, deci ar fi greu adoptabili, dar si din cauza lipsei de personal.

"Peste tot in lume adoptiile nu se vor desfasura mai rapid cand sistemul este fara specialisti. Din Vaslui au plecat 200 de specialisti numai in 2010. Psihologi, asistenti maternali, stiu foarte multi plecati in Anglia. Masurile au fost anapoda luate", considera Bertzi.

Personalul insuficient, lipsa de interes, prejudecatile, legislatia, lipsa tribunalelor pentru minori, toate acestea sunt enuntate ca fiind motivele pentru care majoritatea copiilor raman in sistem pana ajung adulti, fara ca macar sa aiba sansa de a fi declarati adoptabili, desi toti, indiferent de varsta, de starea de sanatate sau de etnie au, teoretic, dreptul de a avea o familie.

Un copil de 15 ani va fi mai greu de adoptat decat unul de cinci ani, iar unul bolnav mai greu acceptat decat unul sanatos, insa este responsabilitatea celor care lucreaza in sistem sa dea o sansa fiecarui copil, fie sa se intoarca in familia naturala, fie sa aiba o alta familie, daca aceasta apare.

Dincolo de interesul superior al copilului, mai este si interesul societatii, care, in cele mai multe cazuri, va trebui sa sustina copiii institutionalizati de azi si in viata lor de adult.