​L-am cunoscut pe Adrian in 2000 cand a apelat la Romanian Education Foundation (REF) pentru a ne solicita sprijinul financiar in vederea sustinerii unuia dintre testele standardizate de admitere la studii in SUA. Adrian a promovat testul GRE, a fost admis la University of North Carolina (UNC) si in acelasi an a zburat spre SUA pentru a-si continua studiile in informatica. Acum, la 12 ani distanta, am vrut sa vedem ce mai face pustiul de atunci. Nu mare ne-a fost surprinderea sa intalnim un adevarat profesionist: locuieste in acelasi oras in care a venit pentru prima oara in SUA, Chapell Hill, detine propria sa afacere IT si lucreaza cu roboti in proiectul "Avatar" la UNC.

Adrian IlieFoto: Arhiva personala

Rar facem cunostinta in Romania cu acei tineri romani de succes care lucreaza in prezent la proiecte de cercetare de anvergura internationala si despre care, poate, citim doar in revistele prestigioase de cercetare si educatie. Am vorbit cu Adrian despre pasiunea lui, cercetarea, despre afacerea proprie, studiile in strainatate, dar si despre cum sta antreprenoriatul in Romania.

Rep: De ce ai ales sa iti continui studiile in SUA? In 2000 erai programator. Practic, la acea vreme, faceai parte din acea categorie “selecta” a studentilor care studiau si aveau si un serviciu platit in acelasi timp.

Adrian Ilie: Din ambitie. Imi doream mai mult si am vrut sa imi demonstrez in primul rand mie ca o pot face. Ca sa ma ambitioneze, tatal meu imi spunea mai in gluma, mai in serios ca daca nu invat o sa ajung sa am grija de stupina in care, copil fiind, mi-am petrecut multe veri. Prin ambitia mea am vrut sa rasplatesc cum am stiut eu mai bine efortul pe care l-au facut parintii mei pentru a ma sustine la studii. Si nu puteam face asta decat obtinand rezultate de care sa poata fi mandri. Dupa ce am obtinut un rezultat bun la testul TOEFL si dupa incurajarea primita de la indrumatorul meu de licenta, mi-am spus “Gata, asta e!”. Si m-am ambitionat si mai tare.

Rep: Cum te-ai descurcat financiar sa iti acoperi taxele de admitere si de scolarizare in SUA?

A.I: Dupa ce am fost admis la Cibernetica in Bucuresti am avut noroc cu fratele meu care tocmai absolvise Scoala de Ofiteri. Desi locuiam impreuna am avut noroc ca platea el toate cheltuielile de cazare. Bursa de merit de la facultate era mica si daca eram singur sigur nu mi-ar fi fost de ajuns. Parintii ne-au sprijinit foarte mult si in acea vreme chiar si mancarea pregatita de mama in fiecare saptamana conta enorm de mult. In ultimii ani de facultate situatia s-a mai schimbat pentru ca am inceput sa lucrez cu jumatate de norma si am reusit sa strang ceva bani pentru plecare. REF m-a ajutat cu sustinerea examenului GRE. La acel moment eu castigam foarte putin, cred ca erau vreo 100 de dolari pe luna. Iar apoi, taxele de scolarizare nu a trebuit sa le acopar eu din fericire. Dupa ce am dat testul GRE am aplicat la 10 universitati bine clasate in SUA. Imi aduc aminte ca am aplicat doar la universitati care mi-au promis ca imi vor evalua aplicatia fara plata taxei de admitere. Unele au raspuns, altele nu. Am fost acceptat in cele din urma la 3 universitati: Texas A&M, Purdue University si UNC. Am ales-o pe cea din urma. La departamentul la care am fost acceptat exista si exista si acum un program de finantare pentru studenti, care garanteaza automat suportul financiar pentru cei admisi, adica plata taxelor de scolarizare, a asigurarii de sanatate si oferirea unui salariu pentru munca de asistent in cercetare sau in predarea cursurilor. De-a lungul anilor am fost cercetator asistent in mai multe grupuri de cercetare. Am avut norocul ca BASE-IT, ultimul proiect la care am lucrat, sa fie in domeniul in care mi-am scris teza de doctorat, ceea ce mi-a permis sa lucrez la teza fara sa-mi impart timpul intre doua sarcini fara legatura una cu cealalta.

Rep: E mai usor azi pentru un student roman sa studieze in strainatate decat era in 2000?

A.I: Eu cred ca da. Acum e mai usor in primul rand cu vizele. Imi aduc aminte cate hartii a trebuit sa fac eu ca sa pot pleca. Si Romania de azi nu e ca cea de pe vremea mea. Acum e mai usor si pentru un student sa isi gaseasca un serviciu relativ bine platit in Romania. Cei care nu au posibilitati financiare pot lucra 2-3 ani inainte si sa se pregateasca de plecare. Iar oportunitatile in strainatate sunt la fel de multe. Multe universitati ofera asistenta financiara dupa nevoile fiecaruia. Banii primiti nu sunt multi, dar oricine se poate descurca. Eu ii incurajez pe toti studentii buni sa aplice.

Rep: De ce ai ales UNC acum 12 ani si ce te-a determinat sa ramai legat de aceasta universitate pana in prezent?

A.I: UNC a fost cea mai bine clasata din cele 3 universitati care m-au acceptat, iar persoanele cu care am corespondat prin email au fost deosebit de amabile. Luasem legatura si cu niste studenti romani care m-au ajutat. Si acum pastrez legatura cu multi dintre ei. La UNC am intalnit oameni minunati din toate colturile globului si aici mi-am cunoscut si sotia. Imi place aici si in prezent imi petrec doua zile pe saptamana la universitate, ca cercetator postdoctoral.

Rep: Ne poti vorbi mai mult despre acest proiect de cercetare la care lucrezi?

A.I: Proiectul “Avatar” este un proiect multi-anual de cercetare realizat impreuna cu Media Development Authority of Singapore (NTU) si condus la UNC de prof. Greg Welch si prof. Henry Fuchs, si care este sponsorizat de The Office of Naval Research (ONR), UNC si NTU. Proiectul exploreaza o multitudine de aspecte implicate in intruparea fizica a persoanelor virtuale, inclusiv a celor aflate la distanta. Una dintre aplicatiile proiectului este si avansarea teleprezentei de la stadiul actual (Skype) la tehnologii care sa permita interactiunea cu persoane aflate la mare distanta in mod natural, ca si cum s-ar afla in aceeasi incapere. Ceea ce ne dorim noi este sa oferim persoanelor sau grupurilor de oameni care nu se pot deplasa intr-un anumit loc din varii motive, modalitate naturala de a interactiona cu un "avatar" al persoanei cu care doresc sa interactioneze.

Actualmente avem mai multe avataruri cu care lucram, pentru ca ne ocupam in paralel cu mai multe aspecte ale cercetarii, dar avatarul cu care lucrez personal este o versiune speciala a unui robot umanoid numit RoboThespia. El este deocamdata singurul avatar care poate reproduce gesturile persoanei aflate la distanta, si noi il folosim in principal pentru a imbunatati fidelitatea cu care reproduce gesturile. Celelalte avataruri pot misca doar capul si sunt folosite pentru a studia diverse tehnologii de captura si reproducere a fetei persoanei aflate la distanta. Eu personal lucrez direct cu studentii la implementarea diverselor tehnologii care sa asigure reproducerea cat mai fidela a gesturilor si expresiilor faciale ale persoanei aflate la distanța si pastrez legatura cu fabricantul.

In ultimele luni am folosit robotul chiar si pentru un proiect de arta: o piesa de teatru in care un actor poate "interactiona" cu el insusi.

Rep: Cat la suta esti un produs al sistemului educational roman si cat la suta a celui american?

A.I: Cronologic vorbind, doua treimi sunt un produs al scolii romanesti. Principalul produs al companiei mele foloseste din plin ce am invatat in Romania. In cercetare in schimb folosesc mai mult ce am invatat aici.

Rep: Cum ai compara diferentele dintre educatia primita in Romania si cea primita in SUA?

A.I: In Romania la ASE am facut cursuri foarte utile pentru mine. Dar in acelasi timp programa ma obliga sa fac si cursuri care ulterior s-au dovedit a fi inutile. Nu stiu cum e acum, dar pe atunci multi profesori veneau la curs si dictau, iar noi scriam. Ca sa obtin note bune, la unele din cursuri trebuia doar sa tocesc. Pe de alta parte, in SUA totul e la un alt nivel. Se pune accent mai mult pe practica, pe tehnologie, si se invata pe tot parcursul anului, nu doar in sesiunea de examene. Aici am invatat si ce e cercetarea.

Adrian Ilie si familia

Adrian Ilie si familia

Foto: Arhiva personala

Rep: Tu detii in paralel si propria afacere de software, Intelligent Development Corporation. Cine sunteti si ce faceti?

A.I: Cu afacerea sunt abia la inceput si momentan firma lucreaza la un singur proiect. Este vorba despre o aplicatie pentru un sistem special destinat scolilor pentru copii cu nevoi speciale. Aplicatia este responsabila cu stocarea si manipularea majoritatii datelor referitoare la studenti, profesori, cursuri, personal auxiliar si servicii speciale. Noi practic furnizam date si extragem statistici pentru alinierea scolilor la noile cerinte ale statului New York si ale guvernului federal al SUA pentru imbunatatirea sistemului de educatie. Cerinta cea mai importanta se leaga de evaluarea si recompensarea profesorilor in functie de performantele elevilor, iar programul nostru practic asta face, ajuta la cuantificarea majoritatii aspectelor legate de relatia elev-profesor. In urmatoarele luni sper sa pot in sfarsit demara alte proiecte care au fost pana acum in asteptare. Avem inca un proiect cu acelasi client si vrem sa ne extindem si in domeniul aplicatiilor pentru tablete si telefoane mobile pentru industria de servicii (avem doua aplicatii in asteptare). Fratele meu coordoneaza echipa din Romania, fosti colegi. Ei sunt angajati pe termen scurt si au sarcini punctuale, in functie de nevoi. Dar in general se ocupa de partea de rapoarte, extragerea datelor din baza de date conform unor anumite criterii, adesea agregate sub forma de statistici, care e o munca relativ independenta. Iar eu ma ocup aici de restul. Aveam in Romania 4 persoane cu care colaboram frecvent (din nefericire unul dintre ei nu mai este printre noi) si alti 4-5 colaboratori cu care am lucrat sporadic.

Rep: Multe voci spun ca plecarea tinerilor din Romania este o pierdere majora pentru dezvoltarea Romaniei. Cum privesti tu lucrurile?

A.I: Sunt de acord. Eu personal as putea fi considerat o pierdere pentru Romania. Dar inca lucrez cu romani, am colaboratori si proiecte finantate de aici si implementate in Romania. In cercetare lucrez doar cu americani, dar in afacere am reusit sa implic si romani. Eu sper ca pe viitor sa pot fi in masura sa angajez cat mai multi colaboratori romani permanenti. Practic, eu cred ca pe termen lung nu vorbim de o pierdere. Sigur, ideal ar fi ca o parte din romanii plecati sa se intoarca acasa si sa puna mana de la mana ca sa faca ceva concret.

Rep: Si de ce nu te intorci in Romania? Deja lucrezi cu romani in firma ta. De ce sa faci din SUA ce ai putea face din Romania?

A.I: E foarte greu. In primul rand eu am deja o viata aici, o familie, un copil caruia trebuie sa ii asigur viitorul. Nu am timp sa ma gandesc la asta. Romania ofera multe oportunitati, dar de fiecare data cand imi intorc urechea spre tara nu aud decat despre scandaluri politice. Nimic bun nu ajunge la mine. E birocratie mare si coruptie. Fratele meu incearca sa ma scuteasca in general de detalii, dar cand vorbim mereu imi spune prin ce peripetii birocratice a mai trecut. In Romania e si foarte greu sa obtii un contract, e mult nepotism. Criteriile nu sunt transparente. Iar noi, pentru ca suntem o firma mica, avem sanse mai putine. In SUA lucrez pe proiecte, iar aici cel putin procedurile de contractare sunt extrem de clare si de transparente. Din pacate si aici e greu de razbit cu o companie mica, dar nu e imposibil. In plus, mie imi place sa fac cercetare, iar proiectele mari se dau fie la firme mari, fie la universitati. De aceea am ramas aproape de universitate. In Romania cred ca e mai greu sa faci cercetare, mai ales cu un titlu obtinut in afara.

Rep: De ce consideri ca este mai greu sa faci cercetare in Romania?

A.I: Cred ca nu exista o cultura a cercetarii. La stadiul actual, Romania in general si studentii romani in special ar beneficia mai mult de pe urma publicarii unor lucrari la conferinte prestigioase, decat de pe urma organizarii de conferinte si simpozioane locale de mai mica amploare. Astfel de deplasari la conferinte deja consacrate, desi poate greu de finantat, ar oferi sanse inestimabile de largire a orizontului studentilor care reusesc o astfel de performanta. Olimpicii internationali ai Romaniei sunt doar un exemplu, si contribuie enorm la imaginea tarii in strainatate.

Rep: Ai crescut mult de acum 12 ani cand ai plecat din tara. Faci cercetare, detii propria afacere… Cum reusesti sa le faci pe toate?

A.I: Cu multe nopti nedormite. Nu, serios vorbind, prin multa munca. Lucrez mult, pana tarziu in noapte. Seara petrec timpul cu familia, iar dupa ce adorm baietelul si sotia fac programare si vorbesc cu colaboratorii din Romania. Ziua, de doua ori pe saptamana merg la universitate pentru cercetare, iar in restul zilelor ma ocup de aspectele care necesita contactul cu colaboratorii de aici.

Rep: Asadar secretul succesului este nesomnul?

A.I: As spune ca secretul succesului este perseverenta. Multa perseverenta si ambitie.

Rep: Si ce se intampla daca esuezi?

A.I: Exista o vorba: “Daca cineva iti inchide o usa, intra pe fereastra!”. Perseverenta.

Rep: Care ar fi sfatul tau pentru tinerii romani care doresc sa studieze in strainatate?

A.I: Sa munceasca mult si sa se pregateasca din timp. Aici nu e ca in Romania, unde se invata doar in sesiunea de examene. Trebuie sa se pregateasca foarte bine la materia pe care vor sa o aprofundeze in strainatate. La facultate aici e aproape ca la liceu in Romania: se dau teme la fiecare curs si teste de mai multe ori pe semestru. Partea buna e ca romanii sunt in general bine priviti in strainatate, pentru ca s-au dovedit a fi foarte destepti si adaptabili. Aici e un sistem meritocratic, si cine munceste ajunge acolo unde doreste.

Rep: Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa spunem ca Adrian nu ar fi ajuns in SUA si acum s-ar fi aflat in Romania. Unde ar fi fost el acum?

A.I: Probabil ar fi avut un doctorat si ar fi predat la o universitate / ar fi fost implicat intr-o afacere / ar fi angajat la o companie multi-nationala. Am fosti colegi care sunt acum profesori si colegi care lucreaza la companii prestigioase in strainatate dupa un doctorat in Romania. Din pacate nu stiu insa pe nimeni care sa fi inceput o afacere in Romania pe cont propriu si sa o fi dezvoltat pana la a o face cunoscuta in strainatate.

NOTA: Interviul este realizat de Claudia Silaghi, director la Romanian Education Foundation

Citeste si: