Sarbatoarea Dragobetelui, sarbatoare a dragostei la romani, este celebrata in fiecare an la 24 februarie. Sarbatoarea este specifica zonei de sud a tarii (Oltenia, Muntenia si partial Dobrogea). Obiceiul are o traditie milenara si marcheaza inceputul primaverii, renasterea naturii, a dragostei, a apropierii.
Denumit si Cap de primavara, Dragostitele sau Logodnicul Pasarilor, Dragobetele marcheaza luna de primavara, ziua de 24 februarie fiind considerata, in trecut, inceputul anului agricol, scrie Agerpres.
Este momentul in care natura si oamenii revin la viata. Odata cu natura, reinvia si iubirea, iar Dragobetele marca ziua in care intreaga suflare sarbatorea innoirea firii si se pregatea pentru venirea primaverii. Divinitate mitologica asemanatoare lui Eros (zeul iubirii, in mitologia greaca) si Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut si sub numele de Dragomir, este considerat, in credinta populara romaneasca, fiul Babei Dochia.
Navalnic si nestatornic, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfantului Valentin din traditia catolica si este inchipuit ca fiind un flacau voinic, chipes si iubaret, care salasluieste mai mult prin paduri.
Preluat de la vechii daci (stramosii antici ai poporului roman), unde era perceput ca un zeu petitor si ca un nas ce oficia in cer, la inceputul primaverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor romanii au transformat Dragobetele, acesta ajungand sa fie considerat "zanul dragostei", zeitate ce ii ocroteste si le poarta noroc indragostitilor.
A devenit protectorul iubirii celor care se intalnesc in ziua de Dragobete, iubire care tine tot anul, precum cea a pasarilor ce "se logodesc" in aceasta zi.
