Mugur Ciumageanu: Demonstrantii din intreaga tara si-au tratat "sindromul de descurajare". Inegalitatile exista si nu avem puterea imediata de a le modifica

Întrebari puse de cititorii HotNews.ro:

• Întrebarea nr. 1 sgc

  Daca e corecta logica mea, cineva supus permanent unei politici de restrictii (materiale, de exprimare, de liber arbitru) va cere, mai devreme sau mai tarziu, depinde de maturitatea subiectului, compensatii, pe principiul mi-ai impus ceva, ma recompensezi.
  1.Cum ar trebui gandite aceste compensatii, astfel ca orice individ sa poata fi satisfacut?
  Se poate ajunge si la ritualuri de sacrificare, in ideea de a multumi multimea eterogena?
  Inteleg prin sacrificare nu un act barbar , si acte politice, admistrative?

  • Mugur Ciumageanu

    In conditii de criza, e putin probabil sa ne gindim la compensatii materiale. Dar cred ca ceea ce este important este sa existe compensatii simbolice. Un profesor caruia i se reduce salariul de la 1500 la 900 de lei are nevoie de o mingiiere, de o alinare simbolica, de a fi facut partas la un efort mai larg.
    Cred ca ultimii ani, acestia ai crizei, au reprezentat o grava criza de comunicare a guvernantilor, care nu au reusit sa ne faca partasi la un efort comun. "A stringe cureaua", din punctul meu de vedere, trebuie sa aiba un sens colectiv si sa nu fie doar o afirmatie a primului ministru.
    Compensatiile simbolice sint de obicei legate de mindrie si identitate: mindria ca apartin acestui popor harnic si care a indurat atit de multe (chiar in momentul in care scriu aceasta fraza am un mic rictus ironic pe fata, dovada ca tocmai mi se pare putin credibila situatia), faptul ca apartin unui grup profesional de sacrificiu etc. etc. Un efort de comunicare ar presupune credibilizarea acestor propozitii. Dar, repet, acesta e un efort de comunicare pe care inteleg ca, pentru moment, clasa politica nu l-a infaptuit.
• Întrebarea nr. 2 GHEORGHE

  cheltuielile publice se fac din fonduri colectate de la
  contribuabili care in parte sunt si beneficiari,la un
  moment dat aicheltuielilor.
  daca fondurile nu ajung inseamna ca :-fie s-a colectat
  insuficient
  -fie s-a cheltuit prea mult sau s-au angajat cheltuieli
  prea mari
  -fie fondurile colectate sunt folosite in alte scopuri(mai mult sau mai putin licite)
  Daca s-a colectat insuficient sa se colecteze mai mult.De unde?de la cei ce au.Cum se face ca in timp ce cheltuielile publice trebuie sa scada(salarii,pensii,asistenta sociala etc)veniturile unora cresc tot timpul desi nu sunt alchimisti?
  Daca s-a cheltuit prea mult cineva a furat sau a vrut sa castige alegeri(electoratul)si a facut pomeniAcel cineva trebuie sa plateasca-la urne,in justitie sau demisie impusa prin lege pentru situatiile cand nu stie,nu poate mai bine.
  Daca fondurile au fost cheltuite in alte scopuri-licite
  sa se redirijeze alte fonduri pentru compensare;-ilicite=justitia sa actioneze rapid iar daunele recuperate din averea celor vinovati.
  Nu se poate spune ca NU MAI ESTE SUSTENABIL UN STAT SOCIAL,in conditiile in care bogatii sunt tot mai bogati iar cei dependenti de fonduri(bugete)sunt umiliti prin reducerea veniturilor si asa hilare in comparatiecu lumea civilizata din care pretindem a face parte

  • Mugur Ciumageanu

    Va inteleg frustrarea si energia justitiara. Orice criza creeaza premisele unei situatii de bilant individual si colectiv. Orice criza, economica, sociala, politica, aduce in prim plan inechitatile, nedreptatile si accidentele sansei sau istoriei.
    Dumneavoastra aduceti in discutie o problema "alchimica" a inegalitatilor - l-as aduce in discutie aici pe unul dintre favoritii mei, Leonard Cohen, care afirma in una dintre baladele sale ca "the poor stay poor, the rich get rich" - saracii saracesc, iar bogatii se-mbogatesc.
    Dincolo de aceasta observatie, justa si revoltatoare, exista insa si o intrebare care mie mi se pare si mai frustranta. Ce pot face eu, simplu cetatean, in fata acestei inegalitati? Mie personal mi se pare frustranta acest sentiment de neputinta persoanala a cetateanului, convingerea ca nu ai cu ce sa intervii.
    Din acest punct de vedre, demonstrantii din intreaga tara, din ultimele doua saptamini, au facut un mare pas auto-terapeutic - acela de a-si trata "sindromul de descurajare".
    Inegalitatile exista si nu avem puterea imediata de a le modifica. Singurul lucru pe care putem sa-l modificam este propria noastra descurajare in fata inegalitatii.
• Întrebarea nr. 3 FairPlay

  Lista masurilor este incompleta, intrucit se refera exclusiv la sectorul de stat. Mai trebuie adaugate masurile care au afectat sectorul privat pentru a avea o imagine de ansamblu asupra situatiei.
  
  1. In ce conditii are dreptul un guvern sa impuna masuri de austeritate populatiei fara a comunica in prealabil detaliile celor vizati?
  2. Cum se poate preveni o escaladare a nemultumirii in contextul actual? Sa nu uitam de impactul nemuritorului sentiment romanesc al "caprei vecinului"...
  3. Generatii de romani au trait in secolul precedent mai multe curbe de sacrificii. Intrarea in structurile euro-atlantice parea o garantie pentru stabilitate si prosperitate. Pe fondul dezamagirilor imense, exista tentatia ca discursurile nationaliste si dictatoriale sa se afirme din ce in ce mai puternic. Cum putem preveni si mai ales combate astfel de tendinte, in conditiile in care resimtim puternic frustrarea promovata in astfel de discursuri?

  • Mugur Ciumageanu

    Experientele unor curbe de sacrificiu anterioare nu spun nimic despre reactia noastra de acum. Din punctul de vedere al psihologiei unui individ sau a unui grup de indivizi, experientele prealabile neplacute nu duc in mod neaparat la o reactie mai inteleapta, mai adecvata sau mai ferma.
    Nemultumirea noastra fata de situatia de fata exista de ceva timp. Cind vorbiti despre escaladarea nemultumirii faceti o afirmatie care parca anunta un deznodamint nefast. Din punctul meu de vedere, nemultumirea noastra inca este mult prea haotica si mocnita, putin vocala si stingace.
    Avem nevoie de o agregare coerenta a nemultumirilor noastre, de persoane locomotiva pentru aceste nemultumiri si de poli de credibilitate civica, pentru a reusi sa razbim. In momentul acesta, din pacate, politicienii nostri nu mai au credibilitatea de a canaliza si de a inmanunchia nemultumirile noastre.
    Din punctul meu de vedere, principalul motor al schimbarii in istoria umanitatii a fost nemultumirea si nu satisfactia cu starea de fapt. Evident, nu?
• Întrebarea nr. 4 Casargoz

  Este vorba doar despre austeritate, sau despre nivelul de participare la decizie. Isierea in strada nu este datorita faptului ca deciziile se iau fara nici o consultare a populatiei.
  In secolul XIX cand s-au pus bazele sistemului politic asa cum este astazi, vot universal, etc... democratia reprezentativa majoritatea populatiei nu era alfabetizata. Acum majoritatea este alfabetizata dar are acelasi cuvant de spus ca cei din secolul XIX care erau nealfabetizati:
  Daca nu va convine, mergeti la vot.

  • Mugur Ciumageanu

    Categoric este vorba despre faptul ca nu participam la decizii. Dar participarea la decizii nu inseamna numai jocul cu buletinul in urne. Participarea la decizii, ideea ca vocea mea conteaza si este auzita, e un exercitiu pe care nu il fac o data la patru ani, ci este un exercitiu in care ar trebui sa ma lansez zilnic. Implicarea civica, implicarea in vecinatate, participarea la demonstratii, sint actiuni care pot sa creasca senzatia ca vocea mea de cetatean conteaza.
• Întrebarea nr. 5 anoanim

  Felicitari Hotnews pentru ca ati abordat acest subiect!
  
  Cred ca ar mai fi interesant ca subiect si managementul schimbarii si rezistenta la schimbare.

  • Mugur Ciumageanu

    Ca un comentariu la comentariul dumneavoastra, ar fi interesant un subiect in care sa abordam anduranta noastra la nefericire privita ca rezistenta la schimbare.
• Întrebarea nr. 6 ela

  Ce este aia psihologia austeritatii? Este oare psihologia vietii? Acelei vieti cu urcusuri si coborasuri dar cu un scop solid in care alternarile astea sa nu provoace colaps? Mai este omul de azi dispus la sacrificii pt un scop inalt? Azi acel scop ar fi o tara pe linia de plutire chiar daca ideal ar fi sa fie prospera. Nu credeti ca omul de azi nu mai tolereaza frustrarea, nici macar cea optima care l-ar ajuta in dezvoltarea lui? Si nu ma refer la singurul individ ci la comunitatea extinsa in general. Suntem agresati de ani buni prin unele mijloacele mass media prin care triada cognitiva (Beck) este alimentata din plin: eu nu valorez nimic, ceilalti imi sunt doar dusmani, viata e buna de aruncat, viitorul este negru. Sacrificiul poate fi acceptat doar pt un bine ulterior. Eu pot sa ma supun unei perioade de austeritati si lipsuri pt ca imi doresc un bine ulterior. Am un proiect. Credeti ca proiectul "tara" mai valoreaza ceva astazi pt majoritatea romanilor? Desi toti si-ar dori sa traiasca intr-o tara prospera unde totul functioneaza, unde proiectele personale pot fi realizate si unde sa fie pace.

  • Mugur Ciumageanu

    Oarecum ironic, mare parte a psihologiei ca stiinta ar putea fi subsumata sub umbrela psihologiei adversitatii si nefericirii. Psihologia pozitiva sau psihologia fericirii este o ramurica mica mica a psihologiei umane.
    Intr-un cuvint, de aproape doua secole noi psihologii clasificam si descriem nefericirea, si incercam sa gasim mijloace de atenuare a ei.
    Dar ce treaba are Beck si psihologia cu situatia din Romania? Intr-un fel exista, printre rindurile comentariului dumneavoastra, un raspuns: nefericirea solitara si careia individul nu-i poate atribui un sens mai larg este sortita unui destin neproductiv.
    Tot Beck, daca este sa-l citam, aminteste printre distorsiunile de gindire de "miopia cognitiva" - eu cred ca am putea sa vorbim de o miopie invatata, in care am fost dascaliti sa nu vedem proiectul "tara". Daca este sa credem in scopuri mari, mai importante decit ziua de azi si de interesele ei meschine, aceste scopuri mari au ajuns sa fie foarte mozaicate si sa nu fie formulate sub flamura unei destinatii comune. Proiectul "tara" este la concurente cu zeci de alte proiecte, iar absenta unor persoane credibile care sa aglutineze scopuri comune poate explica psihologic si demoralizarea, si nefericirea noastra.
• Întrebarea nr. 7 George Popa

  Buna ziua!
  Exista o limita teoretica peste care cetatenii nu sunt dispusi sa treaca in relatia cu guvernele lor in perioade de austeritate?
  Daca presupunem ca unii politicieni vor sa scoata tara din criza si datele economice confirma asta, de ce nu a rezistat in istorie niciun guvern care a fost la putere in perioade de criza?
  
  Va multumesc!

  • Mugur Ciumageanu

    Daca am face un test de asociere simplu simplu, si v-as invita sa aduceti in minte toate conceptele pe care le asociati cuvintului criza, cu mare probabilitate sacrificiu ar fi unul dintre cuvintele care ar veni rapid in mintea majoritatii dintre noi. Nu cred ca miza discutiei este daca guvernul care te traverseaza criza ramine sau nu in picioare. Ginditi-va la Moise si la felul in care a fost pus sub semnul intrebarii de poporul sau dupa ce i-a ajutat sa traverseze Marea Rosie.
    Important ar fi fost ca dumneavoastra si eu sa simtim recunostinta acestui guvern ca am traversat impreuna criza.
    Poate ei au facut eforturi. Dar nu le-au comunicat indeajuns.
    Structurile puterii exercita asupra noastra o presiune emotionala de tip patern. Iar un tata ideal este cel care isi incurajeaza copilul sa traverseze adversitatea, care ii impune ferm un sens al rostului si destinatiei. Nu mi s-a creat aceasta impresie. Mai degraba, la nivel emotional, am avut un tata care de cite ori ne ciocneam de un obstacol, ne dadea drumul la mina si se uita in oglinda daca nu i s-a deranjat freza.
• Întrebarea nr. 8 Vasile B

  1. de ce nu s-a vazut in Romania o reactie mai timpurie la masurile de austeritate? adica de ce a durat atat sa se mobilizeze oamenii?
  
  2. de ce nu protesteaza privatii? ei nu sufera de austeritate?
  
  3. de ce nu reusesc sindicatele / partidele sa stranga oamenii pentru aceste cauze? mitingurile sindicale au fost un fisco la noi.
  
  multumesc

  • Mugur Ciumageanu

    Cred ca nu avem un antrenament in a ne exprima nemultumirile - nu stiu daca in momentul de fata cutitul este mai la os decit in urma cu jumatate de an sau cu un an. Nu stiu daca exista o explicatie stiintifica de ce acum si de ce in acest fel.
    Una dintre explicatii ar fi cea a masei critice - probabil acum a fost sa explodeze mamaliga.
    Cu privire la compozitia masei de protestatari, eu as lasa un sociolog sa se exprime. Am insa impresia ca exista o reprezentare destul de variata a nemultumirilor (poate prea variata pentru a genera o directie unitara).
    Pe de alta parte, numarul nu conteaza in momentul de fata - exista oameni care chiar daca nu participa urmaresc, si asta in sine este o forma de participare. Analiza la rece a felului in care ne-am manifestat nemultumirea in ianuarie 2012 cred ca mai are nevoie de ceva timp. Important este sa nu risipim in viscol acest moment de participare.
• Întrebarea nr. 9 anonim

  daca mesajul de unire ar fi trebuit sa se bazeze pe mandria unui scop comun, cine ar trebui sa-l transmita? este apanajul strict al puterii sau mai eficient ar fi fost de la intreaga clasa politica? intreb in contextul canibalizarii mesajelor unei parti de catre cealalta.

  • Mugur Ciumageanu

    Mesaje care sa faca apel la mindrie si la sentimentul de apartenenta la un scop comun, mai mare si mai bun, pot sa fie formulate de oricine. Lucrul important este ca acest oricine sa fie crezut. Iar cu credibilitatea stam prost. Mediul romanesc mi sa pare un mediu coroziv al credibilitatii. Limba politicienilor secreta acid, disponibilitatea noastra de a ne increde este subreda iar, in final, ajungem sa ne trezim singuri cu demoralizarea noastra. O idee sau un scop sint nobile sau generatoare de mindrie atunci cind ele sint sustinute de o persoana in care sa te increzi.

• Compensatii (Miercuri, 25 ianuarie 2012, 14:35)

  sgc [anonim]

  Daca e corecta logica mea, cineva supus permanent unei politici de restrictii (materiale, de exprimare, de liber arbitru) va cere, mai devreme sau mai tarziu, depinde de maturitatea subiectului, compensatii, pe principiul mi-ai impus ceva, ma recompensezi.
  1.Cum ar trebui gandite aceste compensatii, astfel ca orice individ sa poata fi satisfacut?
  Se poate ajunge si la ritualuri de sacrificare, in ideea de a multumi multimea eterogena?
  Inteleg prin sacrificare nu un act barbar , si acte politice, admistrative?

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 12:08)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui sgc

    In conditii de criza, e putin probabil sa ne gindim la compensatii materiale. Dar cred ca ceea ce este important este sa existe compensatii simbolice. Un profesor caruia i se reduce salariul de la 1500 la 900 de lei are nevoie de o mingiiere, de o alinare simbolica, de a fi facut partas la un efort mai larg.
    Cred ca ultimii ani, acestia ai crizei, au reprezentat o grava criza de comunicare a guvernantilor, care nu au reusit sa ne faca partasi la un efort comun. "A stringe cureaua", din punctul meu de vedere, trebuie sa aiba un sens colectiv si sa nu fie doar o afirmatie a primului ministru.
    Compensatiile simbolice sint de obicei legate de mindrie si identitate: mindria ca apartin acestui popor harnic si care a indurat atit de multe (chiar in momentul in care scriu aceasta fraza am un mic rictus ironic pe fata, dovada ca tocmai mi se pare putin credibila situatia), faptul ca apartin unui grup profesional de sacrificiu etc. etc. Un efort de comunicare ar presupune credibilizarea acestor propozitii. Dar, repet, acesta e un efort de comunicare pe care inteleg ca, pentru moment, clasa politica nu l-a infaptuit.

    raspunde trimite
• cheltuieli publice nesuustenabile (Miercuri, 25 ianuarie 2012, 15:07)

  GHEORGHE [anonim]

  cheltuielile publice se fac din fonduri colectate de la
  contribuabili care in parte sunt si beneficiari,la un
  moment dat aicheltuielilor.
  daca fondurile nu ajung inseamna ca :-fie s-a colectat
  insuficient
  -fie s-a cheltuit prea mult sau s-au angajat cheltuieli
  prea mari
  -fie fondurile colectate sunt folosite in alte scopuri(mai mult sau mai putin licite)
  Daca s-a colectat insuficient sa se colecteze mai mult.De unde?de la cei ce au.Cum se face ca in timp ce cheltuielile publice trebuie sa scada(salarii,pensii,asistenta sociala etc)veniturile unora cresc tot timpul desi nu sunt alchimisti?
  Daca s-a cheltuit prea mult cineva a furat sau a vrut sa castige alegeri(electoratul)si a facut pomeniAcel cineva trebuie sa plateasca-la urne,in justitie sau demisie impusa prin lege pentru situatiile cand nu stie,nu poate mai bine.
  Daca fondurile au fost cheltuite in alte scopuri-licite
  sa se redirijeze alte fonduri pentru compensare;-ilicite=justitia sa actioneze rapid iar daunele recuperate din averea celor vinovati.
  Nu se poate spune ca NU MAI ESTE SUSTENABIL UN STAT SOCIAL,in conditiile in care bogatii sunt tot mai bogati iar cei dependenti de fonduri(bugete)sunt umiliti prin reducerea veniturilor si asa hilare in comparatiecu lumea civilizata din care pretindem a face parte

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 12:20)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui GHEORGHE

    Va inteleg frustrarea si energia justitiara. Orice criza creeaza premisele unei situatii de bilant individual si colectiv. Orice criza, economica, sociala, politica, aduce in prim plan inechitatile, nedreptatile si accidentele sansei sau istoriei.
    Dumneavoastra aduceti in discutie o problema "alchimica" a inegalitatilor - l-as aduce in discutie aici pe unul dintre favoritii mei, Leonard Cohen, care afirma in una dintre baladele sale ca "the poor stay poor, the rich get rich" - saracii saracesc, iar bogatii se-mbogatesc.
    Dincolo de aceasta observatie, justa si revoltatoare, exista insa si o intrebare care mie mi se pare si mai frustranta. Ce pot face eu, simplu cetatean, in fata acestei inegalitati? Mie personal mi se pare frustranta acest sentiment de neputinta persoanala a cetateanului, convingerea ca nu ai cu ce sa intervii.
    Din acest punct de vedre, demonstrantii din intreaga tara, din ultimele doua saptamini, au facut un mare pas auto-terapeutic - acela de a-si trata "sindromul de descurajare".
    Inegalitatile exista si nu avem puterea imediata de a le modifica. Singurul lucru pe care putem sa-l modificam este propria noastra descurajare in fata inegalitatii.

    raspunde trimite
• Austeritate, dar pentru cine? (Miercuri, 25 ianuarie 2012, 15:27)

  FairPlay [anonim]

  Lista masurilor este incompleta, intrucit se refera exclusiv la sectorul de stat. Mai trebuie adaugate masurile care au afectat sectorul privat pentru a avea o imagine de ansamblu asupra situatiei.
  
  1. In ce conditii are dreptul un guvern sa impuna masuri de austeritate populatiei fara a comunica in prealabil detaliile celor vizati?
  2. Cum se poate preveni o escaladare a nemultumirii in contextul actual? Sa nu uitam de impactul nemuritorului sentiment romanesc al "caprei vecinului"...
  3. Generatii de romani au trait in secolul precedent mai multe curbe de sacrificii. Intrarea in structurile euro-atlantice parea o garantie pentru stabilitate si prosperitate. Pe fondul dezamagirilor imense, exista tentatia ca discursurile nationaliste si dictatoriale sa se afirme din ce in ce mai puternic. Cum putem preveni si mai ales combate astfel de tendinte, in conditiile in care resimtim puternic frustrarea promovata in astfel de discursuri?

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 12:38)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui FairPlay

    Experientele unor curbe de sacrificiu anterioare nu spun nimic despre reactia noastra de acum. Din punctul de vedere al psihologiei unui individ sau a unui grup de indivizi, experientele prealabile neplacute nu duc in mod neaparat la o reactie mai inteleapta, mai adecvata sau mai ferma.
    Nemultumirea noastra fata de situatia de fata exista de ceva timp. Cind vorbiti despre escaladarea nemultumirii faceti o afirmatie care parca anunta un deznodamint nefast. Din punctul meu de vedere, nemultumirea noastra inca este mult prea haotica si mocnita, putin vocala si stingace.
    Avem nevoie de o agregare coerenta a nemultumirilor noastre, de persoane locomotiva pentru aceste nemultumiri si de poli de credibilitate civica, pentru a reusi sa razbim. In momentul acesta, din pacate, politicienii nostri nu mai au credibilitatea de a canaliza si de a inmanunchia nemultumirile noastre.
    Din punctul meu de vedere, principalul motor al schimbarii in istoria umanitatii a fost nemultumirea si nu satisfactia cu starea de fapt. Evident, nu?

    raspunde trimite
• Indignados (Miercuri, 25 ianuarie 2012, 17:43)

  Casargoz [anonim]

  Este vorba doar despre austeritate, sau despre nivelul de participare la decizie. Isierea in strada nu este datorita faptului ca deciziile se iau fara nici o consultare a populatiei.
  In secolul XIX cand s-au pus bazele sistemului politic asa cum este astazi, vot universal, etc... democratia reprezentativa majoritatea populatiei nu era alfabetizata. Acum majoritatea este alfabetizata dar are acelasi cuvant de spus ca cei din secolul XIX care erau nealfabetizati:
  Daca nu va convine, mergeti la vot.

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 13:02)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Casargoz

    Categoric este vorba despre faptul ca nu participam la decizii. Dar participarea la decizii nu inseamna numai jocul cu buletinul in urne. Participarea la decizii, ideea ca vocea mea conteaza si este auzita, e un exercitiu pe care nu il fac o data la patru ani, ci este un exercitiu in care ar trebui sa ma lansez zilnic. Implicarea civica, implicarea in vecinatate, participarea la demonstratii, sint actiuni care pot sa creasca senzatia ca vocea mea de cetatean conteaza.

    raspunde trimite
• :) (Miercuri, 25 ianuarie 2012, 23:24)

  anoanim [anonim]

  Felicitari Hotnews pentru ca ati abordat acest subiect!
  
  Cred ca ar mai fi interesant ca subiect si managementul schimbarii si rezistenta la schimbare.

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 12:40)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui anoanim

    Ca un comentariu la comentariul dumneavoastra, ar fi interesant un subiect in care sa abordam anduranta noastra la nefericire privita ca rezistenta la schimbare.

    raspunde trimite
• Buna ziua! (Joi, 26 ianuarie 2012, 8:15)

  ela [anonim]

  Ce este aia psihologia austeritatii? Este oare psihologia vietii? Acelei vieti cu urcusuri si coborasuri dar cu un scop solid in care alternarile astea sa nu provoace colaps? Mai este omul de azi dispus la sacrificii pt un scop inalt? Azi acel scop ar fi o tara pe linia de plutire chiar daca ideal ar fi sa fie prospera. Nu credeti ca omul de azi nu mai tolereaza frustrarea, nici macar cea optima care l-ar ajuta in dezvoltarea lui? Si nu ma refer la singurul individ ci la comunitatea extinsa in general. Suntem agresati de ani buni prin unele mijloacele mass media prin care triada cognitiva (Beck) este alimentata din plin: eu nu valorez nimic, ceilalti imi sunt doar dusmani, viata e buna de aruncat, viitorul este negru. Sacrificiul poate fi acceptat doar pt un bine ulterior. Eu pot sa ma supun unei perioade de austeritati si lipsuri pt ca imi doresc un bine ulterior. Am un proiect. Credeti ca proiectul "tara" mai valoreaza ceva astazi pt majoritatea romanilor? Desi toti si-ar dori sa traiasca intr-o tara prospera unde totul functioneaza, unde proiectele personale pot fi realizate si unde sa fie pace.

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 12:56)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui ela

    Oarecum ironic, mare parte a psihologiei ca stiinta ar putea fi subsumata sub umbrela psihologiei adversitatii si nefericirii. Psihologia pozitiva sau psihologia fericirii este o ramurica mica mica a psihologiei umane.
    Intr-un cuvint, de aproape doua secole noi psihologii clasificam si descriem nefericirea, si incercam sa gasim mijloace de atenuare a ei.
    Dar ce treaba are Beck si psihologia cu situatia din Romania? Intr-un fel exista, printre rindurile comentariului dumneavoastra, un raspuns: nefericirea solitara si careia individul nu-i poate atribui un sens mai larg este sortita unui destin neproductiv.
    Tot Beck, daca este sa-l citam, aminteste printre distorsiunile de gindire de "miopia cognitiva" - eu cred ca am putea sa vorbim de o miopie invatata, in care am fost dascaliti sa nu vedem proiectul "tara". Daca este sa credem in scopuri mari, mai importante decit ziua de azi si de interesele ei meschine, aceste scopuri mari au ajuns sa fie foarte mozaicate si sa nu fie formulate sub flamura unei destinatii comune. Proiectul "tara" este la concurente cu zeci de alte proiecte, iar absenta unor persoane credibile care sa aglutineze scopuri comune poate explica psihologic si demoralizarea, si nefericirea noastra.

    raspunde trimite
• Doua intrebari (Joi, 26 ianuarie 2012, 10:22)

  George Popa [anonim]

  Buna ziua!
  Exista o limita teoretica peste care cetatenii nu sunt dispusi sa treaca in relatia cu guvernele lor in perioade de austeritate?
  Daca presupunem ca unii politicieni vor sa scoata tara din criza si datele economice confirma asta, de ce nu a rezistat in istorie niciun guvern care a fost la putere in perioade de criza?
  
  Va multumesc!

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 13:15)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui George Popa

    Daca am face un test de asociere simplu simplu, si v-as invita sa aduceti in minte toate conceptele pe care le asociati cuvintului criza, cu mare probabilitate sacrificiu ar fi unul dintre cuvintele care ar veni rapid in mintea majoritatii dintre noi. Nu cred ca miza discutiei este daca guvernul care te traverseaza criza ramine sau nu in picioare. Ginditi-va la Moise si la felul in care a fost pus sub semnul intrebarii de poporul sau dupa ce i-a ajutat sa traverseze Marea Rosie.
    Important ar fi fost ca dumneavoastra si eu sa simtim recunostinta acestui guvern ca am traversat impreuna criza.
    Poate ei au facut eforturi. Dar nu le-au comunicat indeajuns.
    Structurile puterii exercita asupra noastra o presiune emotionala de tip patern. Iar un tata ideal este cel care isi incurajeaza copilul sa traverseze adversitatea, care ii impune ferm un sens al rostului si destinatiei. Nu mi s-a creat aceasta impresie. Mai degraba, la nivel emotional, am avut un tata care de cite ori ne ciocneam de un obstacol, ne dadea drumul la mina si se uita in oglinda daca nu i s-a deranjat freza.

    raspunde trimite
• de ce (Joi, 26 ianuarie 2012, 10:49)

  Vasile B [anonim]

  1. de ce nu s-a vazut in Romania o reactie mai timpurie la masurile de austeritate? adica de ce a durat atat sa se mobilizeze oamenii?
  
  2. de ce nu protesteaza privatii? ei nu sufera de austeritate?
  
  3. de ce nu reusesc sindicatele / partidele sa stranga oamenii pentru aceste cauze? mitingurile sindicale au fost un fisco la noi.
  
  multumesc

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 13:26)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Vasile B

    Cred ca nu avem un antrenament in a ne exprima nemultumirile - nu stiu daca in momentul de fata cutitul este mai la os decit in urma cu jumatate de an sau cu un an. Nu stiu daca exista o explicatie stiintifica de ce acum si de ce in acest fel.
    Una dintre explicatii ar fi cea a masei critice - probabil acum a fost sa explodeze mamaliga.
    Cu privire la compozitia masei de protestatari, eu as lasa un sociolog sa se exprime. Am insa impresia ca exista o reprezentare destul de variata a nemultumirilor (poate prea variata pentru a genera o directie unitara).
    Pe de alta parte, numarul nu conteaza in momentul de fata - exista oameni care chiar daca nu participa urmaresc, si asta in sine este o forma de participare. Analiza la rece a felului in care ne-am manifestat nemultumirea in ianuarie 2012 cred ca mai are nevoie de ceva timp. Important este sa nu risipim in viscol acest moment de participare.

    raspunde trimite
• concluzie (Joi, 26 ianuarie 2012, 12:20)

  anonim [anonim]

  daca mesajul de unire ar fi trebuit sa se bazeze pe mandria unui scop comun, cine ar trebui sa-l transmita? este apanajul strict al puterii sau mai eficient ar fi fost de la intreaga clasa politica? intreb in contextul canibalizarii mesajelor unei parti de catre cealalta.

  raspunde trimite
  • raspuns (Joi, 26 ianuarie 2012, 13:36)

    Mugur Ciumageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui anonim

    Mesaje care sa faca apel la mindrie si la sentimentul de apartenenta la un scop comun, mai mare si mai bun, pot sa fie formulate de oricine. Lucrul important este ca acest oricine sa fie crezut. Iar cu credibilitatea stam prost. Mediul romanesc mi sa pare un mediu coroziv al credibilitatii. Limba politicienilor secreta acid, disponibilitatea noastra de a ne increde este subreda iar, in final, ajungem sa ne trezim singuri cu demoralizarea noastra. O idee sau un scop sint nobile sau generatoare de mindrie atunci cind ele sint sustinute de o persoana in care sa te increzi.

    raspunde trimite
• Despre ce criza vorbim? (Joi, 26 ianuarie 2012, 14:32)

  Cornel Sabou [anonim]

  Ma intreb daca nu cumva in spatele acestei idei de "criza economica" nu se ascunde de fapt o incompetenta guvernamentala. Nu ar "logic" ca toata calitatea unei guvernari (si implicit a guvernantilor) sa fie data direct de nivelul general de trai al populatiei guvernate? Daca guvernezi si poporul guvernat de tine traieste prost si tot mai prost nu cred ca pot fi acceptate "scuze" de genul... "criza economica"! Mai degraba vorbim aici de o criza de oameni compettitivi in administratie publica!

  raspunde trimite

Abonare la comentarii cu