Semnificatiile personalitatii lui Vaclav Havel pentru Romania. Filozoful Gabriel Liiceanu: Nu e de ajuns sa ai un Havel, iti mai trebuie si un popor pentru el

Întrebari puse de cititorii HotNews.ro:

• Întrebarea nr. 1 monica L

  Domnule Liiceanu, iertati-mi indrazneala de a va adresa doua intrebari in loc de una...
  1. Cehia a avut o pozitie in relationare cu strainatatea as zice singulara in stralucire, dupa 1990. Am trait citva timp acolo si am simtit, si inainte de divizarea Cehoslovaciei, o atitudine rezervata a cehilor fata de americani, mai apoi au dovedit euroscepticismul cel mai adincit, dupa aderarea la Uniune. Credeti ca presedintele Vaclav Havel a influentat mentalul colectiv al cehilor in ultimii 20 de ani?
  2. Mutatis mutandis, polonezii l-au ales ca presedinte pe Lech Walensa, un electrician, cel mai cunoscut sindicalist in anii '80. De cei noi, romanii, n-am ales ca presedinte un Vasile Paraschiv, cel mai cunoscut disident sindical de la noi, sau, ca sa revenim la Havel, de ce nu ne-am gindit sa-l alegem pe Paul Goma ca presedinte?
  Va multumesc.

  • Gabriel Liiceanu

    E destul de evident ca analogiile dintre poporul ceh si cel roman in perioada de dupa 1990 sunt destul de greu de facut. Havel sau Walensa au fost cu adevarat "emanatii" ale popoarelor lor. Nici unul dintre ei, facand gesturile pe care le-a facut, nu se simtea singur, izolat inlauntrul acestui popor, Intelectualii cehi, de pilda, nu se simteau, uitandu-se in oglinda lui Havel, diferiti de el, straini de el. Dupa 1968, dupa invadarea Cehoslovaciei, zeci de mii de intelectuali cehi au mers sa spele vitrine sau sa devina fochisti la blocuri de locuinte, nu sa devina colaboratori ai securitatii sau sa participe la volume omagiale inchinate lui Husak. Alfel spus, Havel nu era singur. Majoritatea intelectualilor romani, in schimb, ajungeau sa-si deteste dizidentii pentru ca alesesera alt drum decat cel al constiintei civice. Nimeni nu este erou intr-o tara daca nu exista o relatie intre individul exceptional si comunitatea din care provine. Havel isi tragea forta dintr-o comunicare si o comuniune reala cu majoritatea cehilor. In timp ce Doina Cornea isi tragea forta numai din dialogul ei cu Dumnezeu. In aceste conditii ca ale noastre, nu se poate naste un Havel, adica un personaj politic activ. Dupa 90, cei mai multi intelectuali romani si o buna parte din populatia manipulata a tarii ii urau pe cei a caror constiinta ar fi trebuit sa le impuna.
    
    Asadar, Paul Goma, pentru a veni la intrebarea dvs, a fost ca si ceilalti cativa, extrem de singur pe scena Romaniei.
• Întrebarea nr. 2 Dan Costea

  Vaclav Havel, un intelectual, a vrut si a reusit sa faca politica. Efectele pentru Cehia sunt remarcabile. La noi de ce nu se poate? De ce un Gabriel Liiceanu nu este interesat sa incerce macar sa prea volanul?

  • Gabriel Liiceanu

    Cred ca v-am raspuns implicit si dvs. prin explicatia pe care am dat-o inainte. Rezulta din ea ca nu e de ajuns sa ai un Havel, iti mai trebuie si un popor pentru el. Ma intreb, de pilda, daca o parte din populatia Cehiei poate fi astazi cumparata, cand e vorba de alegeri cu un litru de ulei sau o punga de faina. Ce vreau sa spun cu asta? Cred ca poporul roman si-a consumat potentialul de rezistenta la comunism in anii 50 (vezi rezistenta partizanilor din munti). Tot ce s-a intamplat dupa aceea, prin organele de represiune comuniste, n-a fost decat o lunga si eficace destructurare a constiintei civice. Intr-un beci al Securitatii aveai toate sansele sa mori batut cu saci de nisip, asa cum a murit inginerul Ursu in anii 80 la noi. In acelasi timp, Havel avea in celula lui masina de scris. E greu in aceste conditii sa mai creezi relee intre o elita intelectuala si un popor. E greu iti imaginezi ca, intr-o asemenea atmosfera, se pot produce Charte 77, miscari Solidarnosc. Din punctul asta de vedere, Iulian Vlad are toate motivele sa apara azi la televizor si sa-i felicite pe vechii ofiteri ai securitatii si sutele lor de mii de informatori. Au existat desigur si in Cehoslovacia aceleasi structuri de represiune, dar statistic fenomenul de degradare al constiintelor nu a fost de acelasi calibru ca la noi.
• Întrebarea nr. 3 Razvan

  1. cati intelectuali au semnat Carta 77 in tara noastra si cati au fost inchisi pentru convingerile lor politice ? Si cati intelectuali au scris despre regimul totalitar, despre comunism si cati ditre ei au avut de suferit de pe urma acelor scrieri ?
  
  2. poate fi numită disidenţă politică activitaţi care nu au a face cu politica ? Ca de pilda "rezistenta prin cultura"... "meditatia trancedentala", yoga sau cenaclurile SF. Orice mediu alternativ care scapa controlului politic al partidului poate fi numit disident? Si daca nu orice mediu alternativ, care ar fi linia de demarcatie de unde incepe impotrivirea constienta impotriva sistemului.
  
  Eu nu cred ca a existat o disidenta romaneasca. Eu cred ca represiunea a fost prea dura in anii de inceput ca sa mai fi ramas cineva clinic capabil de a se opune. Mai mult, eu cred ca privilegiile erau semnificative pentru a putea fi primejduite printr'un gest necugetat. Eu cred ca romanilor le'a placut in comunism si doar austeritatea ultimului deceniu i'a facut sa injure printe dinti... dar nicidecum sa se revolte. Exceptii au fost dar ... mai mult mi'au parut reactii nervoase fata de dezamagirea produsa de o opreliste sau alta, dar pe total nu au vizat intreg sistemul.
  
  Este insa mai potrivit de vorbit despre Havel acum. Un om care a reprezentat un model si un simbol. Un om care starneste admiratia si la care te gandesti cu placere ca la un spirit luminos si totusi atat de uman... atat de natural. Este vorba despre normalitatea demnitatii si despre asumarea unor valori. Valori imediat recognoscibile si nu ascunse in texte ermetice asa zis avangardiste.
  
  As vrea ca sa existe oameni care sa faca un film despre Havel. Sa existe un film romanesc, un documentar care sa traduca in limba romana cuvinte ca deminitate, spirit liber, credinta in valorile unei lumi democrate. Nu doar limba de lemn politica sau hagiografia curenta... ci pur si simplu viata lui Havel pe intelesul tuturor. Cred sincer ca asta ar fi un lucru bun pentru noi

  • Gabriel Liiceanu

    2. Nu fac, raspunzandu-va, decat sa continui cele pe care le-am spus pana acum: dizidentii se nasc organic intr-un popor. Trebuie sa existe o relatie intre gesturile dizidente si fundalul pe care ele evolueaza. Spuneam ca in primii 10 - 15 ani de comunism la noi s-a instaurat in mod remarcabil o adevarata cultura a fricii in Romania. Asta inseamna ca valorile traditionale ale vietii din cultura europeana au fost sistematic aneantizate. Dintre ele, face parte si moartea, in speta faptul ca nu poti trai cu orice pret. Cand viata devine un scop in sine, cand ea trebuie pastrata cu orice pret, o civilizatie in sensul moral al cuvantului este lichidata. La noi, dupa doua valuri succesive de represiune, 49 - 53 si 56 - 60, romanii nu mai reprezentau o comunitate, ci o adunare de indivizi care aveau ca unic tel supravietuirea. Istoria instaurarii comunismului a reusit sa lichideze dupa 15 ani aproape cu desavarsire idealurile. Cand te gandeai sa faci un gest politic de protest explicit, te intrebai inainte ce rezonanta poate avea el si daca are vreun efect. Raspunsul spontan era ca el nu va duce nicaieri, ca facut inlauntrul unei mase indiferente si inspaimantate, el echivala cu un sacrificiu inutil. Din cauza asta, Noica de care imi vorbiti a ajuns in final, dupa iesirea din inchisoare adica, la solutia rezistentei prin cultura. Ce insemna asta? Textual, el spunea ca cu tancurile sovietice in spate si cu o populatie terorizata sistematic, protestul politic traditional isi pierduse sensul. Cand, in 1977, l-am intrebat de ce nu sustinem gestul lui Goma, mi-a raspuns destul de agresiv ca in anii 50 el nu traise in domiciliu fortat sau in inchisoare cu telefon cu Viena pe masa. Vroia sa spuna ca pe langa experienta lui, gesturile actuale ale dizidentei intr-un regim comunist mai relaxat si cu o populatie infinit blazata nu mai puteau duce nicaieri cel putin la noi.
  • Gabriel Liiceanu

    A crezut ca singurul lucru care se mai putea face era sa formezi minti capabile sa gandeasca pe cont propriu pentru un moment in care istoria le-ar fi putut folosi.
    
    Va mai amintesc ceva. Intrebat in repetate randuri de ce are o relatie atat de proasta cu istoria, Cioran a dat acelasi raspuns: "vin dintr-o tara, dintr-o regiune a lumii, in care oamenii nu au crezut niciodata ca istoria e facuta de ei, dimpotriva, ca ea se face peste capetele lor". Acest lucru este din pacate profund adevarat. Vorba cronicarului "bietul om sub vremi" a fost suprema intelepciune in istoria poporului roman. De aceea e profund inadecvat sa compari istoria popoarelor central-europene cu istoria unui popor balcanic, cum este Romania. In timp ce istoria Cehiei a primit timp de secole pecetea Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana si a Imperiului Habsburgic (Praga a fost timp de secole capitala de imperii) noi am primit pecetea Imperiului Otoman. Toate tarile iesite din vest de noi iesite din comunism au fost in centrul civilizatiei europene inca din Evul Mediu si Renastere. S-au creat in felul acesta discreptante mari intre valorile moral sociale ale acelora si cele ale noastre.
    
    Eu cred ca a fost esential ca, in aceste conditii, a existat "rezistenta prin cultura". Capitalul de normalitate pe care il mai are astazi societatea romana isi are originea in faptul ca o seama de oameni au putut sa-si pastreze libertatea de gandire traversand un infern al istoriei. De la ei, cei care au trecut liberi pe celalalt mal al istoriei, ne putem noi lua astazi reperele. A rezista prin cultura, cum se spune, nu era un fapt gratuit. E vorba de faptul ca atunci s-a facut o gimnastica a mintii care astazi da roade sociale si politice in sensul promovarii civilizatiei si a democratiei.
• Întrebarea nr. 4 Diana Antonescu

  De ce intelectualii din Romania au marginalizat un Goma sau un Vasile Paraschiv si au sustinut doi presedinti nedemocrati precum Iliescu si Basescu?

  • Gabriel Liiceanu

    Cred ca v-am raspuns pana acum la prima parte a intrebarii, privind marginalizarea lui Goma sau Paraschiv. Privitor la a doua parte a intrebarii dvs, v-as propune sa facem, totusi, un exercitiu de excludere a ingredientelor afective din gandirea noastra. Oricum as rasuci lucrurile, mi-e greu sa-i pun pe Iliescu si Basescu in aceeasi oala. In mintea mea, Iliescu ramane cel care a adus minerii in Bucuresti (si asta da act nedemocratic), in timp ce Basescu ramane, tot in mintea mea, drept cel care a condamnat oficial comunismul (indiferent din ce motive intime a facut-o). Si, deopotriva, cred ca cel mai injurat presedinte al Europei in mai multe posturi de televiziune si ziare ale caror patroni si teluri sunt in cel mai inalt grad dubioase si nedemocratice.
    
    Pot sa-mi displaca gesturi, gusturi, comportamente, afirmatii sau stilistici ale actualului presedinte, dar nu inteleg care sunt derapajele nedemocratice la care va referiti.
    
    Repet, aici nu este vorba de antipatii si simpatii, ci de judecati bazate pe o minima distanta istorica. Oare in ce tara a lumii un presedinte nedemocrat accepta sa fie tarat in noroi de dimineata pana seara, zi de zi, vreme de ani de zile, fara sa replice cu mijloace punitive? In schimb, daca vreti nedemocratie, atunci ganditi-va la ce-am simtit cand l-am auzit pe Victor Ponta spunand ca va veni momentul cand ne va judeca si ne va inchide pe unii dintre noi pentru pacatul de a ne fi exprimat public o optiune politica. Nu sunteti uimita sa auziti ca intr-o democratie trebuie sa platesti pentru alegerea pe care ai facut-o? Care sunt legile intr-o democratie dupa care poti judeca un cetatean pentru ca a votat cu un candidat sau altul? Cum vi s-ar parea sa auziti ca un electorat intreg e judecat pentru ca a votat cu Iliescu, Vadim sau Basescu?
• Întrebarea nr. 5 revelare

  perspectiva de opera critica :
  
  1. Cunoasteti care sunt marile gafe ale lui Havel de dupa 1990 ?
  
  2. Mai important pt omenire decat moartea lui Havel: cunoasteti vreo/un urmasa/_ a Cesarie Evora, demn de mentionat?

  • Gabriel Liiceanu

    Stiti, m-am intrebat de ce oare Havel este singura personalitate politica din fostele tari comuniste al carei nume ne vine spontan in minte atunci cand invocam un popor? Altfel spus, ca e singurul care a devenit o efigie. Nici in cazul Ungariei, nici al fostei RDG, nici in cazul Poloniei in aceeasi masura (Walensa) nu identificam un asemenea grad un popor cu un om. De la acest nivel nu cred ca putem gandi "gafele" lui Havel. A fost o personalitate extrem de luminoasa si inteleg prin asta ca avea un echilibru, o seninatate si o normalitate pe care nu le-a avut nici un alt fost dizident sau alta personalitate politica din Est dupa 1990. Mai toti dizidentii, tocmai ca sa faca lucrul iesit din comun pe care l-au facut, ne-au lasat senzatia unui anumit "grad de nebunie". Havel a inspirat incredere poporului ceh tocmai pentru ca a obtinut formula rara a unui "erou echilibrat". Important e ca, dupa 1990, nu a provocat valuri, miscari tectonice in societatea ceha. Asa cum in inchisoare era demn, timid si politicos, dupa 1990 nu a chemat mineri si nu a facut ca poporul ceh sa se invrajbeasca pe fractiuni. De asta a fost vreme de 13 ani un formidabil presedinte. A inspirat incredere tuturor celor dinlauntru si celor din afara. In plus, si-a pastrat tot timpul credibilitatea unui om de constiinta, adica a unuia care nu minte. Din cauza asta nu poate, cred, sa fie judecat cu masura "omului politic".
• Întrebarea nr. 6 Tomescu B.

  Domnule Liiceanu,
  
  1. Care sunt motivele euroscepticismului lui Havel si in general ale Cehiei?
  
  2. Considerind actuala criza financiara, sistemica, politica, nu cumva ar trebui acordata mai multa atentie euroscepticismului ceh? Va rog detaliati putin viziunea dvs asupra integrarii europene. Este ea posibila?

  • Gabriel Liiceanu

    Cred ca proiectul unei Europe unite economic, financiar si politic a fost un proiect maret, dar cu un grad de realism destul de scazut. Altfel spus, proiectul a continut in sine o componenta serioasa de utopie. Utopia vine din faptul ca ceea ce s-a numit diferenta culturala a fost intr-o mare masura ignorat. Cand pui in aceeasi oala, ca si cum ar fi entitati identice, un popor ca cel grec si cel german, in care stilistica muncii este diferita de la cer la pamant, nu e de mirare ca te confrunti cu deznodaminte ca cele de azi. Fiul meu, care are o buna cultura economic financiara, mi-a atras atentia asupra unei carti care prezinta istoria falimentelor tarilor europene de-a lungul istoriei lor. In mod uimitor, tara care in ultimii 150 de ani a dat cele mai mult falimente statale a fost Grecia. Cei care au facut constructia unitatii europene nu au avut cultura acestor diferenta pe toate planurile si din cauza asta nu au putut calcula cu rezultatele actuale. Sigur, este pacat ca-i asa. Proiectul unitatii Europei, continui sa cred ca in sine, ca simplu construct mental, e unul bun din moment ce crea facilitati unor schimburi la toate palierele vietii sociale. Se pare insa ca asa cum cea mai mare greseala este sa treci peste diferentele dintre indivizi, la alta scara este o greseala sa nu poti lua in calcul individualitatea unor culturi. Ramanerea in viata a Uniunii Europene va depinde, cred, de aptitudinea oamenilor politici de a integra in proiectele comune marile diferente.
• Întrebarea nr. 7 Mih.

  Buna ziua, domnule Liiceanu!
  1)In ce masura si in ce fel credeti ca sustinerea "cetatii" este necesara in motivarea asumarii dizidentei? Dar in asumarea unei atitudini de lider, atunci cand traim in democratie (fie ea "originala" sau cu probleme)?
  2)De ce nu gaseste Dreapta (intelectuala, sociala, economica, politica) forta de a se uni?

  • Gabriel Liiceanu

    2.) Pentru ca, din pacate, calitatea oamenilor politici care o compun nu este neaparat superioara calitatii oamenilor politici de stanga. Altfel spus, valorile pozitive ale dreptei sunt vanturate de oameni politici care prin viata si comportamentul lor nu difera cu nimic de cei care slujesc demagogic valorile stangii. Partidele socialiste de la noi au obtinut ridicolul perfect de a-si manifesta ingrijorarea pentru soarta saracilor si napastuitilor acestei tari prin gura unor oameni calificati prin rapacitatea lor si preocuparea de a se imbogati prin procedee neortodoxe. Dar aceleasi lucruri se petrec si in cestalalt spectru al vietii politice. A te imbogati facand contracte abuzive cu statul, a folosi clientelismul politic, a-ti baza enormele castiguri pe relatii si aranjamente este un comportament specific oamenilor politici indiferent ca se afla la stanga sau la dreapta. Din acest punct de vedere, dreapta este destul de tare unita cu stanga la noi. Cred ca singura unire reala este cea din culisele vietii politice. Procedeele de corupere a electoratului in preajma alegerilor nu cred ca difera prea mult la unii sau la altii. Dealtfel, ce diferente sa mai vezi intr-o clasa politica in care membrii unui partid pot fi regasiti maine in oricare altul?
• Întrebarea nr. 8 Daniel Moisa

  Buna ziua
  
  Lenin, unul dintre parintii fondatori ai comunismului, afirma, intr-o binecunoscuta scrisoare adresata amicului sau Gorki, urmatoarele:
  “De fapt intelectualitatea nu este creierul naţiunii, ci un căcat”
  Destinatarul, eminentul om de litere sovietic Maxim Gorki, pare sa confirme (ba chiar o face cu varf si indesat in unele carti) teza leninista. Pe aici, prin preajma, gasim si noi imediat cateva exemple de mari intelectuali cu patalama si opera ce adeveresc spusele citate: imi vin in minte Sadoveanu, Petru Dumitriu, Adrian Paunescu …
  Cand esti gata sa crezi ca te-ai intanit cu certitudinea, iata ca-ti apare in fata ochilor statura lui Havel, ori a lui Soljenitin, sau a lui Nicolae Steinhardt, intelectuali a caror personalitate spulbera instantaneu aiurelile generalizante ale lui Lenin si arata ca in fapt constiinta chiar poate si trebuie sa determine existenta (desi Marx demonstrase stiintific contrariul).
  
  Domnule Liiceanu,
  
  Ce anume face diferenta intre cele doua tipuri de intelectuali (cei care confirma si cei care infirma asertiunea lui Lenin) si cum am putea sa deosebim mai clar si mai repede intre multiplele intrupari ale ideii numite “intelectualitatea”?

  • Gabriel Liiceanu

    Deosebirea e destul de simpla. Unii nu se pot debarasa de constiinta lor ( sau mai precis o au) altii poarta negocieri subtile cu ea (sau nu o au). Un intelectual "cade" cel mai lesne atunci cand decisiva la el este vanitatea. Dorinta de a fi aplaudat, de a avea o catedra, de a lua premii, de a avea putere. Este, pesemne, la majoritatea intelectualilor, mai mare decat aceea de a miza totul pe parlita de constiinta. Caci a avea constiinta este un lucru care in viata practica se soldeaza cu o gramada de neajunsuri. Trebuie sa accepti uneori foamea, marginalizarea, ignorarea totala, la limita persecutia si drumul spre inchisoare. Aici nu e mare lucru de judecat. Oamenii sunt de la natura deosebiti si esti inclinat sa spui ca a avea sau nu constiinta e poate ceva echivalent cu a avea sau nu ochi albastri. Numai ca lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Din reteta unui intelectual, daca vrea sa-si onoreze rangul, trebuie sa faca parte si constiinta. Altfel spus, nu poti fi intelectual si cinic decat descalificandu-te in final ca intelectual. Intelectualii care isi vand constiinta si care, cum spunea Petru Dumitriu in anii 50, pentru a putea manca seara de seara icre negre cu lingura la Athenee Palace sunt dispusi sa scrie orice, pot, la o adica, sa ramana in istoria unei culturi, asa cum s-a intamplat de pilda la noi cu Sadoveanu sau Calinescu, dar atunci ei trebuie si sa-si asume in timpul vietii scarba pe care ei o provoaca multora dintre contemporanii lor. Nu poti sa intri in Comitetul Central al PCR, sa dai dedicatii elogioasa pe romanele tale cuplului Ceausescu si, in acelasi timp, sa revendici dupa 1990, dreptul de reper moral al societatii.
    
    Cum ii distingi pe unii de altii? Pur si simplu uitandu-te la comportamentul lor, urmarindu-le biografia, vazand adica daca gesturile care le compun viata sunt incoerente sau nu. Si, de asemenea, nelasandu-te manipulat de denigrarile pe care, intr-o epoca tulbure istoric, de care adevaratele constiinte au parte.

• Retrocedari (Duminică, 18 decembrie 2011, 19:30)

  Bob Dylan [anonim]

  Credeti ca Havel a retrocedat casele si pamanturile numai pentru faptul ca el insusi avea mai multe imobile confiscate de comunisti?

  raspunde trimite
• Havel, Walensa, Goma? (Duminică, 18 decembrie 2011, 20:32)

  monica L [anonim]

  Domnule Liiceanu, iertati-mi indrazneala de a va adresa doua intrebari in loc de una...
  1. Cehia a avut o pozitie in relationare cu strainatatea as zice singulara in stralucire, dupa 1990. Am trait citva timp acolo si am simtit, si inainte de divizarea Cehoslovaciei, o atitudine rezervata a cehilor fata de americani, mai apoi au dovedit euroscepticismul cel mai adincit, dupa aderarea la Uniune. Credeti ca presedintele Vaclav Havel a influentat mentalul colectiv al cehilor in ultimii 20 de ani?
  2. Mutatis mutandis, polonezii l-au ales ca presedinte pe Lech Walensa, un electrician, cel mai cunoscut sindicalist in anii '80. De cei noi, romanii, n-am ales ca presedinte un Vasile Paraschiv, cel mai cunoscut disident sindical de la noi, sau, ca sa revenim la Havel, de ce nu ne-am gindit sa-l alegem pe Paul Goma ca presedinte?
  Va multumesc.

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 14:19)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui monica L

    E destul de evident ca analogiile dintre poporul ceh si cel roman in perioada de dupa 1990 sunt destul de greu de facut. Havel sau Walensa au fost cu adevarat "emanatii" ale popoarelor lor. Nici unul dintre ei, facand gesturile pe care le-a facut, nu se simtea singur, izolat inlauntrul acestui popor, Intelectualii cehi, de pilda, nu se simteau, uitandu-se in oglinda lui Havel, diferiti de el, straini de el. Dupa 1968, dupa invadarea Cehoslovaciei, zeci de mii de intelectuali cehi au mers sa spele vitrine sau sa devina fochisti la blocuri de locuinte, nu sa devina colaboratori ai securitatii sau sa participe la volume omagiale inchinate lui Husak. Alfel spus, Havel nu era singur. Majoritatea intelectualilor romani, in schimb, ajungeau sa-si deteste dizidentii pentru ca alesesera alt drum decat cel al constiintei civice. Nimeni nu este erou intr-o tara daca nu exista o relatie intre individul exceptional si comunitatea din care provine. Havel isi tragea forta dintr-o comunicare si o comuniune reala cu majoritatea cehilor. In timp ce Doina Cornea isi tragea forta numai din dialogul ei cu Dumnezeu. In aceste conditii ca ale noastre, nu se poate naste un Havel, adica un personaj politic activ. Dupa 90, cei mai multi intelectuali romani si o buna parte din populatia manipulata a tarii ii urau pe cei a caror constiinta ar fi trebuit sa le impuna.
    
    Asadar, Paul Goma, pentru a veni la intrebarea dvs, a fost ca si ceilalti cativa, extrem de singur pe scena Romaniei.

    raspunde trimite
• la noi de ce nu se poate? (Duminică, 18 decembrie 2011, 21:37)

  Dan Costea [anonim]

  Vaclav Havel, un intelectual, a vrut si a reusit sa faca politica. Efectele pentru Cehia sunt remarcabile. La noi de ce nu se poate? De ce un Gabriel Liiceanu nu este interesat sa incerce macar sa prea volanul?

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 14:27)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Dan Costea

    Cred ca v-am raspuns implicit si dvs. prin explicatia pe care am dat-o inainte. Rezulta din ea ca nu e de ajuns sa ai un Havel, iti mai trebuie si un popor pentru el. Ma intreb, de pilda, daca o parte din populatia Cehiei poate fi astazi cumparata, cand e vorba de alegeri cu un litru de ulei sau o punga de faina. Ce vreau sa spun cu asta? Cred ca poporul roman si-a consumat potentialul de rezistenta la comunism in anii 50 (vezi rezistenta partizanilor din munti). Tot ce s-a intamplat dupa aceea, prin organele de represiune comuniste, n-a fost decat o lunga si eficace destructurare a constiintei civice. Intr-un beci al Securitatii aveai toate sansele sa mori batut cu saci de nisip, asa cum a murit inginerul Ursu in anii 80 la noi. In acelasi timp, Havel avea in celula lui masina de scris. E greu in aceste conditii sa mai creezi relee intre o elita intelectuala si un popor. E greu iti imaginezi ca, intr-o asemenea atmosfera, se pot produce Charte 77, miscari Solidarnosc. Din punctul asta de vedere, Iulian Vlad are toate motivele sa apara azi la televizor si sa-i felicite pe vechii ofiteri ai securitatii si sutele lor de mii de informatori. Au existat desigur si in Cehoslovacia aceleasi structuri de represiune, dar statistic fenomenul de degradare al constiintelor nu a fost de acelasi calibru ca la noi.

    raspunde trimite
• un film despre Havel ? (Duminică, 18 decembrie 2011, 23:41)

  Razvan [anonim]

  1. cati intelectuali au semnat Carta 77 in tara noastra si cati au fost inchisi pentru convingerile lor politice ? Si cati intelectuali au scris despre regimul totalitar, despre comunism si cati ditre ei au avut de suferit de pe urma acelor scrieri ?
  
  2. poate fi numită disidenţă politică activitaţi care nu au a face cu politica ? Ca de pilda "rezistenta prin cultura"... "meditatia trancedentala", yoga sau cenaclurile SF. Orice mediu alternativ care scapa controlului politic al partidului poate fi numit disident? Si daca nu orice mediu alternativ, care ar fi linia de demarcatie de unde incepe impotrivirea constienta impotriva sistemului.
  
  Eu nu cred ca a existat o disidenta romaneasca. Eu cred ca represiunea a fost prea dura in anii de inceput ca sa mai fi ramas cineva clinic capabil de a se opune. Mai mult, eu cred ca privilegiile erau semnificative pentru a putea fi primejduite printr'un gest necugetat. Eu cred ca romanilor le'a placut in comunism si doar austeritatea ultimului deceniu i'a facut sa injure printe dinti... dar nicidecum sa se revolte. Exceptii au fost dar ... mai mult mi'au parut reactii nervoase fata de dezamagirea produsa de o opreliste sau alta, dar pe total nu au vizat intreg sistemul.
  
  Este insa mai potrivit de vorbit despre Havel acum. Un om care a reprezentat un model si un simbol. Un om care starneste admiratia si la care te gandesti cu placere ca la un spirit luminos si totusi atat de uman... atat de natural. Este vorba despre normalitatea demnitatii si despre asumarea unor valori. Valori imediat recognoscibile si nu ascunse in texte ermetice asa zis avangardiste.
  
  As vrea ca sa existe oameni care sa faca un film despre Havel. Sa existe un film romanesc, un documentar care sa traduca in limba romana cuvinte ca deminitate, spirit liber, credinta in valorile unei lumi democrate. Nu doar limba de lemn politica sau hagiografia curenta... ci pur si simplu viata lui Havel pe intelesul tuturor. Cred sincer ca asta ar fi un lucru bun pentru noi

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 14:40)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Razvan

    2. Nu fac, raspunzandu-va, decat sa continui cele pe care le-am spus pana acum: dizidentii se nasc organic intr-un popor. Trebuie sa existe o relatie intre gesturile dizidente si fundalul pe care ele evolueaza. Spuneam ca in primii 10 - 15 ani de comunism la noi s-a instaurat in mod remarcabil o adevarata cultura a fricii in Romania. Asta inseamna ca valorile traditionale ale vietii din cultura europeana au fost sistematic aneantizate. Dintre ele, face parte si moartea, in speta faptul ca nu poti trai cu orice pret. Cand viata devine un scop in sine, cand ea trebuie pastrata cu orice pret, o civilizatie in sensul moral al cuvantului este lichidata. La noi, dupa doua valuri succesive de represiune, 49 - 53 si 56 - 60, romanii nu mai reprezentau o comunitate, ci o adunare de indivizi care aveau ca unic tel supravietuirea. Istoria instaurarii comunismului a reusit sa lichideze dupa 15 ani aproape cu desavarsire idealurile. Cand te gandeai sa faci un gest politic de protest explicit, te intrebai inainte ce rezonanta poate avea el si daca are vreun efect. Raspunsul spontan era ca el nu va duce nicaieri, ca facut inlauntrul unei mase indiferente si inspaimantate, el echivala cu un sacrificiu inutil. Din cauza asta, Noica de care imi vorbiti a ajuns in final, dupa iesirea din inchisoare adica, la solutia rezistentei prin cultura. Ce insemna asta? Textual, el spunea ca cu tancurile sovietice in spate si cu o populatie terorizata sistematic, protestul politic traditional isi pierduse sensul. Cand, in 1977, l-am intrebat de ce nu sustinem gestul lui Goma, mi-a raspuns destul de agresiv ca in anii 50 el nu traise in domiciliu fortat sau in inchisoare cu telefon cu Viena pe masa. Vroia sa spuna ca pe langa experienta lui, gesturile actuale ale dizidentei intr-un regim comunist mai relaxat si cu o populatie infinit blazata nu mai puteau duce nicaieri cel putin la noi.

    raspunde trimite
  • raspuns 2 (Luni, 19 decembrie 2011, 14:51)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Razvan

    A crezut ca singurul lucru care se mai putea face era sa formezi minti capabile sa gandeasca pe cont propriu pentru un moment in care istoria le-ar fi putut folosi.
    
    Va mai amintesc ceva. Intrebat in repetate randuri de ce are o relatie atat de proasta cu istoria, Cioran a dat acelasi raspuns: "vin dintr-o tara, dintr-o regiune a lumii, in care oamenii nu au crezut niciodata ca istoria e facuta de ei, dimpotriva, ca ea se face peste capetele lor". Acest lucru este din pacate profund adevarat. Vorba cronicarului "bietul om sub vremi" a fost suprema intelepciune in istoria poporului roman. De aceea e profund inadecvat sa compari istoria popoarelor central-europene cu istoria unui popor balcanic, cum este Romania. In timp ce istoria Cehiei a primit timp de secole pecetea Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana si a Imperiului Habsburgic (Praga a fost timp de secole capitala de imperii) noi am primit pecetea Imperiului Otoman. Toate tarile iesite din vest de noi iesite din comunism au fost in centrul civilizatiei europene inca din Evul Mediu si Renastere. S-au creat in felul acesta discreptante mari intre valorile moral sociale ale acelora si cele ale noastre.
    
    Eu cred ca a fost esential ca, in aceste conditii, a existat "rezistenta prin cultura". Capitalul de normalitate pe care il mai are astazi societatea romana isi are originea in faptul ca o seama de oameni au putut sa-si pastreze libertatea de gandire traversand un infern al istoriei. De la ei, cei care au trecut liberi pe celalalt mal al istoriei, ne putem noi lua astazi reperele. A rezista prin cultura, cum se spune, nu era un fapt gratuit. E vorba de faptul ca atunci s-a facut o gimnastica a mintii care astazi da roade sociale si politice in sensul promovarii civilizatiei si a democratiei.

    raspunde trimite
• De ce? (Luni, 19 decembrie 2011, 9:49)

  Diana Antonescu [anonim]

  De ce intelectualii din Romania au marginalizat un Goma sau un Vasile Paraschiv si au sustinut doi presedinti nedemocrati precum Iliescu si Basescu?

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 15:06)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Diana Antonescu

    Cred ca v-am raspuns pana acum la prima parte a intrebarii, privind marginalizarea lui Goma sau Paraschiv. Privitor la a doua parte a intrebarii dvs, v-as propune sa facem, totusi, un exercitiu de excludere a ingredientelor afective din gandirea noastra. Oricum as rasuci lucrurile, mi-e greu sa-i pun pe Iliescu si Basescu in aceeasi oala. In mintea mea, Iliescu ramane cel care a adus minerii in Bucuresti (si asta da act nedemocratic), in timp ce Basescu ramane, tot in mintea mea, drept cel care a condamnat oficial comunismul (indiferent din ce motive intime a facut-o). Si, deopotriva, cred ca cel mai injurat presedinte al Europei in mai multe posturi de televiziune si ziare ale caror patroni si teluri sunt in cel mai inalt grad dubioase si nedemocratice.
    
    Pot sa-mi displaca gesturi, gusturi, comportamente, afirmatii sau stilistici ale actualului presedinte, dar nu inteleg care sunt derapajele nedemocratice la care va referiti.
    
    Repet, aici nu este vorba de antipatii si simpatii, ci de judecati bazate pe o minima distanta istorica. Oare in ce tara a lumii un presedinte nedemocrat accepta sa fie tarat in noroi de dimineata pana seara, zi de zi, vreme de ani de zile, fara sa replice cu mijloace punitive? In schimb, daca vreti nedemocratie, atunci ganditi-va la ce-am simtit cand l-am auzit pe Victor Ponta spunand ca va veni momentul cand ne va judeca si ne va inchide pe unii dintre noi pentru pacatul de a ne fi exprimat public o optiune politica. Nu sunteti uimita sa auziti ca intr-o democratie trebuie sa platesti pentru alegerea pe care ai facut-o? Care sunt legile intr-o democratie dupa care poti judeca un cetatean pentru ca a votat cu un candidat sau altul? Cum vi s-ar parea sa auziti ca un electorat intreg e judecat pentru ca a votat cu Iliescu, Vadim sau Basescu?

    raspunde trimite
• De mortibus nihil nisi bene, dar intr-o (Luni, 19 decembrie 2011, 9:51)

  revelare [utilizator]

  perspectiva de opera critica :
  
  1. Cunoasteti care sunt marile gafe ale lui Havel de dupa 1990 ?
  
  2. Mai important pt omenire decat moartea lui Havel: cunoasteti vreo/un urmasa/_ a Cesarie Evora, demn de mentionat?

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 15:14)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui revelare

    Stiti, m-am intrebat de ce oare Havel este singura personalitate politica din fostele tari comuniste al carei nume ne vine spontan in minte atunci cand invocam un popor? Altfel spus, ca e singurul care a devenit o efigie. Nici in cazul Ungariei, nici al fostei RDG, nici in cazul Poloniei in aceeasi masura (Walensa) nu identificam un asemenea grad un popor cu un om. De la acest nivel nu cred ca putem gandi "gafele" lui Havel. A fost o personalitate extrem de luminoasa si inteleg prin asta ca avea un echilibru, o seninatate si o normalitate pe care nu le-a avut nici un alt fost dizident sau alta personalitate politica din Est dupa 1990. Mai toti dizidentii, tocmai ca sa faca lucrul iesit din comun pe care l-au facut, ne-au lasat senzatia unui anumit "grad de nebunie". Havel a inspirat incredere poporului ceh tocmai pentru ca a obtinut formula rara a unui "erou echilibrat". Important e ca, dupa 1990, nu a provocat valuri, miscari tectonice in societatea ceha. Asa cum in inchisoare era demn, timid si politicos, dupa 1990 nu a chemat mineri si nu a facut ca poporul ceh sa se invrajbeasca pe fractiuni. De asta a fost vreme de 13 ani un formidabil presedinte. A inspirat incredere tuturor celor dinlauntru si celor din afara. In plus, si-a pastrat tot timpul credibilitatea unui om de constiinta, adica a unuia care nu minte. Din cauza asta nu poate, cred, sa fie judecat cu masura "omului politic".

    raspunde trimite
• euroscepticism (Luni, 19 decembrie 2011, 10:48)

  Tomescu B. [anonim]

  Domnule Liiceanu,
  
  1. Care sunt motivele euroscepticismului lui Havel si in general ale Cehiei?
  
  2. Considerind actuala criza financiara, sistemica, politica, nu cumva ar trebui acordata mai multa atentie euroscepticismului ceh? Va rog detaliati putin viziunea dvs asupra integrarii europene. Este ea posibila?

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 15:22)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Tomescu B.

    Cred ca proiectul unei Europe unite economic, financiar si politic a fost un proiect maret, dar cu un grad de realism destul de scazut. Altfel spus, proiectul a continut in sine o componenta serioasa de utopie. Utopia vine din faptul ca ceea ce s-a numit diferenta culturala a fost intr-o mare masura ignorat. Cand pui in aceeasi oala, ca si cum ar fi entitati identice, un popor ca cel grec si cel german, in care stilistica muncii este diferita de la cer la pamant, nu e de mirare ca te confrunti cu deznodaminte ca cele de azi. Fiul meu, care are o buna cultura economic financiara, mi-a atras atentia asupra unei carti care prezinta istoria falimentelor tarilor europene de-a lungul istoriei lor. In mod uimitor, tara care in ultimii 150 de ani a dat cele mai mult falimente statale a fost Grecia. Cei care au facut constructia unitatii europene nu au avut cultura acestor diferenta pe toate planurile si din cauza asta nu au putut calcula cu rezultatele actuale. Sigur, este pacat ca-i asa. Proiectul unitatii Europei, continui sa cred ca in sine, ca simplu construct mental, e unul bun din moment ce crea facilitati unor schimburi la toate palierele vietii sociale. Se pare insa ca asa cum cea mai mare greseala este sa treci peste diferentele dintre indivizi, la alta scara este o greseala sa nu poti lua in calcul individualitatea unor culturi. Ramanerea in viata a Uniunii Europene va depinde, cred, de aptitudinea oamenilor politici de a integra in proiectele comune marile diferente.

    raspunde trimite
• Sustinere (Luni, 19 decembrie 2011, 11:14)

  Mih. [utilizator]

  Buna ziua, domnule Liiceanu!
  1)In ce masura si in ce fel credeti ca sustinerea "cetatii" este necesara in motivarea asumarii dizidentei? Dar in asumarea unei atitudini de lider, atunci cand traim in democratie (fie ea "originala" sau cu probleme)?
  2)De ce nu gaseste Dreapta (intelectuala, sociala, economica, politica) forta de a se uni?

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 15:31)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Mih.

    2.) Pentru ca, din pacate, calitatea oamenilor politici care o compun nu este neaparat superioara calitatii oamenilor politici de stanga. Altfel spus, valorile pozitive ale dreptei sunt vanturate de oameni politici care prin viata si comportamentul lor nu difera cu nimic de cei care slujesc demagogic valorile stangii. Partidele socialiste de la noi au obtinut ridicolul perfect de a-si manifesta ingrijorarea pentru soarta saracilor si napastuitilor acestei tari prin gura unor oameni calificati prin rapacitatea lor si preocuparea de a se imbogati prin procedee neortodoxe. Dar aceleasi lucruri se petrec si in cestalalt spectru al vietii politice. A te imbogati facand contracte abuzive cu statul, a folosi clientelismul politic, a-ti baza enormele castiguri pe relatii si aranjamente este un comportament specific oamenilor politici indiferent ca se afla la stanga sau la dreapta. Din acest punct de vedere, dreapta este destul de tare unita cu stanga la noi. Cred ca singura unire reala este cea din culisele vietii politice. Procedeele de corupere a electoratului in preajma alegerilor nu cred ca difera prea mult la unii sau la altii. Dealtfel, ce diferente sa mai vezi intr-o clasa politica in care membrii unui partid pot fi regasiti maine in oricare altul?

    raspunde trimite
• Domnule Liiceanu, (Luni, 19 decembrie 2011, 11:14)

  Ticu [anonim]

  Ce asemanari si diferente sunt intre fostul lider ceh si actualul nostru lider? Va multumesc.

  raspunde trimite
• Punctul dv. de vedere (Luni, 19 decembrie 2011, 11:26)

  Visan P. [anonim]

  Care ar putea fi motivul ignorarii marelui nostru scriitor Ion Dezideriu Sirbu de catre actuala intelectualitate romaneasca? Multumesc.

  raspunde trimite
• Intelectualitatea (Luni, 19 decembrie 2011, 12:18)

  Daniel Moisa [anonim]

  Buna ziua
  
  Lenin, unul dintre parintii fondatori ai comunismului, afirma, intr-o binecunoscuta scrisoare adresata amicului sau Gorki, urmatoarele:
  “De fapt intelectualitatea nu este creierul naţiunii, ci un căcat”
  Destinatarul, eminentul om de litere sovietic Maxim Gorki, pare sa confirme (ba chiar o face cu varf si indesat in unele carti) teza leninista. Pe aici, prin preajma, gasim si noi imediat cateva exemple de mari intelectuali cu patalama si opera ce adeveresc spusele citate: imi vin in minte Sadoveanu, Petru Dumitriu, Adrian Paunescu …
  Cand esti gata sa crezi ca te-ai intanit cu certitudinea, iata ca-ti apare in fata ochilor statura lui Havel, ori a lui Soljenitin, sau a lui Nicolae Steinhardt, intelectuali a caror personalitate spulbera instantaneu aiurelile generalizante ale lui Lenin si arata ca in fapt constiinta chiar poate si trebuie sa determine existenta (desi Marx demonstrase stiintific contrariul).
  
  Domnule Liiceanu,
  
  Ce anume face diferenta intre cele doua tipuri de intelectuali (cei care confirma si cei care infirma asertiunea lui Lenin) si cum am putea sa deosebim mai clar si mai repede intre multiplele intrupari ale ideii numite “intelectualitatea”?

  raspunde trimite
  • raspuns (Luni, 19 decembrie 2011, 15:44)

    Gabriel Liiceanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Daniel Moisa

    Deosebirea e destul de simpla. Unii nu se pot debarasa de constiinta lor ( sau mai precis o au) altii poarta negocieri subtile cu ea (sau nu o au). Un intelectual "cade" cel mai lesne atunci cand decisiva la el este vanitatea. Dorinta de a fi aplaudat, de a avea o catedra, de a lua premii, de a avea putere. Este, pesemne, la majoritatea intelectualilor, mai mare decat aceea de a miza totul pe parlita de constiinta. Caci a avea constiinta este un lucru care in viata practica se soldeaza cu o gramada de neajunsuri. Trebuie sa accepti uneori foamea, marginalizarea, ignorarea totala, la limita persecutia si drumul spre inchisoare. Aici nu e mare lucru de judecat. Oamenii sunt de la natura deosebiti si esti inclinat sa spui ca a avea sau nu constiinta e poate ceva echivalent cu a avea sau nu ochi albastri. Numai ca lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Din reteta unui intelectual, daca vrea sa-si onoreze rangul, trebuie sa faca parte si constiinta. Altfel spus, nu poti fi intelectual si cinic decat descalificandu-te in final ca intelectual. Intelectualii care isi vand constiinta si care, cum spunea Petru Dumitriu in anii 50, pentru a putea manca seara de seara icre negre cu lingura la Athenee Palace sunt dispusi sa scrie orice, pot, la o adica, sa ramana in istoria unei culturi, asa cum s-a intamplat de pilda la noi cu Sadoveanu sau Calinescu, dar atunci ei trebuie si sa-si asume in timpul vietii scarba pe care ei o provoaca multora dintre contemporanii lor. Nu poti sa intri in Comitetul Central al PCR, sa dai dedicatii elogioasa pe romanele tale cuplului Ceausescu si, in acelasi timp, sa revendici dupa 1990, dreptul de reper moral al societatii.
    
    Cum ii distingi pe unii de altii? Pur si simplu uitandu-te la comportamentul lor, urmarindu-le biografia, vazand adica daca gesturile care le compun viata sunt incoerente sau nu. Si, de asemenea, nelasandu-te manipulat de denigrarile pe care, intr-o epoca tulbure istoric, de care adevaratele constiinte au parte.

    raspunde trimite
• Care dizidenta romaneasca? (Luni, 19 decembrie 2011, 13:09)

  sile231 [utilizator]

  Cea de la Europa Libera? am venit si m-am stabilit cu familia in Cehia din 1999. Cind am plecat eram cu inima strinsa ca ajung iar minerii la Bucuresti si se inchid granitele.Am avut norocul sa se inchida dupa ce am ajuns aici. Prietenii nostri nu ne-au crezut pina nu i-au vazut seara la televizor.Vaclav Havel a fost si este respectat atit de poporul sau cit si de elitele politice din lumea civilizata . A dovedit ca adevarul si bunul simt pot face casa buna cu politica. O zi buna !

  raspunde trimite
• G. Liiceanu despre V. Havel (Luni, 19 decembrie 2011, 13:35)

  Liviu Moraru [anonim]

  1. Domnule Liiceanu,
  Pentru o Europa aflata astazi in plina criza, nu numai economica, ci poate si de identitate, ce anume din viata, creatia si activitatea politica ale lui Vaclav Havel considerati ca ar putea constitui un model.
  2. Gandind acum, retrospectiv, credeti ca retragerea prematura din centrul de putere in primele luni de dupa revolutie, a unei personalitati ca Doina Cornea, recunoscuta la acea vreme de o mare parte din societatea romaneasca, a fost o greseala? Credeti ca in jurul acestei personalitati s-ar fi putut crea o contrapondere la echipa care a preluat puterea dupa revolutie ?

  raspunde trimite
• Intrebare (Luni, 19 decembrie 2011, 14:29)

  Nadde [utilizator]

  Care credeti ca este impactul actiunilor lui Havel in istorie?

  raspunde trimite
• Coincidente (Luni, 19 decembrie 2011, 14:33)

  Paul M [anonim]

  Coincidenta face ca ieri sa fi murit Havel si alaltaieri Kim Jong Il.Intre cei doi se casca prapastia cu orori si crime a comunismului autarhic.Credeti ca astfel s-a incheiat in fine secolul 20 ?

  raspunde trimite
• De ce RO nu e CZ (Luni, 19 decembrie 2011, 14:55)

  Ovidiu [anonim]

  Domnule Liiceanu,
  1. As vrea sa va referiti pe scurt, pentru cine nu e in tema, la unele dintre conditiile initiale din momentul instaurarii comunismului in RO, respectiv in CZ. Mai general, se poate argumenta ca exista un determinism istoric cu bataie lunga, care ar da seama despre decalajele existente atat in perioada comunista cat si astazi intre tari precum RO si CZ?
  2. Oare au si cehii "Miorita" lor nationala? Generalizand, mai este astazi acceptabila, din perspectiva filozofica, referirea la ethos-ul unui popor, in explicarea acelorasi decalaje sau diferente istorice, mentionate in prima intrebare?
  Va multumesc

  raspunde trimite
• semnificatiile personalitatii lui Havel (Luni, 19 decembrie 2011, 15:24)

  emilia amzaru [anonim]

  Stimate domnule Liiceanu,
  Ati afirmat ca pentru a avea un Havel,este nevoie si de un popor pe masura acestuia ) ;totusi Havel a aparut intr-o tara in care dictatura comunista nu a atins cotele ei maxime, atunci revolutia ei de catifea nu este oare consecinta unei dictaturi de "catifea" ?
  Si daca avem conducatorii pe care-i meritam ( inclusiv Ceausescu) putem afirma ca avem si intelectualii pe care-i meritam ?
  Va multumesc,

  raspunde trimite
• caii de curse si de circ (Luni, 19 decembrie 2011, 15:46)

  Bogdan Ivascu [anonim]

  Domnule Liiceanu,
  
  Reciteam recent "Jurnalul de la Paltinis" si mi-am amintit de "testamentul" lui Noica pentru dumneavoastra. Daca nu intru in chestiuni prea intime as indrazni doua intrebari:
  
  1. Ati regretat vreodata ca nu i-ati urmat intru totul sfatul (sa cumparati editia Vulcanescu a lui Kant, sa deveniti un Noica II, dedicare totala sferei spiritului) si v-ati asumat dupa '90 si un angajament public -"profan" (director de editura, intelectual public, etc)?
  2. Ii impartasiti cumva distinctia (si implicit ierarhizarea) intre "caii de curse" si cei de circ? Daca da, cum apreciati in acest context alegerea lui Havel?
  
  Multumesc

  raspunde trimite
• Havel a fost o personalitate-unicat (Luni, 19 decembrie 2011, 16:20)

  Erasm [utilizator]

  Din ciclul "de ce suntem romani si nu altceva", s-a nascut intrebarea: de ce nu am avut un Havel? Macar asa, unul mic, de Romania? Intrebarea e retorica si stupida: niciun alt popor, in afara de cehi, nu a avut un Havel. Punct
  Intrebarea trebuie altfel pusa: de ce romanii au acceptat si accepta, inca, atat de greu ruperea de comunism si de ceausism, spre deosebire de cehi, polonezi, maghiari etc.? Alegerea intreita a lui Ion Iliescu, un binecunoscut lider al fostului PCR, este un argument pentru aceasta intrebare.

  raspunde trimite

Abonare la comentarii cu