Scrisoare halucinanta a judecatoarei Gabriela Birsan catre CSM: "Cand v-ati dat votul pentru avizarea perchezitiei la domiciliul sotilor Birsan, ati spus cumva colegilor dumneavoastra de cate ori ati fost in domiciliul respectiv?"

Vineri, 14 octombrie 2011, 11:07 Actualitate | Esenţial

Judecătoarea Gabriela Bîrsan, acuzata de trafic de influenta de procurorii DNA, a publicat pe site-ul Juridice.ro o scrisoare in care ii intreaba pe cativa membri ai CSM - Mona Pivniceru, Cristian Danilet, Horatiu Dumbrava si Alina Ghica - de ce au aprobat cererea de perchezitionare a domiciliului, desi au avut diferite legaturi cu familia sa.

Cititi in continuare scrisoarea halucinanta a Gabrielei Birsan, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie:



“- Doamna prof. univ. dr., judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, Mona Maria Pivniceru, atunci când v-aţi dat votul pentru avizarea percheziţiei la domiciliul soţilor Bîrsan, aţi spus cumva colegilor dumneavoastră de câte ori aţi fost în domiciliul respectiv? Aţi spus cumva că, întâmplător, cunoaşteţi una dintre persoanele al cărei nume este atât de vehiculat în legătură cu numele judecătoarei Gabriela Victoria Bîrsan? Doamna prof. univ. dr., judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, oare o minimă atitudine deontologică nu ar fi trebuit să vă determine eventual să vă abţineţi de la exprimarea votului? Eu cred că nu, pentru că a fi judecător înseamnă a fi om înainte de toate, iar dumneavoastră, deşi aţi avut şansa să cunoaşteţi un OM în adevăratul sens al cuvântului, aţi fost printre puţinii care nu aţi învăţat nimic de la persoana respectivă.

- Domnule judecător Cristi Danileţ, când v-aţi exprimat votul, în calitate de membru al Secţiei pentru judecători a CSM, oare nu aţi pus în balanţă faptul că în urmă cu 4-5 ani, când vă exprimaţi gândurile de judecător apăsat de sistemul în care vă desfăşuraţi activitatea, aţi primit o scrisoare de undeva de la Strasbourg de la titularul domiciliului pentru care v-aţi dat avizul de percheziţie, scrisoare pe care ulterior aţi prezentat-o cu atâta mândrie în cadrul reuniunilor asociaţiei din care făceaţi parte şi prin care profesorul de atunci vă spunea că e alături de dumneavoastră pentru că are o soţie judecător în acelaşi sistem? Domnule judecător, eu cred că un judecător trebuie să ia hotărâri responsabile şi pe care să şi le asume singur.

- Domnule judecător Horaţiu Dumbravă, în prezent preşedinte al CSM, când v-aţi exprimat votul, aţi pus vreo clipă în balanţă faptul că în anul 2007, cu ocazia unor întâlniri profesionale pentru unificarea jurisprudenţei, aţi înmânat judecătorului al cărui domiciliu urma să fie percheziţionat o hotărâre despre care aţi spus că este printre primele obţinute de la CNSAS ca urmare a solicitării formulate de asociaţia profesională din care făceaţi parte, hotărâre care privea judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie? Domnule judecător, personal cred că un judecător, atunci când adoptă o hotărâre, fie ea şi sub forma unui „aviz”, ar trebui să pună în balanţă mult mai multe elemente, pe lângă eventuale frânturi de convorbiri telefonice scoase din context.

- Doamna judecătoare Alina Ghica, membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi, respectiv, al Secţiei pentru judecători, când v-aţi exprimat votul aţi pus în balanţă vreo clipă rugămintea pe care mi-aţi adresat-o personal de a participa la întâlniri cu judecătorii Secţiei pe care o coordonaţi la momentul respectiv la Curtea de Apel Bucureşti, în considerarea, spuneaţi dumneavoastră, a efectului pozitiv pe care îl are practica instituită de mine personal la Secţia de contencios administrativ de la Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte unificarea jurisprudenţei? Doamna judecătoare, am învăţat, ca vechi judecător sau poate „învechit”, că judecătorul trebuie să fie cumpătat şi mai ales echilibrat în luarea deciziilor care privesc într-o formă sau alta înfăptuirea actului de justiţie.

Şi pentru că eu cred că, din păcate, nu v-aţi pus nicio clipă aceste întrebări, vă asigur domnilor judecători, ca, de altfel, pe toţi colegii magistraţi care au crezut şi mai cred în mine că, în continuare, nu voi face decât să lupt cu singurele arme pe care le-am folosit în cele 3 decenii în care am îmbrăcat roba: legea şi principiile care guvernează aplicarea unei norme legale. Ştiu că am avut şi am lângă mine pe omul de la care am învăţat, învăţ şi voi învăţa ce înseamnă să fi OM, pentru că numai aşa poţi fi JUDECĂTOR.

P.S.: Probabil că, la citirea acestor rânduri, veţi fi votat deja în unanimitate şi reţinerea învinuitei, deoarece am convingerea că tot ceea ce a început în seara zilei de 6 octombrie şi va urma nu are NIMIC în comun cu înfăptuirea actului de justiţie pe care l-am slujit cu demnitate şi credinţă peste trei decenii.

Oricum, linşajul mediatic pe care cu unanimitate l-aţi încuviinţat şi care mă vizează nu numai pe mine, dar şi pe omul de la care aţi învăţat şi veţi continua să învăţaţi din paginile scrise, reprezintă deja o sentinţă de condamnare, aşa că, ce rost mai are să invocăm art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului?

Aşa aţi demonstrat, în sfârşit, care este menirea organismului mult râvnit, garant al independenţei justiţiei.

Gabriela Victoria BÎRSAN, judecător"