Niciodata nu stii pe ce valuri te arunca viata, niciodata nu ai de unde sa stii pe ce taram aterizezi, ce fir de nisip se scurge in palma ta. Vantul te poarta acolo unde iti doresti sa ajungi, dar te poate spulbera intr-o secunda si te trezesti pe un nou mal, cu un nou inceput in viata.

Prietenii spun despre mine ca sunt genul de persoana care stie ce vrea. Am vrut sa plec in Bucuresti - am facut o facultate; am vrut sa ma insor - am ajuns in Brasov, am vrut sa muncesc pentru familie - am ajuns in Constanta. Am facut greseli si m-am bucurat de succes ca orice om.

La 18 ani mama mi-a spus: "Afara cu tine! Pleaca si creeaza-ti viitorul! In viata trebuie, in primul rand, sa reusesti singur!’’ (nu-i vorba, ajutor am primit, uneori, mai mult decat am meritat de la parinti), drept pentru care valul meu de mare m-a dus inspre ASE-ul din Bucuresti si m-am mutat in vara lui 1995.

Viata de student ca orice viata de student, cu bune, cu rele, cu examene, cu certuri si impacari... Dar orele de biliard in Bucuresti se tot scumpeau astfel incat se impunea sa imi gasesc un job. Prin 1999 erau in Bucuresti vreo doua mari companii de telecomunicatii care cautau cu ardoare sa gaseasca oamenii potriviti. Si asa am facut primul pas in minunata lume a multinationalelor. Eram omul potrivit pentru ei!

Cand nu ai termen de comparatie cu un alt job, la inceput ti se pare ca ai ajuns in Rai

Cand nu ai termen de comparatie cu un alt job, la inceput ti se pare ca ai ajuns in Rai: respect, calitate, cineva asculta propunerile pe care le faci (si unele chiar se implementeaza). Colegii erau unul si unul, la inceput de drum asemeni mie, motivare, forta, dorinta de a face lucrurile sa se miste in directia dorita. Si am zis da, ca intr-o casnicie. Oportunitati, proiecte...nu am ratat nimic. Totul era nou pentru mine si pentru prima data simteam ca fac ceea ce trebuie, unde trebuie, cu oamenii potriviti.

In fiecare sediu in care am lucrat cautam inainte de toate: terasa pentru fumatori - loc de liniste pentru pauzele de tigara, loc de vesti pentru "ai auzit ca….’’, bancuri, glume, relaxare si bineinteles binemeritata cana de cafea, dupa apelurile nesfarsite.

Si acolo am vazut-o prima data. Habar n-aveam de Cupidon si de ale lui sageti care imi dadeau tarcoale. Le-am simtit de abia in momentul in care eram pe cale sa o pierd. Se muta in alt oras. Aveam de facut prima alegere dificila din viata mea: sa o las plece sau sa aleg Marele Oras al Oportunitatilor? Ce credeti ca am ales?

Am fugit dupa ea, nu am putut-o lasa sa plece si uite asa valul m-a dus de aceasta data in Brasov. Aceeasi companie, aceleasi oportunitati de cariera, iar eu nu am iertat niciuna. Brasovul a reprezentat pentru mine ACASA, acel sentiment placut pe care nu il poti simti oriunde. Si astazi daca stau sa ma gandesc, cei mai multi prieteni pe care ii am sunt din Brasov.

In Brasov viata curge, valurile curg parca de la sine, nimic fortat, nimic gresit. Si da, a urmat o nunta, o casuta si la cativa ani a aparut Rado Gabriel - o mogaldeata mica si zambitoare care in curand trece in clasa a patra.

Dar nu poti trai numai intr-un vis. Viata te arunca dintr-o parte in alta si cateodata te scutura si iti poti pierde directia. Cand lucrezi de ani buni intr-o companie, ajungi la un punct in care simti ca nu ai unde sa mergi mai sus, ca nu poti inainta sau nu te mai regasesti. Si atunci simti nevoia sa schimbi ceva!

Alta companie si alta si e tare greu ca dupa aproape 10 ani petrecuti intr-un singur loc sa cauti aceeasi colegi, aceleasi valori, aceleasi standarde ridicate. Se poate sa nu le mai gasesti.

Dupa era telecomunicatiilor si dupa alte cateva companii schimbate, intr-un timp relativ scurt, am ajuns sa lucrez intr-o alta multinationala. De data aceasta, cel mai important producator de bere din Romania.

Cativa ani petrecuti aici, pozitii schimbate, oameni noi, standarde ridicate, multe nopti nedormite cautand solutii de atingere a obiectivelor foarte ambitioase. Dar daca tragi linie, la final, descoperi ca in fiecare dintre locurile unde ai lucrat, ti-ai lasat amprenta personala. Si daca dupa ce ai plecat din multinationale te suna colegii ca isi amintesc de tine, e bine. Si daca te invita sa petreci cu ei rezultatele obtinute, la doi ani dupa ce ai plecat…e si mai bine! Ai fost omul potrivit si aici!

Cand crezi ca totul e bine si frumos, viata iti da cate o palma sanatoasa sa te aduca totusi cu picioarele pe pamant

Dar valul iar se intoarce la mal si te arunca pe o alta insula. Cand crezi ca totul e bine si frumos, viata iti da cate o palma sanatoasa sa te aduca totusi cu picioarele pe pamant. Anul 2013 a fost unul dintre cei mai grei ani pentru mine.

Vestea ca tatal meu este bolnav m-a dat peste cap si am descoperit ca intre Rai si Iad distanta este aproape inexistenta. Si cum era de asteptat, aveau nevoie de mine in Constanta.

M-am vazut in fata unei alegeri dificile: "Sa renunt la tot si sa ma intorc acasa?’’, "Sa raman in Brasov si sa ii ajut cum pot?’’. Acestea erau gandurile si intrebarile care imi tot umblau prin cap. Piticii mei nocturni si matinali nu imi dadeau pace. Nopti nedormite, discutii aprinse, indoieli. Alesesem Brasovul; aveam o viata aici, o familie, Rado era deja la scoala in clasa I.

Brasovul reprezenta linistea. Dar imi puteam lasa parintii fara ajutor? Eram constient de faptul ca aveau nevoie de mine 100%, sa fiu fizic alaturi de ei. Asa incat, cu sufletul incarcat, am impachetat si m-am intors in Constanta, alaturi de sotia mea si de Rado.

Trebuia sa invat un milion de lucruri noi si sa incep o noua lupta

Valul vietii m-a aruncat pe un alt taram. Conduc un business – acum sunt antreprenor. Parca tot ceea ce invatasem la facultate, toate job-urile anterioare s-au sters. Trebuia sa o iau de la 0! Trebuia sa invat un milion de lucruri noi si sa incep o noua lupta: cea cu mama natura! Dar am ales sa o fac! Iar strugurii pe care ii furnizez din Timisoara pana in Ploiesti, din Ceptura pana in Murfatlar sunt rezultatul luptei. Pe care am ales sa o castig. Ca de fiecare data.

Asa sunt eu! Crescut in Constanta, scolit in Bucuresti, un inceput de viata de familie in Brasov si dupa ani si ani, reintors in Constanta. Ma voi opri aici? Nu stiu. Aici sunt aproape de mare, alaturi de valurile mele dragi care ma pot trimite oriunde….in orice moment.