Drumul tau in viata - Proiect sustinut de NN

Cand crezi ca totul e bine si frumos, viata iti da o palma sanatoasa sa te aduca totusi cu picioarele pe pamant / Trebuia sa invat un milion de lucruri noi si sa incep o noua lupta

de Smile Media    
Luni, 20 iulie 2015, 12:04 Drumul tau NN

Paul - before & after
Foto: Arhiva personala
Niciodata nu stii pe ce valuri te arunca viata, niciodata nu ai de unde sa stii pe ce taram aterizezi, ce fir de nisip se scurge in palma ta. Vantul te poarta acolo unde iti doresti sa ajungi, dar te poate spulbera intr-o secunda si te trezesti pe un nou mal, cu un nou inceput in viata.

  • Care sunt lucrurile care contează pentru tine? Creează-ţi propriul colaj pentru a-i inspira şi pe alţii pe drumultau.nn.ro

Prietenii spun despre mine ca sunt genul de persoana care stie ce vrea. Am vrut sa plec in Bucuresti - am facut o facultate; am vrut sa ma insor - am ajuns in Brasov, am vrut sa muncesc pentru familie - am ajuns in Constanta. Am facut greseli si m-am bucurat de succes ca orice om.

La 18 ani mama mi-a spus: "Afara cu tine! Pleaca si creeaza-ti viitorul! In viata trebuie, in primul rand, sa reusesti singur!’’ (nu-i vorba, ajutor am primit, uneori, mai mult decat am meritat de la parinti), drept pentru care valul meu de mare m-a dus inspre ASE-ul din Bucuresti si m-am mutat in vara lui 1995.

Viata de student ca orice viata de student, cu bune, cu rele, cu examene, cu certuri si impacari... Dar orele de biliard in Bucuresti se tot scumpeau astfel incat se impunea sa imi gasesc un job. Prin 1999 erau in Bucuresti vreo doua mari companii de telecomunicatii care cautau cu ardoare sa gaseasca oamenii potriviti. Si asa am facut primul pas in minunata lume a multinationalelor. Eram omul potrivit pentru ei!

Cand nu ai termen de comparatie cu un alt job, la inceput ti se pare ca ai ajuns in Rai

Cand nu ai termen de comparatie cu un alt job, la inceput ti se pare ca ai ajuns in Rai: respect, calitate, cineva asculta propunerile pe care le faci (si unele chiar se implementeaza). Colegii erau unul si unul, la inceput de drum asemeni mie, motivare, forta, dorinta de a face lucrurile sa se miste in directia dorita. Si am zis da, ca intr-o casnicie. Oportunitati, proiecte...nu am ratat nimic. Totul era nou pentru mine si pentru prima data simteam ca fac ceea ce trebuie, unde trebuie, cu oamenii potriviti.

In fiecare sediu in care am lucrat cautam inainte de toate: terasa pentru fumatori - loc de liniste pentru pauzele de tigara, loc de vesti pentru "ai auzit ca….’’, bancuri, glume, relaxare si bineinteles binemeritata cana de cafea, dupa apelurile nesfarsite.

Si acolo am vazut-o prima data. Habar n-aveam de Cupidon si de ale lui sageti care imi dadeau tarcoale. Le-am simtit de abia in momentul in care eram pe cale sa o pierd. Se muta in alt oras. Aveam de facut prima alegere dificila din viata mea: sa o las plece sau sa aleg Marele Oras al Oportunitatilor?  Ce credeti ca am ales?

Am fugit dupa ea, nu am putut-o lasa sa plece si uite asa valul m-a dus de aceasta data in Brasov. Aceeasi companie, aceleasi oportunitati de cariera, iar eu nu am iertat niciuna. Brasovul a reprezentat pentru mine ACASA, acel sentiment placut pe care nu il poti simti oriunde. Si astazi daca stau sa ma gandesc, cei mai multi prieteni pe care ii am sunt din Brasov.

In Brasov viata curge, valurile curg parca de la sine, nimic fortat, nimic gresit. Si da, a urmat o nunta, o casuta si la cativa ani a aparut Rado Gabriel - o mogaldeata mica si zambitoare care in curand trece in clasa a patra.

Dar nu poti trai numai intr-un vis. Viata te arunca dintr-o parte in alta si cateodata te scutura si iti poti pierde directia. Cand lucrezi de ani buni intr-o companie, ajungi la un punct in care simti ca nu ai unde sa mergi mai sus, ca nu poti inainta sau nu te mai regasesti. Si atunci simti nevoia sa schimbi ceva!

Alta companie si alta si e tare greu ca dupa aproape 10 ani petrecuti intr-un singur loc sa cauti aceeasi colegi, aceleasi valori, aceleasi standarde ridicate. Se poate sa nu le mai gasesti.

Dupa era telecomunicatiilor si dupa alte cateva companii schimbate, intr-un timp relativ scurt, am ajuns sa lucrez intr-o alta multinationala. De data aceasta, cel mai important producator de bere din Romania.

Cativa ani petrecuti aici, pozitii schimbate, oameni noi, standarde ridicate, multe nopti nedormite cautand solutii de atingere a obiectivelor foarte ambitioase. Dar daca tragi linie, la final, descoperi ca in fiecare dintre locurile unde ai lucrat, ti-ai lasat amprenta personala. Si daca dupa ce ai plecat din multinationale te suna colegii ca isi amintesc de tine, e bine. Si daca te invita sa petreci cu ei rezultatele obtinute, la doi ani dupa ce ai plecat…e si mai bine! Ai fost omul potrivit si aici!

Cand crezi ca totul e bine si frumos, viata iti da cate o palma sanatoasa sa te aduca totusi cu picioarele pe pamant

Dar valul iar se intoarce la mal si te arunca pe o alta insula. Cand crezi ca totul e bine si frumos, viata iti da cate o palma sanatoasa sa te aduca totusi cu picioarele pe pamant. Anul 2013 a fost unul dintre cei mai grei ani pentru mine.

Vestea ca tatal meu este bolnav m-a dat peste cap si am descoperit ca intre Rai si Iad distanta este aproape inexistenta. Si cum era de asteptat, aveau nevoie de mine in Constanta.

M-am vazut in fata unei alegeri dificile: "Sa renunt la tot si sa ma intorc acasa?’’, "Sa raman in Brasov si sa ii ajut cum pot?’’. Acestea erau gandurile si intrebarile care imi tot umblau prin cap. Piticii mei nocturni si matinali nu imi dadeau pace. Nopti nedormite, discutii aprinse, indoieli. Alesesem Brasovul; aveam o viata aici, o familie, Rado era deja la scoala in clasa I.

Brasovul reprezenta linistea. Dar imi puteam lasa parintii fara ajutor? Eram constient de faptul ca aveau nevoie de mine 100%, sa fiu fizic alaturi de ei. Asa incat, cu sufletul incarcat, am impachetat si m-am intors in Constanta, alaturi de sotia mea si de Rado.

Trebuia sa invat un milion de lucruri noi si sa incep o noua lupta

Valul vietii m-a aruncat pe un alt taram. Conduc un business – acum sunt antreprenor. Parca tot ceea ce invatasem la facultate, toate job-urile anterioare s-au sters. Trebuia sa o iau de la 0! Trebuia sa invat un milion de lucruri noi si sa incep o noua lupta: cea cu mama natura! Dar am ales sa o fac! Iar strugurii pe care ii furnizez din Timisoara pana in Ploiesti, din Ceptura pana in Murfatlar sunt rezultatul luptei. Pe care am ales sa o castig. Ca de fiecare data.

Asa sunt eu! Crescut in Constanta, scolit in Bucuresti, un inceput de viata de familie in Brasov si dupa ani si ani, reintors in Constanta. Ma voi opri aici? Nu stiu. Aici sunt aproape de mare, alaturi de valurile mele dragi care ma pot trimite oriunde….in orice moment.



Citeste mai multe despre   


19111 vizualizari
  • +5 (19 voturi)    
    Și morala este...? (Luni, 20 iulie 2015, 13:08)

    Procuratorul [utilizator]

    Ca fiecare din noi avem povestea noastră? Una mai interesantă ca cealaltă? Și timp liber să o scriem? Ca antreprenoriatul in România echivalează cu filozofia, egocentrism sau prea mult timp la dispoziție?
    • 0 (12 voturi)    
      Morala? (Luni, 20 iulie 2015, 13:52)

      Andor74 [utilizator] i-a raspuns lui Procuratorul

      Nu, ci ar putea fi o pilda pentru cei care stau numai si se plang ca "statul nu ne da..." sau "pentru un job ca asta nu merita sa ma mut" sau mai stiu eu ce....
      Ideea e ca daca ai un dram de noroc si multa vointa reusesti ceva! Dar de multe ori e mai usor sa te lamentezi ca n-ai avut noroc sau ca n-ai cunoscut "pe cineva" si de aia n-ai promovat....
    • +5 (7 voturi)    
      Hai sa o privim pe aia dreaptă (Luni, 20 iulie 2015, 17:42)

      Procuratorul [utilizator] i-a raspuns lui Procuratorul

      Cum orice viată se termină prin moarte (fără excepție), crezi că drumul inițiatic mai are vreo relevanta? E ca si mișcarea într-un câmp de forțe, totalul e la sfârșit tot ăla. Numai ca încercăm să îl dramatizam in dulce stil romanesc, prin lovituri ample cu cărămida in piept.
      Drumul meu a trecut prin mai multe continente și încă nu m-am așezat să oftez. Ba chiar îmi dă libertatea să zâmbesc poveștii tale ce descrie o plimbare între trei localități din România, iar zâmbetul e cam amar să știi.
  • +4 (6 voturi)    
    Felicitari (Luni, 20 iulie 2015, 16:20)

    LaCocaLoca [anonim]

    Mi-a placut la povestea ta faptul ca ti-ai subordonat cariera nevoilor personale si nu invers. Ai vrut sa-ti urmezi dragostea? Ai ajuns la Brasov si te-ai descurcat. Ai avut nevoie sa te intorci acasa la parinti? Te-ai descurcat si in acest caz. Imi place cum gandesti.
  • +5 (5 voturi)    
    Stimate domn, (Marţi, 21 iulie 2015, 0:07)

    Paganelis [utilizator]

    acum vreo 20 de ani problemele se rezolvau altfel și fără tam-tam: în anul finalizării facultății, a murit tata. Eu voiam să continui la Iași (cu studii aprofundate - reușisem să prin un loc de muncă după licență), dar a murit tata și mama mai avea în grijă, pe lângă ceilalți frați (mai mici ca mine, dar majori) o fetiță de 9 ani. Nu am renunțat la ce voiam să fac și mi-am ajutat și familia, iar acum sora mea cea mică este aproape de a-și lua doctoratul la Cluj iar eu - cadru universitar la cea mai veche universitate din România. Așa că, tot respectul, dar cu mai puțin tămbălău lucrurile se pot rezolva, cât mai bine, pentru cât mai mulți!


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version